6,332 matches
-
Își făcu niște Însemnări pe care avea să le regăsească peste vreo zece ani, când Își scria lucrarea cea mai importantă, Prolegomene la replicarea perfectă. În acest timp, Bruno Își ducea fiul la fosta lui nevastă; se simțea epuizat și disperat. Anne trebuia să revină dintr-o expediție Nouvelles Frontières În insula Paștelui sau În Benin, nu-și mai amintea; probabil Își făcuse prietene, schimbase adrese - le va mai revedea de două-trei ori Înainte de a se plictisi; dar era improbabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
distanță potrivită, asistă la schimbul verighetelor. Pastorul luă mâinile soților Într-ale sale, cu capul plecat, Într-o stare de concentrare impresionantă; liniștea din templu era absolută. Apoi Își Înălță capul și, cu o voce În același timp energică și disperată, cu o uluitoare intensitate a expresiei, exclamă cu violență: „Ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” Mai târziu, Michel se apropie de pastorul care-și strângea ustensilele. „Mi s-a părut foarte interesant ce spuneați adineaori...” Omul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a demarat În trombă, cu scârțâit de roți, lăsând În urmă o dâră de praf și gaze de eșapament. Și iată-l pe eroul nostru rămas de căruță În mijlocul drumului, cu motorul Înecat ca ultimul Începător, cu toate beculețele sticlind disperate pe bord. În acele secunde s-a simțit ca un Wartburg de pensionar redegist, gata să fie prins de fălcile concasorului spre a fi transformat Într-un morman de fiare. Apoi, pedigriul teuton și-a spus cuvântul. Fauvé a simțit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bine. De cum îi zărește glandul roșu și ascuțit, Anna se gândește, nu, mai bine nu, e dezgustător, dacă suport așa ceva - aceasta‑i întrebarea (care se pune foarte serios), la care răspund însă curând cu da, fiindcă în urma frecării și zgâlțâielilor disperate ale acestui incapabil se înalță ceva care aduce a penis erect și se uită în jur, nu vede însă decât o cabină împuțită spoită cu vopsea verde care s‑a coșcovit. O iubire nu se manifestă niciodată într‑un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
remorcă, cu câteva mișcări energice, urmați imediat, aproape prea târziu, de zăpăcitul de Hans, care n‑a priceput încă nimic. Aproape că se dau de‑a dura, își recapătă cu greu echilibrul și, în timp ce acolo înăuntru monstrul ăla își caută disperat portofelul - banii lui care trebuiau să se transforme ca prin minune într‑un cadou pentru aniversarea nu știu cărei rude mizerabile, unde am putut să‑i pierd, Dumnezeule (apoi mintea i se luminează și fața i se‑ntunecă) - , tinerii infractori pătrund nepăsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna. Animalul se află într‑o căruță - ce aparține, în mod evident, unor viticultori - și este un câine. Câinele e legat sus de tot, pe maldărul de accesorii ale viticultorilor și, gata să‑și piardă echilibrul, se agață cu labele, disperat și cât poate de bine, de parcă ar fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cuprinde cu brațul pe după umeri pe femeia asta specială care plânge aici și o conduce repede în altă parte, ca să nu fie văzuți de colegii de serviciu. Hans spune, ce‑i, Anni? De ce plângi? Ei, lasă! Anna spune că e disperată și lasă să izbucnească din ea, într‑o dezordine totală, multe lucruri, în principal teamă, ură și, drept condiment, un strop de invidie față de Sophie. Hans spune că nu‑i frumos să invidiezi un om ajuns fără nici o vină într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ostile. Laminat, umilit. Înalță capul din norul de fum. Jur-împrejur, zeci de tuburi subțiri de hârtie fumegă, între buzele livide. În cele două capete ale vastei săli, pe pupitrele șefului de atelier și inginerului consilier, saltă continuu, cu un țiuit disperat, telefoanele, negre broaște- țestoase de ebonit. La biroul lui Manole se reia, în grup, comentarea etapei de fotbal desfășurate duminică. Vera se află din nou în con fesionalul doamnei Mitulescu. Lucian continuă să rămână inabordabil.Trec orele, ziua scâncește, într-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la cincisprezece ani. Cei din casă povesteau, îngroziți, tot felul de tragedii cu elevi înecați. Convinși că nici nu știu să înot. Eu pierdeam după-amiezile cu băieții, în concursuri, la râu. Până în ziua când m-au salvat în ultima clipă, disperați. — La optsprezece ani, un băiat m-a ținut de mână la cinema. N-am văzut nimic din film, tremuram. Pe strada unde locuiam, întâlneam o fată care îmi părea nemaipomenit de frumoasă. Seară de seară o conducea, până în dreptul porții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vânturat, ca al unei păsări subțiri, imaculate ! Trecutul, încă ieri un vis de intensă cruzime. Clipă de durere, tinerețea... dar clovnul nu acceptă trucul ! Dacă tot am murit, să mai murim o dată și încă o dată, până la capăt. Continuă atacul, halucinat, disperat, adevărată beție. — Vinovatul de sus, vinovații de jos. Nimeni să nu știe că cel de-alături a înțeles și el codul nostru surdomut. ...Avea dreptate amicul, nu-mi suport maturitatea. ...A nu te adapta într-un loc, într-un grup
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau grăbiți, știind Însă În adîncul sufletului că omul este mort. Alții se apropiau, vedeau mortul, plecau enervați, apoi priveau mulțimea furioși și Încruntați, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și milă? MÎndră Moarte, oriunde ți-am zărit fața, ai venit cu milă, cu dragoste și Îndurare și ne-ai adus tuturor sentințele tale de iertare și dezlegare pline de mîngîiere. Oare n-ai salvat tu de la exil viețile celor disperați, care nu izbuteau să-și găsească un cămin? Oare nu ne-ai deschis ușa ta Întunecată nouă, celor care n-am găsit o ușă prin care să intrăm, oare nu ne-ai oferit adăpost nouă, celor lipsiți de adăpost, celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
centironul, altul că și-a uitat gamela, altul că și-a pierdut boneta, că și-a răsturnat și și-a descompletat ranița - toți i se adresează, afectuos și incorijibil, cu „Șefule!“ În ciuda Înjurăturilor, amenințărilor și rugăminților lui, a răcnetelor lui disperate cum că trebuie să i se adreseze În termeni militari, iar locotenentul umblă nebun Încolo și-ncoace, gîtuit de o disperare de nedescris, Înjurînd vulgar: — Gorile idioate, adunătură de cioroi cu cap de lemn și minte de găină! urlă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te grăbi, Bunny! Stai jos și ia o gustare și povestește-ne! CÎnd ai făcut această faptă disperată? — Astăzi, șopti domnul Gates cu glas răgușit. Crezi c-am făcut bine? Ne privi pe toți cu o expresie aproape speriată, cu ochii gata să-i iasă din orbite. Doamne! Ce-am mai rîs de povestea asta: părintele Dolan Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
până anul viitor, se vor mai ridica 414 biserici, se vor înființa 78 de mănăstiri și 203 cimitire încăpătoare. Așa ca să se găsească, la un popor de Iov-i, care sunt de o bună bucată de vreme în situația aceea disperată, când nenorocitul stătea pe grămada de gunoi și se curăța cu ciobul de oală. Numai că Iovii autohtoni nu se revoltă, nu hulesc, nu se stropșesc la Dumnezeu, se curăță de zor și cântă în cor: „Domnul a dat, domnul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de la ambasada din Arrathabad (unde naiba o mai fi și asta?), ba că a fost invitat la Televiziunea română pentru a ține un spici despre orice dorește el, numai să-l țină, acest fapt fiind după părerea unora, o încercare disperată a lui Traian Băsescu de a distrage atenția de la problemele țării. Celelalte televiziuni au luat atitudine la acest aspect prin Andreea Crețulescu și mai ales prin poziția intrasigentă a Monicăi Tatoiu. Noul președinte al SUA, Obama a observat că Osama
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe mine, ajungând la greutatea de 97 de kilograme, neto, fără ambalaj. Așa că am început și eu să mă uit în lături, nu după femei, Doamne ferește, ci după o metodă eficace de slăbire. Cei care ați pățit ca mine, nu disperați, lumea este plină de rețete de slăbire, unele atât de eficiente încât la sfârșitul curei, constați chiar cu ochiul liber, că ai mai luat în greutate, măcar cinci kile. Eu nu sânt din cei, care să se arunce în necunoștință
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu Europe și am dat volumul la maximum, să poată băieții să arate ce pot în You’ ve got your mind in the gutter. Am rămas blocat când, peste cinci minute, m-am trezit în cameră cu părintele care dădea disperat din cădelniță și urla din toți bojocii „Doamne miluieșteeeee!”, să acopere valurile de rock care se rostogoleau din casetofon. Iarăși uitasem tipicul. Nici nu e de mirare că nu mi-a fost dat să ajung popă cu casă parohială etajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
București, m-am închis în casă și am luat hotărârea să înnebunesc. Nu mai dormeam, nu mă mai puteam concentra să citesc, am schimbat țigările Kim, prea slabe, cu Marlboro roșu. În casă îmi mai intra doar Zuza. Ascultam melodii disperate, mai ales Denis Roussous, și mă hrăneam cu pepeni roșii, de la țiganii căruțași. Peeepeni! Peeeepeni! se auzeau urletele lor de dimineața până seara, în timp ce se hurducau pe străzile pavate cu piatră cubică. Pregătirea pentru nebunie îmi era facilitată de valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
progresa. (așa e! așa e!). După care începe să scandeze: În-vă-ță-mânt! În-vă-ță-mânt! La început sună ridicol și îmi zic că, în sfârșit, i s-a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul ca pe un succes. Reușiseră să adune peste cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui. Lumea mea are chipul răvășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea acolo. Era un fel de labirint în spirală - o încercare disperată de a construi un sens, de a găsi o portiță de ieșire din haos. Mai greu era când aveam drumuri în oraș. Trebuia s-o iau cu mine - nu aveam încredere s-o las singură. Simțea că eram cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii de izbeliște. Un moment minerii se clătinară sub impactul veștii, apoi se năpustiră cu mai multă îndârjire asupra redutei prezidențiale. Luat pe sus de entuziasmul disperat, mi-am făcut și eu loc în primele rânduri. Un lunetist aruncă o bombă fumigenă care se pocni de asfalt, sări un metru în aer și se rostogoli spre mine. Îmi venea exact pe piciorul netalentat, pe dreptul. În urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu râd, am realizat că șoferul își udase cămașa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avea probabil În grijă și de aceea se străduia atât de mult cu căutatul și plângea cu disperare când nu reușea să-l găsească. Își mai amintește din acea ființă doar țipătul cu care Încerca să-l găsească și plânsul disperat pe care el Îl asculta, cu cruzimea specifică vârstei, de la numai câțiva pași. Stătea ascuns, nu mișca, nu răsufla și desigur că nu-și amintește dacă plăcerea se constituia din a sta ascuns sau din a provoca disperarea cuiva. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]