KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...231 232 233 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot absentă. La prânz, domnul Gonzalez privind pe deasupra teancului de hârtii la care lucra, spuse: — Mă întreb unde poate fi domnișoara Trixie? — I-ai tăiat probabil tot avântul, răspunse rece Ignatius. Aplică vopseaua cu pensula pe marginile aspre ale cartonului. Totuși, s-ar putea să apară la prânz. Am promis ieri că îi voi aduce un sandviș cu carne. Am descoperit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ieri că îi voi aduce un sandviș cu carne. Am descoperit că ea consideră un astfel de dejun drept o delicatesă savuroasă. Ți-aș oferi și dumitale un sandviș, dar mi-e teamă că nu am decât pentru mine și domnișoara Trixie. — Nu are nici o importanță. Domnul Gonzalez surâse palid și îl privi pe Ignatius cum deschide o pungă de hârtie unsuroasă. Va trebui oricum să lucrez în timpul prânzului ca să termin aceste dări de seamă și bilanțuri. Faci foarte bine. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
foarte bine. Nu trebuie să îngăduim ca Levy Pants să rămână ultima în lupta pentru supraviețuirea celui mai bun. Ignatius mușcă din primul său sandviș, reducându-l la jumătate și mestecă un timp mulțumit. Sper din toată inima să vină domnișoara Trixie, spuse el, după ce terminase primul sandviș și scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva mea nu tolerează sandvișuri cu carne la dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
primul sandviș și scosese niște râgâieli care răsunau de parcă i se dezintegra tubul digestiv. Mi-e teamă că valva mea nu tolerează sandvișuri cu carne la dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui de al doilea sandviș, intră domnișoara Trixie, purtând cozorocul verde de celuloid în dreptul cefei. — Iată că a sosit, îi spuse Ignatius șefului de birou, cu o frunză mare de salată verde ofilită atârnându-i din gură. — O, da, spuse slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
doilea sandviș, intră domnișoara Trixie, purtând cozorocul verde de celuloid în dreptul cefei. — Iată că a sosit, îi spuse Ignatius șefului de birou, cu o frunză mare de salată verde ofilită atârnându-i din gură. — O, da, spuse slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut toată dimineața că am ceva de făcut, Gloria, spuse domnișoara Trixie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de birou, cu o frunză mare de salată verde ofilită atârnându-i din gură. — O, da, spuse slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut toată dimineața că am ceva de făcut, Gloria, spuse domnișoara Trixie, luând în gheare sandvișul și mergând spre biroul ei. Ignatius privea fascinat la mecanismul complex de gingii, limbă și buze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut toată dimineața că am ceva de făcut, Gloria, spuse domnișoara Trixie, luând în gheare sandvișul și mergând spre biroul ei. Ignatius privea fascinat la mecanismul complex de gingii, limbă și buze pe care fiecare bucățică de sandviș îl punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te schimbi, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
sandvișul și mergând spre biroul ei. Ignatius privea fascinat la mecanismul complex de gingii, limbă și buze pe care fiecare bucățică de sandviș îl punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te schimbi, îi spuse șeful de birou domnișoarei Trixie, observând cu amărăciune că noul ei ansamblu vestimentar era doar cu puțin mai prezentabil decât halatul și cămașa de noapte. — Cine? întrebă domnișoara Trixie, lăsând să se vadă o limbă plină cu pâine și carne mestecată. — Am spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
punea în mișcare. — Ți-a trebuit mult timp ca să te schimbi, îi spuse șeful de birou domnișoarei Trixie, observând cu amărăciune că noul ei ansamblu vestimentar era doar cu puțin mai prezentabil decât halatul și cămașa de noapte. — Cine? întrebă domnișoara Trixie, lăsând să se vadă o limbă plină cu pâine și carne mestecată. — Am spus că ți-a trebuit mult timp să te schimbi. — Mie? Abia am plecat de aici. Vrei să fii bun și să n-o mai hărțuiești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să fii bun și să n-o mai hărțuiești? întrebă supărat Ignatius. — Întârzierea nu-și avea rost. Locuiește aici jos, pe undeva printre docuri, explică domnul Gonzalez și se reîntoarse la hârtiile sale. — Ți-a plăcut? o întrebă Ignatius pe domnișoara Trixie, când ultima grimasă a buzelor se domolise. Domnișoara Trixie dădu afirmativ din cap și atacă silitoare cel de al doilea sandviș. Dar când ajunse la jumătatea lui, se lăsă moale pe spătarul scaunului. — Sunt sătulă, Gloria. A fost delicios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
întrebă supărat Ignatius. — Întârzierea nu-și avea rost. Locuiește aici jos, pe undeva printre docuri, explică domnul Gonzalez și se reîntoarse la hârtiile sale. — Ți-a plăcut? o întrebă Ignatius pe domnișoara Trixie, când ultima grimasă a buzelor se domolise. Domnișoara Trixie dădu afirmativ din cap și atacă silitoare cel de al doilea sandviș. Dar când ajunse la jumătatea lui, se lăsă moale pe spătarul scaunului. — Sunt sătulă, Gloria. A fost delicios. — Domnule Gonzalez, nu dorești bucata de sandviș pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și atacă silitoare cel de al doilea sandviș. Dar când ajunse la jumătatea lui, se lăsă moale pe spătarul scaunului. — Sunt sătulă, Gloria. A fost delicios. — Domnule Gonzalez, nu dorești bucata de sandviș pe care nu o mai poate mânca domnișoara Trixie? — Nu, mulțumesc. Ar fi bine să o accepți. Altminteri șobolanii ne vor asalta en masse. — Da, Gomez, ia bucata asta, spuse domnișoara Trixie, lăsând să cadă jumătatea umedă de sandviș deasupra hârtiilor de pe biroul șefului ei. — Uite ce-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
A fost delicios. — Domnule Gonzalez, nu dorești bucata de sandviș pe care nu o mai poate mânca domnișoara Trixie? — Nu, mulțumesc. Ar fi bine să o accepți. Altminteri șobolanii ne vor asalta en masse. — Da, Gomez, ia bucata asta, spuse domnișoara Trixie, lăsând să cadă jumătatea umedă de sandviș deasupra hârtiilor de pe biroul șefului ei. — Uite ce-ai făcut, idioată bătrână! strigă domnul Gonzalez. A naibii să fie doamna Levy! Era darea de seamă pentru bancă. — Cum îndrăznești să ataci spiritul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pentru bancă. — Cum îndrăznești să ataci spiritul nobilei doamne Levy? tună Ignatius. Am să te reclam, domnule. — Mi-a trebuit mai mult de o oră ca să o fac. Și acum uite cum arată. — Vreau șunca mea de Paști, se rățoi domnișoara Trixie. Și unde-i curcanul pentru Ziua Recunoștinței? Am lăsat o slujbă minunată de casieră la un cinematograf ca să vin să lucrez pentru firma asta. O să mă țineți aici până am să mor? Trebuie să spun că angajații nu-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
aici până am să mor? Trebuie să spun că angajații nu-s bine tratați la voi. Mă pensionez chiar acum. De ce nu te duci să te speli pe mâini? o sfătui domnul Gonzalez. — Asta-i o idee bună, Gomez, răspunse domnișoara Trixie și-o porni spre toaletă. Ignatius se simțea păcălit. Sperase într-o scenă. În timp ce șeful de birou începu să facă o copie a dării de seamă pentru bancă, se reîntoarse la cruce. Dar mai întâi trebui să o ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și-o porni spre toaletă. Ignatius se simțea păcălit. Sperase într-o scenă. În timp ce șeful de birou începu să facă o copie a dării de seamă pentru bancă, se reîntoarse la cruce. Dar mai întâi trebui să o ridice pe domnișoara Trixie, care se întorsese și îngenunchease să se roage exact pe locul în care stătuse Ignatius ca să picteze. Domnișoara Trixie rămase mai tot timpul în preajma lui, plecând doar ca să lipească vreun plic pentru domnul Gonzalez, să mai meargă de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
facă o copie a dării de seamă pentru bancă, se reîntoarse la cruce. Dar mai întâi trebui să o ridice pe domnișoara Trixie, care se întorsese și îngenunchease să se roage exact pe locul în care stătuse Ignatius ca să picteze. Domnișoara Trixie rămase mai tot timpul în preajma lui, plecând doar ca să lipească vreun plic pentru domnul Gonzalez, să mai meargă de câteva ori la toaletă și să moțăie. Șeful de birou era singurul care făcea puțin zgomot în cameră, cu mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
gata. Îi lipseau doar micile litere aurite cu care să scrie Dumnezeu și Afacerile. Ignatius le avea pregătite și începu să le lipească în partea de jos a crucii. După ce aplică și inscripția, făcu un pas înapoi și îi spuse domnișoarei Trixie: — E gata. — O, Gloria, e minunată, îl lăudă sincer domnișoara Trixie. Ia privește la ea, Gomez. — E foarte frumoasă, spuse domnul Gonzalez, privind crucea cu ochi obosiți. — Și acum registrele, spuse Ignatius aferat. Și apoi mă duc în fabrică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Dumnezeu și Afacerile. Ignatius le avea pregătite și începu să le lipească în partea de jos a crucii. După ce aplică și inscripția, făcu un pas înapoi și îi spuse domnișoarei Trixie: — E gata. — O, Gloria, e minunată, îl lăudă sincer domnișoara Trixie. Ia privește la ea, Gomez. — E foarte frumoasă, spuse domnul Gonzalez, privind crucea cu ochi obosiți. — Și acum registrele, spuse Ignatius aferat. Și apoi mă duc în fabrică. Nu pot tolera nedreptățile sociale. — Da, trebuie să te duci în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
birou stă la masa lui de lucru cu o mână pe ochi, Ignatius trase primul sertar cu fișe și, răsturnându-l, aruncă conținutul lui aranjat alfabetic tot la coșul de hârtii. Apoi plecă spre ușa fabricii, trecând cu zgomot pe lângă domnișoara Trixie care căzuse din nou în genunchi în fața crucii. * Agentul de stradă Mancuso, în străduința sa de a aresta pe cineva, oricine ar fi, să i-l ducă sergentului, încercase să combine ceva și în timpul său liber. La reîntoarcerea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
jos. Dar dacă se apropie vreodată de mine, direcția va fi inversă. — Ignatius! — Tot ea face să-ți treacă prin minte cuvinte vulgare, ca „agățatul“. — Santa-i bunică! Ar trebui să-ți fie rușine! — Mulțumesc Cerului că strigătele grosolane ale domnișoarei Annie au reinstalat pacea noaptea trecută. N-am văzut în viața mea o orgie atât de nerușinată. Și tocmai în propria mea bucătărie. Dacă omul acela face în vreun fel parte dintre cei care impun legile, ar fi trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
el, ceilalți funcționari (La Dama del Comercio) și cu mine, am fi lăsați în pace să ne vedem liniștiți de treburile noastre, într-o atmosferă de respect reciproc. Sunt sigur că metodele sale dictatoriale sunt, în parte, responsabile pentru dorința domnișoarei T. de a se pensiona. Pot în sfârșit să-ți descriu fabrica. Azi după-amiază, simțindu-mă satisfăcut după ce am terminat crucea (Da! Este gata și dă biroului dimensiunea spirituală de care avea nevoie), m-am dus să vizitez zumzetul, huruitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mi sunt egali, fie cu nimeni și, cum nu am egali, nu am de-a face cu nimeni. Din discuțiile purtate cu mai mulți muncitori (toți păreau doritori să-mi vorbească), am descoperit că sunt plătiți chiar mai puțin decât domnișoara Trixie. Într-un anume sens am simțit întotdeauna un fel de înrudire cu populația de culoare, deoarece poziția ei socială este aceeași cu a mea. Ca și ei, exist în afara împărăției societății americane. Exilul meu, firește, este voluntar. Dar mulți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
așa cum spuneam mai înainte) de mult aș fi dat năvală în birou și aș fi cerut un salariu decent. Aici trebuie să fac o digresiune. Pe când urmam în mod nesistematic cursurile post-universitare, am întâlnit într-o zi la cantină o domnișoară numită Myrna Minkoff, o tânără studentă, o fată guralivă și agresivă din Bronx. Această expertă din universul acelui Grand Concourse a fost atrasă la masa la care eram sărbătorit datorită singularității și magnetismului persoanei mele. Când măreția și originalitatea concepției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
armele mai amenințător! Strâmbați-vă! Răcniți! Unii dintre voi ar putea sări de câteva ori, dacă sunteți atât de amabili. Râzând, îi urmară indicațiile, toți, în afară de cele două femei care țineau posomorâte stindardul. În birou, domnul Gonzalez o privea pe domnișoara Trixie cum se lovește de rama ușii, făcându-și apariția pentru ziua aceea de muncă. În același timp, se întreba ce poate să însemne zgomotul cel nou și violent care izbucnise în fabrică. Ignatius filmă scena din fața lui timp de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]