6,786 matches
-
și eu dar și Bădeliță. Pentru că eram ne îmbrăcați în uniformă militară și pentru că încă nu depusesem jurământul militar, am fost pedepsiți amândoi să nu mai „ieșim la câmpul de instrucție” cinci zile și să spălăm în fiecare zi podelele dormitoarelor colegilor noștri. Dacă am fi fost echipați și cu jurământ militar am fi făcut fiecare, zece nopți de carceră iar ziua am fi fost scoși la „câmpul de instrucție”. În seara zilei în care ni s-a dat echipamentul militar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
față la executarea acestei pedepse, l-au amendat pe instructor că, mânios ar fi zis: „Mai dăi un Z.B.. M-ai dăi și o mitralieră. Pune-i și afetul în spate. Dă-i tot rastelul, să învețe minte”. În dormitor aveam paturi suprapuse. Iarna nu puteam să dorm din cauza frigului. Deasupra mea era un pat liber. După ce s-a dat stingerea, am tras pătura de pe el și astfel m-am acoperit cu două pături. Dimineața până să pun pătura la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
șef”(încheetor de ploton) la proprii mei camarazi. Colegii aveau gradul de „elev sergent” iar eu de „elev plutonier”, și ca încheietor de ploton, conduceam „programul administrativ” și chiar comandam plotonul, în lipsa ofițerilor. În fiecare seară organizam plantoanele și la dormitoare și la magaziile cu armament și muniție. Într-o noapte frumoasă de vară, la Iosășel, m-am trezit din somn și mi-am dat seama că nu avem planton. Am mers la tabelul afișat și am aflat că la acea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cancelarie”, am încuiat cancelaria și am stat de planton până a sunat deșteptarea. Eram echipat și cu ochii ațintiți asupra lui Mircea. S-a trezit ca buimac, a văzut că nu-i arma și a îngălbenjit. A ieșit afară din dormitor și umbla năuc. L-am întrebat „ce caută”și n-a fost în stare să spună. L-am poftit în cancelarie, a văzut arma cu baineta pusă, s-a repezit s-o ia și a zis către mine: „Na, mă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în cap: „Niciodată toamna n-a fost mai frumoasă sufletului nostru bucuros de moarte...”. Da, bucuria morții presupunând pe cea a unei vieți înnoite mai târziu. Familia Ström în vizită: Eva era foarte elegantă, Karin, fiica cea mică, scotocește în dormitor, are vise de poet, scrie deja cronici, gravează, cântă la pian, având sentimentul că poate tot. Sora cea mare, Ana, cântă ca un înger și e în căutarea unei gazde la Stockholm. Eu nu pot trăi cu nimeni, numai cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
visul meu dinaintea plecării din Stockholm!) care ne-au speriat, apoi au apărut oameni cu puști, îmbrăcați în verde. Erau vânători! Se deschidea în Franța sezonul de vânătoare! Totul era magic în acel parc, ca și în Casa Poeziei, în comparație cu dormitoarele de tip cazarmă în care am fost cazați. Fusesem deja prevenită la Stockholm (chiar de Karl Otto Bonnier, pe care-l întâlnisem din întâmplare la S.E. Banken) despre stilul locurilor și atmosfera „democratică” a festivalului. Totuși, m-am acomodat fără
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Băiețaș, dacă nu înveți, nu am ce-ți face, nu vreau să ajung din Iași la Popricani, la țară (comună din jurul Iașului), pentru tine!... Și noi înțelegeam atmosfera socială, deși nici măcar somnul nu ne era în condiții optime, înnoptam în dormitoare mari, în frig, iar la masă primeam o porție de mămăligă cât două cutii de chibrituri (una lângă alta ca mărime), cu lățime de doi centimetri, porționată pe o masă de marmură, pătrățica fiecăruia era întinsă și presată cu o
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi cu picioarele goale
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și se încălzeau. Pe un pat dormeam de obște noi și Cezara, dincolo, lângă sobă, băieții. După înmormântare, Steluța și-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și îți trezește pofta de a te așeza la o masă, într-o tavernă. (Ceea ce se și poate produce, ca o compensare firească.) A doua zi, dacă plouă, vacanța este tot atât de plăcută ca o zi de consemnare, în armată, la dormitor. De a treia zi, simptomele dilatării timpului, care pare a fi devenit o băltoacă nenorocită, devin și mai evidente. După câteva zile, soarele apare strălucitor, codrul, care este de presupus că există în fiecare stațiune, împrăștie arome crude, amețitoare, aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lumina, am primit matinala vizită a unui maior-procuror regal și a câtorva agenți și comisari, casa fiind în acest timp înconjurată de un pluton întreg de jandarmi cu baioneta la armă. După o percheziție inutilă, dar destul de amănunțită, scotocind și dormitoarele, maiorul m-a condus la Prefectura Poliției. Împotriva tuturor așteptărilor, am fost primit cât se poate de cuviincios, interogatoriul fiind mai degrabă o convorbire plăcută cu noul prefect al Poliției (un general al cărui nume nu l-am reținut) [257
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ca pentru urs; într-o noapte a șters-o însă, fiindu-i dor de țigancă și de cei patru copii... Făcându-mi-se marele hatâr de a fi lăsat să dorm în cancelarie, aduceam în fiecare seară un pat din dormitor, dar odată cu el și nelipsiții [291] păduchi ai cazărmilor românești. Toate spălătoarele fiind înghețate, cu un simulacru de baie la o lună odată, cazarma colcăia de păduchi și până ce n-am dat noi alarma, nimeni nu s-a îngrijit de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pe loc drept, soclul casei era înalt, de aici nevoia de trepte. Camerele apartamentului nostru aveau, fiecare, uși ce se deschideau dintr-o odaie în alta și în hol. Tot apartamentul era alcătuit dintr-o bucătărie, o sufragerie și un dormitor iar, în față, o încăpere mai mică în care tata, care era procuror, își instalase cabinetul. Tot acolo se afla și biblioteca, cu birou negru și jilț larg, cu tablouri pe pereți. Traforat din lemn alb, un candelabru foarte complicat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vizită în Kiseleff. Era într-o duminică. Liceul Național din Iași organizase o excursie în capitală la nu știu ce expoziție industrială. Profitând de excursie, am preferat, împreună cu alți doi colegi, să-l vizităm pe Labiș. L-am găsit consemnat într-un dormitor în care se afla și prozatorul Ștefan Luca. Colegii de la școala de literatură plecaseră în oraș, doar unul singur scanda pe coridor, cu glas tare, versuri latinești. Am rămas cu Labiș până seara, când trenul pleca spre Iași. Ca să-l
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
școlile au fost scoase în timpul orelor dar măgăreața participării căzu mai ales pe elevii cazați la cămin. În îmbulzeala din piață sau spart câteva vitrine. Niște școlari au pus mâna pe sticlele de băutură, cu care s-au întors în dormitor. La anchetă băieții au motivat fapta lor prin tristețea de care erau cuprinși. Au fost cu toate astea exmatriculați. La una din aceste aniversări ne-am amintit de Moise Gherșin, ghidușul clasei, care suferea de incontinență verbală și care comenta
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sub propagandă, publicând cartea unei dezamăgiri totale, „Spovedania unui învins”. Sadoveanu s-a mărginit la ceea ce i s-a prezentat în chip oficial. A dat cu multă plăcere curs invitației și a fost primit împărătește. O garnitură de tren cu dormitor, bucătărie, sufragerie, cabinet de lucru cu birou și ustensilele preferate de maestru, o încăpere cu uneltele de pescuit și vânătoare alese după ultimul răcnet al tehnicii și, în sfârșit, cu un vagon pentru suită, îl aștepta la hotare. A fost
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
primi ordinul de serviciu, a întrebat imediat pe unde ar fi capela. Din dimineața următoare îl aflăm punctual slujind la liturghia preotului capelan, părintele camilian Giuseppe Sommavilla. Credincioșii erau puțini iar prezența noului recrut a trecut neobservată. La revenirea în dormitor, un grup de camarazi a încercat să-și bată joc de el. Unul dintre ei, strâmbându-și nasul și mirosind aerul cu dezgust: «Ce miros de tămâie! Oare e vreun preot fals printre noi?». Calabria, neînfricoșat, adresându-se celui care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe soldatul Calabria, încerca să-l trateze cu gentilețe pentru a fi iertată de gestul ei impulsiv. Alteori a fost blocat la plecarea în învoire de ordinul de a rămâne consemnat în cazarmă. Motivul era mereu același: locul său din dormitorul militar nu era în ordine ori vestiarul său nu era pus la punct. Dar mereu i-a mers bine, fie datorită intervenției providențiale a vreunui superior aflat în trecere, care trecea cu vederea această lipsă, fie datorită promptitudinii lui Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
M-am întors pentru a da ordinele și m-am regăsit singur. Toți camarazii mei, tiptil-tiptil, au șters-o. Am scuturat capul cu un surâs amar pentru ingenuitatea mea și mi-am făcut treaba singur». Altă dată, era responsabilul unui dormitor de soldați. După semnalul de tăcere, a apărut locotenentul pentru a face împreună un rond de inspecție: «Caporal Calabria, e totul în ordine?». Totul e în ordine și în tăcere absolută, domnule locotenent. Nu se aude zburând nici o muscă», răspunse
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria, e totul în ordine?». Totul e în ordine și în tăcere absolută, domnule locotenent. Nu se aude zburând nici o muscă», răspunse sigur și satisfăcut Calabria. Dar locotenentul, mult mai isteț decât el, s-a apropiat de paturile aliniate din dormitor și a tras păturile la o parte; sub ele nu dormeau îngerașii săi, ci erau păpuși făcute din rucsacuri și bocanci. Locotenentul, în fața privirii interogative și a încremenirii caporalului, îi răspunse cu o recomandare paternă să fie mai prudent pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
voluntari, conduși de neobositul don Desenzani. Un du-te vino de muncitori în miniatură, înarmați cu târnăcoape, lopeți și roabe, abat, transportă și acumulează munți de moloz. Zi după zi reușesc să recupereze câte o cameră, care se transformă în dormitor sau sală de clasă. Trebuie să se grăbească pentru că iarna bate la uși și pătrunde fluierând printre crăpăturile de la ferestre. Vocea construirii acestei «Case» pentru copiii nevoiași se împrăștie rapid în oraș și în provincie. Zeci de cereri presante și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
concrete în folosul celor marginalizați sunt mult mai convingătoare. Don Calabria obținuse deja clădirea de la San Zeno in Monte, dar era în impas ca să o facă funcțională. Trebuiau de nivelat munți de var, de înălțat noi pereți, de pregătit școli, dormitoare, în sfârșit, trebuia făcut totul! Besozzi a urcat pe colină ca să arunce o privire. A văzut povara muncii ce trebuia dusă la bun sfârșit. S-a emoționat văzând acel du-te vino de roabe împinse de băieți, conduși și îndemnați
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
meditația, apoi încurajarea în lucrurile mici și întâlnirile săptămânale. Le-a impus un program zilnic foarte precis și rigid. Religioșii, preoți și laici, se ridicau dimineața degrabă: la 4,30 vara și la 5,30 iarna. Vreunul se oprea la dormitoarele băieților pentru a-i asista, alții se adunau în capelă pentru o jumătate de oră de meditație. Apoi, toți reveneau în dormitor, trezeau băieții și îi ajutau în igiena personală și a dormitoarelor. În fine, toți laolaltă, religioși și băieți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
laici, se ridicau dimineața degrabă: la 4,30 vara și la 5,30 iarna. Vreunul se oprea la dormitoarele băieților pentru a-i asista, alții se adunau în capelă pentru o jumătate de oră de meditație. Apoi, toți reveneau în dormitor, trezeau băieții și îi ajutau în igiena personală și a dormitoarelor. În fine, toți laolaltă, religioși și băieți, se adunau în biserică pentru sfânta Liturghie. Terminându-se slujba religioasă, exista o oră de școală pentru băieții mai mari, iar pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
5,30 iarna. Vreunul se oprea la dormitoarele băieților pentru a-i asista, alții se adunau în capelă pentru o jumătate de oră de meditație. Apoi, toți reveneau în dormitor, trezeau băieții și îi ajutau în igiena personală și a dormitoarelor. În fine, toți laolaltă, religioși și băieți, se adunau în biserică pentru sfânta Liturghie. Terminându-se slujba religioasă, exista o oră de școală pentru băieții mai mari, iar pentru cei mai mici o oră de studiu. Micul dejun la orele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]