5,962 matches
-
renume mondial a compozitorului gălățean Iosif Ivanovici (1845—1902). Palatul Administrativ a fost construit după proiectul arhitectului Ion Mincu în perioada anilor 1904—1905. Inaugurarea a avut loc la 27 aprilie 1906. Este prima lucrare a lui Mincu pentru un edificiu public reprezentativ. Sculpturi de Frederic Storck.
Palatul Administrativ Galați () [Corola-website/Science/332703_a_334032]
-
este cel mai mare edificiu religios din Galați, catedrală a Arhiepiscopiei Dunării de Jos, cu hramul "Sfântul Andrei și Sfântul Nicolae". A fost construită între 1906 și 1917 și este un simbol al orașului. Catedrala are o lungime exterioară de 37 m și o înălțime
Catedrala arhiepiscopală din Galați () [Corola-website/Science/332860_a_334189]
-
prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1160 din anul 1955 - publicată de Academia R.P.R. - precum „Arcul de Triumf, Palatul Băncii de Investiții din București, Palatul Ministerului Construcțiilor, Palatul Administrativ Craiova” , Petre Antonescu face din Casa Oprea Soare din București un edificiu somptuos, pomenit și apreciat de arhitecții contemporani. Datorită deosebitei valori arhitectonice și peisagistice, încă din anul 1955 imobilul a fost inclus în lista monumentelor istorice unde se află și în present, trecând de la poziția 282, inițială, la poziția 1715, pe
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
Biserica fortificată Sfânta Precista este un edificiu religios din Galați, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". A fost construită între 1643 și 1647 și este un simbol al orașului. Biserica este un monument istoric, având codul LMI (tot ansamblul), și coordonatele . Biserica este o ctitorie negustorească, ridicată între
Biserica fortificată Sfânta Precista din Galați () [Corola-website/Science/332883_a_334212]
-
prevăzută pe latura de Vest cu un impunător turn clopotniță etajat, iar pe latura de Est cu o absidă poligonală, care constituia altarul. În perioada 2002-2014, biserica a trecut printr-un amplu proces de reconstrucție, infrumusețare și dotare, devenind un edificiu bisericesc nou, monumental, de la fundație la acoperiș și până la crucile celor două turnuri de la fațada principală. Finalizarea frescii interioare, dotarea cu facilități moderne și funcționale, noul acoperiș în formă de cruce, noul iconostas împodobit cu trei registre de icoane, icoanele
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
(Buciulești) a fost o mănăstire ortodoxă (acum ruinată) cu hramul Cuvioasa Parascheva, ridicată în 1629 de către logofătul Dumitrașcu Ștefan împreună cu jupâneasa sa Nifia Edificiul este situat pe teritoriul actualului județ Neamț în arealul administrativ al comunei Podoleni, pe partea stângă a Bistriței între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia. Aici a fost și o curte a domnitorului Gheorghe
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
1832 de o puternică viitură a Bistriței, care a rupt terasa pe care ansamblul fusese ridicat. Au supraviețuit până în prezent doar câteva structuri din corpul bisericii și cel al clopotniței, precum și câteva elemente de interior, mutate și conservate în alte edificii religioase din zonă. O tentativă de refacere a obștii monahale de aici este în curs de desfășurare. Mănăstirea se află pe Lista monumentelor istorice din România la . Ruinele se află în vestul satului Podoleni pe partea stângă a Bistriței, între
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
de aducțiune hidroenergetică al acestuia, care le separă de zona locuită. Accesul se poate face pe un drum sătesc, ce se desprinde din DN15 din apropierea podului ce desparte comunele Zănești și Podoleni și merge limitrof canalului în paralel cu acesta. Edificiul, cu hramul Cuvioasa Parascheva, a fost ridicat în 1629 (1630 după alte surse) de către logofătul Dumitrașcu Ștefan împreună cu jupâneasa sa Nifia și, ruinat de o viitură care a surpat terasa Bistriței în 1832. Originea hramului Sfânta Paraschiva, se justifică - astfel
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
După alte surse, construcția Teatrului Național, astăzi Teatrul Tineretului, a fost începută în 1930 și l-a avut ca arhitect pe Roger H. Bolomey (născut la Broșteni, dintr-o familie de origine elvețiană) și același antreprenor, Carol Zâne . Inaugurarea noului edificiu va avea loc la 24 octombrie 1942. La început clădirea a fost închiriată, prin licitație, Cooperativei Muncă și apoi lui Moise Kanner. Ea servea, în special, proiecțiilor de filme (Cinematograful Trianon). În 1958 se reamenajează interiorul pentru a fi funcțional
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
pe zidul cetății, construit în epoca otomană. Cea de nord e mărginită de șanțul de apărare al Turnului lui David; partea de est este orientată spre Orașul vechi, iar cea de sud spre periferia Cartierului armean al Ierusalimului. Intrarea în edificiu se face printr-o poartă stilizată. Kishla a fost ridicată în anii 1830 de către Muhammad Ali pașa, viceregele Egiptului, și fiul său Ibrahim pașa, pentru a servi ca reședință de vară. Amplasarea aleasă, în preajma Turnului lui David, înăuntrul zidurilor Ierusalimului
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
cu voi!” După căderea Ierusalimului în mâinile armatei britanice în anul 1917 clădirea a continuat să slujească drept închisoare, la fel și în timpul administrației iordaniene între 1948-1967. După reunirea orașului sub administrația Israelului, s-a decis continuarea traditiei, și folosirea edificiului pentru a găzdui servicii ale poliției. Kishla deservește comandamentul poliției din zona sensibilă a Orașului Vechi și a „Orașului lui David”, cu complexitățile situației locale, din punct de vedere politic, religios și demografic. Kishla se află pe locul unde, după
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
doua etape (2014-), Consiliul Național de Coordonare a Dezvoltării Regionale a alocat 9 milioane de lei pentru efectuarea lucrărilor de amenajare a drumului de acces pentru automobile (cu parcare și iluminare), renovarea clădirii administrative, a Conacului Pommer și a casei-muzeu, edificiu ce va găzdui expoziții despre viața boierului Pommer, istoria parcului și a satului. Obiectivul general al proiectului este reabilitarea infrastructurii zonei turistice Țaul, care se află în centrul Regiunii de Dezvoltare Nord și poate uni două trasee, conectând astfel regiunea
Conacul Pommer () [Corola-website/Science/333815_a_335144]
-
lucru s-a datorat faptului că Mimi studiase viticultura și vinificația la Montpellier. Se consideră că respectivul conac a fost primul „chateau” adevărat din Basarabia. Construit cu două etaje din beton armat (o noutate pe atunci), castelul era considerat un edificiu modern nu doar în ținutul Bender, ci în toată gubernie. Pivnița castelului avea o capacitate de 300.000 litri de vin, păstrat în poloboace. În anul 2011 a început renovarea ansamblului arhitectural, care urmează să devină un punct de atracție
Conacul familiei Mimi () [Corola-website/Science/333857_a_335186]
-
e Trento din centrul istoric al orașului. Biserica, dedicată inițial Sfântului Francisc Xavier, a fost construită de iezuiți. Construcția sa a fost discontinuă, proiectul suferind numeroase modificări; de fapt, au existat trei proiecte. Primul proiect, asemănător cu structura actuală a edificiului, avea doar două capele pe fiecare parte; el nu a fost finalizat, dar unele soluții au fost refolosite în propunerile succesive, care au culminat cu proiectul lui Cosimo Fanzago, în care au fost preluate, de asemenea, ideile lui Giovan Giacomo
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
au deținut-o până la ocuparea Neapolelui de către Franța napoleoniană. La 2 februarie 1636 s-a așezat piatra de temelie; șase luni mai târziu, cupola era aproape terminată și, după mai multe întreruperi ale lucrărilor, s-a sfințit prima parte a edificiului în anul 1641. Fațada a fost realizată după proiectul lui Cosimo Fanzago; prima realizare din piperno și marmură a fost finalizată în secolul al XVII-lea sub conducerea aceluiași arhitect. În fața intrării a fost plasat un gard de fier forjat
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
Wullekopf și împărțit în două zone distincte: prima - dezvoltată pe verticală - includea moara, depozitele și silozurile, precum și birourile; o a doua - formată din clădiri mai mici - adăpostea doar fabrica de paste. De atunci datează aspectul actual. Wullekopf dorea să doteze edificiul cu o fațadă neogotică, având imprimat numele proprietarului morii surmontat de un orologiu uriaș, o perspectivă care a devenit un simbol al arhitecturii industriale din Italia. Începutul decăderii - care a fost, de asemenea, utilizată ca o fabrică de paste - a
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
recente sugerează un posibil proiect al lui Palladio, conceput pe la mijlocul anilor 1570, dar nici fațada și nici interiorul bisericii nu prezintă trăsăturile caracteristice ale stilului arhitectului vicentin. Poate să fie vorba, de asemenea, de o realizare extrem de neîndemânatică și nefidelă. Edificiul institutului, în formă de potcoavă, înconjoară biserica, având o curte în spațiul exterior din spatele absidei. O cornișă împarte orizontal fațada bisericii în două niveluri. Nivelul inferior este dominat de portalul situat în centru; o jumătate de coloană este dispusă de
Le Zitelle () [Corola-website/Science/333371_a_334700]
-
Bazilica Sfântul Gheorghe Mare, mai cunoscută ca Bazilica San Giorgio Maggiore (în ), este o bazilică minoră benedictină din secolul al XVI-lea situată pe insula San Giorgio Maggiore din Veneția. Edificiul a fost proiectat de arhitectul Andrea Palladio și construit între anii 1566 și 1610 în stil renascentist clasic. Marmura ei albă strălucește deasupra apei albastre a lagunei vizavi de Piazzetta San Marco și formează punctul principal al panoramei văzute de pe
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
fost folosite ca locuințe, biserica a fost ocupată de un atelier de monetărie pentru rafinarea aurului. După restaurarea din anii 1959-1960 a fost folosită că atelier pentru restaurarea patrimoniului artistic și istoric al Veneției. Astăzi ea este scoasă din folosință. Edificiul actual este rezultatul reconstrucției din secolul al XV-lea după proiectul lui Antonio Cremonese, care a înlocuit stilul venețiano-bizantin anterior cu cel gotic. Fațadă realizată din cărămidă este împărțită în trei părți de către patru pilaștri. În centru se află portalul
Biserica Sfântul Grigore din Veneția () [Corola-website/Science/333426_a_334755]
-
Bishop din Frăția Asasinilor, și este însărcinat cu aflarea memoriilor a doi Asasini gemeni, Jacob și Evie Frye, și cu găsirea unei Piese a Edenului ascunsă în Londra. Între timp, Rebecca Crane și Shaun Hastings s-au infiltrat într-un edificiu Abstergo și, nerespectând ordinele primite, decid să spioneze o întâlnire secretă a Templierilor. În 1868, Henry Green—numele lui adevărat fiind Jayadeep Mir, fiu al unui Asasin indian, Arbaaz Mir—scrie Frăției Asasinilor, cerând ajutor, explicând cum Ordinul Asasinilor a
Assassin's Creed Syndicate () [Corola-website/Science/334630_a_335959]
-
vechile monumente românești de zid păstrate în Transilvania. Biserica a fost construită în secolul XVIII și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Ponor, fostă reședință cnezială a familiei românești Ponori, adăpostește un modest, dar frumos edificiu din secolul al XVIII-lea, anume biserica „Pogorârea Duhului Sfânt”, încadrată pe lista monumentelor istorice (HD-II-m-B-03416). Potrivit istoriografiei unite, familia nobiliară reformată Török, cu descendenți maghiarizați ai unei ramuri a Ponorenilor, voind să construiască un nou lăcaș de cult calvin
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ponor () [Corola-website/Science/334657_a_335986]
-
Török, cu descendenți maghiarizați ai unei ramuri a Ponorenilor, voind să construiască un nou lăcaș de cult calvin, pe locul fostei biserici ortodoxe, a cedat obștii sătești un teren situat în afara localității, pe care s-a ridicat, în 1769, actualul edificiu de piatră, menționat pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și în tabelele conscripției din anii 1829-1831. În 1883 a avut loc un amplu șantier de restaurare, grație căruia lăcașul de închinare, acoperit integral cu tablă, s-a păstrat, în condiții
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ponor () [Corola-website/Science/334657_a_335986]
-
se află un valoros monument istoric (HD-II-m-A-03405), anume biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, martoră a creșterii și descreșterii puterii politico-sociale a vechilor familii cneziale locale. Afectat de neinspirata restaurare a arhitectului Rudolf Wagner din anii 1925-1926, adept al unor transformări radicale, edificiul și-a păstrat relativ puține elemente din faza sa inițială de construcție. Alcătuită dintr-o navă dreptunghiulara (6,30 x 4,50 m), cu un turn-clopotniță (3,10 x 3,70 m) adosat pe latura sa apuseană, biserica este prevăzută
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
în anii 1820 și 1996. Începuturile lăcașului sunt greu de stabilit. Prezența blocurilor masive de piatră, recuperate din zidurile unor clădiri romane ruinate, folosite ca material de construcție, a dus la formularea concluziei că monumentul a fost, la origine, un edificiu destinat cultului păgân, transformat în biserică la o dată ulterioară. . Și vicarul Ștefan Moldovan îi cobora vechimea până la secolul al IX-lea. Pe cale arheologică, s-au constatat două faze diferite de construcție, trădate de diferența de grosime a pereților și dispunerea
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
-lea. Pe cale arheologică, s-au constatat două faze diferite de construcție, trădate de diferența de grosime a pereților și dispunerea navei, deviată cu 5-6 grade spre sud față de axul altarului. Prima biserică („Peșteana I”) fusese înălțată în extremitatea estică a edificiului actual, fiind compusă dintr-o navă dreptunghiulara (5,70 x 3,50 m) și un altar semicircular, de aceeași lățime, prevăzut cu două mici pastoforii semicirculare, ulterior astupate; aceasta întrunea condițiile unei modeste capele de curte. „Peșteana II” a fost
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]