6,274 matches
-
Ierusalim?... Mai curând, altceva. O scrisoare a lui Paul Georgescu către Ion Simuț, publicată În Apostrof, mi-a reamintit dilema: „Amicul Radu Petrescu... și-a ținut Jurnalul vrând să facă abstracție de mediul Înconjurător. (Nu vă iau cu mine În Eternitate!) E și ăsta un punct de vedere, care nu-i al meu... fiindcă ajungi În Eternitate doar Încărcând căruța cu proști și mânând cu grijă”. Metamorfoza pe care literatura o operează asupra celui care o practică Îndelungă vreme și cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mi-a reamintit dilema: „Amicul Radu Petrescu... și-a ținut Jurnalul vrând să facă abstracție de mediul Înconjurător. (Nu vă iau cu mine În Eternitate!) E și ăsta un punct de vedere, care nu-i al meu... fiindcă ajungi În Eternitate doar Încărcând căruța cu proști și mânând cu grijă”. Metamorfoza pe care literatura o operează asupra celui care o practică Îndelungă vreme și cu absolută implicare? Calitățile induse prin cultură și talent forțează ființa să asimileze „Înlocuirile”, deformările, să devină
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de sub maldărul de dezastre./ Nu m-am gândit că tot acolo va trebui să așez Într-o zi/ și creierul lui Rolf Bossert.” Da, cufărul devenise, treptat, nu doar pentru Bossert, livrat exilului „reîntregirii germane”, nici pentru Madi, Înlănțuita În „eternitatea locală”, ci și pentru prigoniții de oriunde, casa mutată de colo-colo și de nicăieri spre nicăieri. „Nu m-am gândit niciodată/ că tot acolo va trebui să așez Într-o zi/ și creierul lui Rolf Bossert/ făcut țăndări/ peste tinerețea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
casa andanto per via, coricandovi alzandovi: ripetetele ai vostri figli. O vi si sfaccia la casa, la malattia vi impedisca, i vostri nati torcano il viso da voi. Primo Levi, Se questo e un uomo Voi care locuiți În liniștea eternității, aici, pe dealul de piatră, nu mai știți ce este un om. Nu știți ce este un om care se zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum, În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-au ieftinit călătoriile spre Țara Sfântă credincioșilor. Rari sunt călătorii și pelerinii, rari sunt și oaspeții la Târgul de carte din cetatea Cărții Eterne. Se obține ieftin eternitatea În aceste zile. La fiecare colț de stradă, În fiecare autobuz
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-au ieftinit călătoriile spre Țara Sfântă credincioșilor. Rari sunt călătorii și pelerinii, rari sunt și oaspeții la Târgul de carte din cetatea Cărții Eterne. Se obține ieftin eternitatea În aceste zile. La fiecare colț de stradă, În fiecare autobuz al morții, grenadele efemere sunt pregătite să amuțească incertitudinea. În fața pietrei cu nume de om, În cimitirul cu pietrele perfect tăiate și albe, albul fierului Încins, Își face acum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat Shaul. Liniștea ultimă, certitudinea ultimă. Ascultau Împreună tăcerea pietrei care fusese, cândva, om. Orbiți, deopotrivă, de Înscenările armoniei, În ora de pace și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu Eugen Țurcanu și au ieșit biruitori, aici în Aiud înverșunați într-o rezistența pasivă, care exaspera bruta de Crăciun, treceau senini prin toate încercările. Poetul Fane Vlădoianu aproape orb, care compunea poeziile fără creion fără hârtie, scrise pe pânza eternității; trăia într-o lume a lui, încărcată de frumos: norocul meu este că nu văd de cât foarte puțin din răutatea lor zugrăvită pe fețe. Aurel Dragodan un alt poet sensibil și tăcut, ca un mormânt; poeziile lui erau ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oricui când situația o cerea. Acum s-a convertit într-o Forță Spirituală, sfidând de sus Cazimca de la Jilava și Rugul de la Aiud. Analizând Fenomenul Legionar și calitatea jertfei lui Nicolae Petrașcu, Omul, îmi stăruie acum din amintire și din eternitate. Dumnezeu să-l odihnească cu drepții lui în împărăția Sa cea cerească, și cete de îngeri să-i învăluie odihna în cântecele lor! Suferințele sale din lunga detenție din timpul regimului comunist, și mai ales uciderea sa mișelească în propriul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
martir: „Stagiul la Cazimcă”. El a fost un gen de secretar al „profesorului” și în această calitate a consemnat momente și situații, mai întâi în memorie și apoi în scris, care vor rămâne în istoria reală a acelui timp, pentru eternitate și care se regăsesc și în paginile cărții. Ancuța Bânda, născută Banea, cumnata lui Nicolae Petrașcu mi-a relatat cu toată acuratețea și precizia unui farmacist (ea însăși fiind de profesie farmacistă) amănuntele morții lui. O simțeam în timp ce povestea, cum
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
femeie de treizeci și unu sau treizeci și doi de ani. Nu, n-am văzut niciodată femei pe-aici. Doar bărbați. Am privit-o insistent, dar n-a mai scos nici un cuvânt. 27 În țara aspră a minunilor Baghetă enciclopedică, eternitate, clame — Grozav! N-am ce zice! Și chiar nu mai e nimic de făcut? După calculele dumneavoastră, cam în ce stadiu se află situația? — Situația din capul tău? întrebă Profesorul. — Bineînțeles. Ce altă situație credeți că mă interesează? Cam cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
el, moare și creierul și atunci nu mai există conștiință. Nu așa ar fi normal? — Nu. Gândirea nu cunoaște limite impuse de timp. Aceasta e deosebirea între logică și vis. Prin gândire, totul ți se revelează imediat și poți experimenta eternitatea. O dată ce ți-ai fixat circuitul, te învârți prin el fără probleme. Nu există întreruperi ca în cazul viselor. Aș numi-o baghetă enciclopedică. — Baghetă enciclopedică? — Da, bagheta enciclopedică este un fel de puzzle logic, inventată de un oarecare om de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trupurile putrezesc. Timpul azvârle săgeata mai departe. Dar, după cum ți-am spus și mai înainte, logica continuă să subdividă timpul mereu și mereu. Paradoxul devine realitate. Săgeata nu ajunge la țintă. — Și așa ajungem la nemurire, nu? — Este vorba de eternitatea din gândire, din logică. Mai bine zis, nu e eternă, ci nesfârșită. Are viață veșnică. — Deci, acesta a fost scopul real al studiului dumneavoastră? — Nu. Nu mi-am dat seama de la bun început. Am vrut doar să văd ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
real al studiului dumneavoastră? — Nu. Nu mi-am dat seama de la bun început. Am vrut doar să văd ce se întâmplă și pentru că m-am ciocnit de ea în timpul cercetărilor, normal că mi-a stârnit interesul. Omul nu ajunge la eternitate prin escaladarea timpului, ci prin divizarea lui. — Deci m-ați târât, practic, într-o lume eternă. — Cu totul și cu totul accidental. N-aveam de gând să fac așa ceva. Numai că în faza în care au ajuns lucrurile, nu ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Profesorul. — Nu pot. Dar conștiința ta a creat-o. Nimeni n-ar fi putut face asta în locul tău. Alții ar fi bâjbâit la nesfârșit într-un haos de nedescris. Tu ești cu totul altfel. Ești tipul de om potrivit pentru eternitate. — Când o să aibă loc mutarea? întrebă fata. Profesorul s-a uitat la ceas. M-am uitat și eu. Șase și douăzeci și cinci de minute. S-a făcut lumină afară și s-au distribuit deja ziarele de dimineață. — După estimările mele, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a afirmat că era o lume nemuritoare, atunci așa era cu siguranță. Cu toate astea, cuvintele Profesorului nu-mi sunau realist. Erau prea abstracte, prea vagi pentru mine. Mă consideram ca fiind eu însumi și nu-mi imaginam cum percepe eternitatea o ființă nemuritoare. Ca să nu mai vorbesc de unicorni și de zid. Vrăjitorul din Oz mi se părea mult mai plauzibil. Deci ce-am pierdut? O mulțime de lucruri. Dacă ar fi să le aștern pe hârtie, aș umple probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Zamfirescu”, VR, 1970, 3; Gabriel Dimisianu, „Duiliu Zamfirescu”, FLC, 1970, 24; Nițescu, Repere, 64-68; Nicolae Manolescu, „Fața ascunsă a lunii”, RL, 1975, 9; Iorgulescu, Al doilea rond, 85-93; Șerban Cioculescu, „Flautul lui Marsias”. O amintire, VR, 1977, 7; 9 pentru eternitate, îngr. Mircea Micu și Gh. Tomozei, București, 1977, 185-218; Ștefănescu, Preludiu, 244-247; Ungheanu, Lecturi, 222-227; George, Sfârșitul, II, 322-324; Șerban, Ispita, 279-280; Dobrescu, Foiletoane, II, 233-238; Grigurcu, Critici, 97-105; Felea, Prezența, 119-122; Grigurcu, Între critici, 162-165; Tihan, Apropierea, 123-128; Dicț
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
ei funcție, de cunoaștere și de prezentare, simbolizează visul într-o fază conștientizată, narcisiacă și uneori angoasantă. Oglinda evocă spiritul, divinul, dar și imaginea omului scindat: „un intrus se află în corpul meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale, izvorâtă din angoasa și contradicțiile lumii contemporane. Romanul Ademenirea (1995) pare să aparțină literaturii de sertar, exploatând o structură romanescă des vizitată: povestirea în
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
analizează subtil, cu rafinament cultural, desfășurările unor destine umane. SCRIERI: Aparat de fotografiat sufletul, în Unsprezece poeți, Iași, 1981; Vasul de brumă, București, 1985; Krik vo sekiavanieto [Strigătul memoriei], tr. Save Manasievski și Florin Filiuță, pref. Blaje Koneski, Skopje, 1985; Eternitatea clipei, Craiova, 1986; Mască pentru voce, Cetinje, 1987; Poezie și epocă, Novi Sad, 1989; Gramatica întâmplării, Craiova, 1991; Introducere în retorica juridică, Craiova, 1993; Zero dinamic, Craiova , 1994; Retorica oglinzii, București, 1995; Ademenirea, Brâncoveni, 1995; George Bacovia sau Monologul pe
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
de viață a fost foarte sugestiv evocată de profesorul pensionar Ștefan Drăghici, într-o convorbire cu C. Săteanu, care a consemnat relatarea și a publicat-o în 1941. Înhumarea a avut loc în ziua de 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea, de față fiind, printre puțini alții, junimistul N. Gane și Nicolae Iorga. Au rostit cuvântări institutorul Toma Săvescu, care a evocat figura dascălului, și Eduard Gruber, care a făcut elogiul celui dispărut. În 1890-1892 apar, la Iași, Scrierile lui I.
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
sale manifestări și evoluții sunt descrise sau sugerate cu gingășie, dar și cu destulă forță plastică. Poeziile din placheta În preajma serii... (1924) se vor o definiție metaforică a unui timp-spațiu poetic, care favorizează retragerea eului în sine și conectarea la eternitatea spiritului și a cosmosului, având ca efect reverii sau anxietăți din care se nasc „cântece-n surdină”, mângâietoare pentru sufletul îndurerat. De vorbă cu bălanul meu (1925) este o cronică în versuri a participării autorului la campania militară, prilej de
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
1997, este redactor-șef al revistei „Viața românească”. Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dragostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența/inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cuvintele, toate puse interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și același?”). Poemele, multe cu o ritmică muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
devine În mod paradoxal refugiul consistenței artei.” Cu alte cuvinte, În simpla posibilitate de a scrie orice - care reprezintă de fapt libertatea - stă și „refugiul consistenței artei”, eventualitatea ca ea, arta scriiturii, să cuprindă un sîmbure metafizic, ceva din specia eternității. Sau adevărul. Jacques Rancière nu e teoretician literar și poate tocmai de aceea cărțile lui despre literatură reușesc mai bine. Pe de o parte, din afară, contradicțiile literaturii pot fi formulate cu mai multă relevanță. Pe de alta, Însă, Jacques
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă de la o vreme, cînd societatea nu-i mai recunoaște, datorită pierderii podoabelor erotice, nici un drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și-i
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
supraoameni), ci cu un fel de reprezentare umană la limita reprezentabilului, ale cărei calități sînt mai degrabă didactice: iată un om absurd - suspendat În marginea universului newtonian, vidat de „suflet”, incapabil de „idee”, posesor al unei „perfecțiuni” transformate În povară - eternitatea (știm asta de la povestea lui Cain). Lipsit de origine, omul beckettian se preface că pornește În căutarea ei, din inerție mai mult, mișcările sale fiind aproape exclusiv dotate cu semnificații circumstanțiale care nu reușesc să sugereze un sens decît prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]