6,028 matches
-
mai 186018, deci tocmai cînd la Ipotești natura era în plină floare. În toamna anului 1860, Mihai a fost pre zentat la Ober-Gymnasium din Cernăuți, pentru a urma cursurile clasei I. Ștefan Wolf, directorul liceului, cînd l-a văzut, a exclamat cu năduf: "Și acesta este tot un Eminovici!"19. Frații săi mai mari învățaseră rău. Fiecare din ei fuseseră repetenți și corigenți și de aceea directorul presimțea că și Mihai îi va face bocluc. La sfîrșitul anului școlar 1853-54, Șerban
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
insuportabil, și în 1987 sănătatea i s-a deteriorat. Marguerite a suferit o serie de atacuri cerebrale și a murit pe 17 decembrie 1987, pe insula unde se izolase timp de cinci decenii. "Moștenitoarea Insulei Nautilus locuiește sus deasupra mării", exclama odată Robert Lowell, poetul din Noua Anglie, în Studiile de viață ale unui alt poet retras; el putea tot așa de bine să fi descris viața Margueritei cu Grace. Yourcenar avea nevoie de un loc îndepărtat unde să poată visa
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lui Hadrian: "este o femeie care vorbește despre un mare bărbat și iubitul lui". Dacă Yourcenar ar fi putut asculta interviul, ar fi obiectat viguros asupra noțiunii că era un voyeur feminin proslăvind erotismul masculin. În schimb, ea ar fi exclamat că istoria a dezvăluit marea dragoste masculină a acestor două personaje unul bătrân și celălalt tânăr. Întotdeauna era gata să recunoască că nu fusese prezentă. Era acesta un răspuns? Bentley continua comparând-o cu Mary Renault. "Amândouă se află într-
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!». Matei s-a făcut roșu de ciudă și a tăcut. Ce șoc resimte cel care se autoînchipuie și nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
continuă creștere, vor fi moravuri civilizate la nivelul tuturor cetățenilor, va fi o industrie care va spori, în întregul ei, capitalurile, va fi un mare și reînnoit sprijin în beneficiul Statului"61... "Ce secol fericit este acest secol de fier", exclamă Voltaire celebrînd luxul, confortul, apariția din ce în ce mai grăbită a unor bunuri noi, a unor noi înlesniri, fiind sigur că în acest caz reprezintă și spiritul vremii sale și o apără de profeții trecutului. Un același decalaj, o aceeași relație dialectică, ce
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
lui Iisus. El este sacrificat asemenea unui miel nevinovat. În noaptea de Înviere, atunci când preotul împreună cu creștinii înconjoară Biserica, aceștia cântă: „Hristos a înviat din morți / Cu moartea pre moarte călcând / Și celor din morminte viață dăruindule”. De asemenea preotul exclamă: „Hristos a Înviat”, credincioșii răspunzând prin „Adevărat a Înviat”. După ce preotul și lumea adunată înconjoară Biserica de 3 ori slăvindu-l pe Hristos, preotul se oprește în fața ușii Bisericii și bate. Cineva dinăuntru îl întreabă: „ Cine este?” preotul răspunzând: „ Împăratul
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
care începe declinul protagonistului. Până atunci el ținuse piept perceptorului, jandarmului, lui Tudor Bălosu, trăise senin, cu un sentiment înalt al independenței. Spargerea familiei duce la prăbușirea lui morală, și semnalul acestui proces este, ca și înainte, glasul: „Băieții mei! exclamă Moromete cu un glas de parcă n-ar fi știut că avea băieți. Băieții mei, Scămosule, sunt bolnavi. Să fugă de acasă! De ce asta? Nu i-am lăsat eu să facă ce vor? Absolută, absolută libertate le-am dat! Dacă veneau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în fiecare lucru și în afara fiecărui lucru; și Dumnezeu este ca un tot împreună și prin modul cunoașterii și prin modul necunoașterii; este cunoscut în tot locul, tot așa cum nu e cunoscut de nimic în nimic". "Extraordinar, e minunat..., a exclamat Lupasco. [...] Cunoașterea cunoașterii implică, așa cum am spus-o, cunoașterea necunoașterii. Necunoașterea, în fond, este un factor de evoluție și progres."6 Am abordat multe alte aspecte și îndeosebi destinul societăților totalitare. După Lupasco, societatea comunistă este o societate omogeni-zantă, fondată
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Viteza vorbirii și aderarea la discurs 61. De ce nu încetați să fumați după ce ați văzut un clip antifumat? Reacția și autoeficiența A fi telespectator astăzi: regresiunea spre afect Într-o zi, deschizând televizorul, găsim o emisiune și ne vine să exclamăm: „Cum pot să spună astfel de tâmpenii!” e dificil de spus de ce, dar sentimentul există, brut și inexplicabil. Respingem sau primim cu brațele deschise, dintr-o pornire spontană. Astfel de impulsuri se pot manifesta față de orice obiect: un prezentator care
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cei 125 de oameni din birourile centrale, am spus: „Ei bine, nu știu multe despre eficiența lor, dar din punct de vedere al atitudinii pot numi două persoane pe lista mea de propuneri”. „Ia să vedem dacă pot ghici”, a exclamat Miles și a identificat imediat cele două persoane pe care le aveam în minte. Vince a intrat în joc și a adăugat un al treilea nume, cu care și noi am fost imediat de acord. Faptul că ne gîndisem tustrei
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
i-ai fi îndepărtat-o de pe față nici măcar cu o daltă. Un responsabil de cont de la o agenție de publicitate pentru care am lucrat muncise foarte mult două săptămîni la proiectul unei noi afaceri. Președintele, după ce a examinat proiectul, a exclamat: „Bravo! Ai făcut o treabă excelentă!”. „Nu vă uitați la mine”, a răspuns modest responsabilul de cont. „Eu m-am ocupat de partea ușoară. John a făcut lucrurile să meargă”, a afirmat el, arătînd spre supervizorul său. Responsabilul de cont
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
mașina, comunică-i că nu pot fi deranjat”. în cele din urmă, bietul director de design a trebuit să aștepte pînă la 8.30 ca să-și recupereze mașina. Cînd s-a apropiat de vicepreședinte, după încheierea ultimei întîlniri, acesta a exclamat plin de nevinovăție: „A, a dumneavoastră era mașina?”. Un agent de vînzări l-a contrazis odată în public pe managerul zonal de vînzări și imediat a descoperit că ariile locale deservite de el s-au micșorat simțitor. O altă persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
mai bine și, în dragoste, succesele mele mi se păreau indiscutabile. Totuși, până atunci, aventurile fuseseră foarte vagi... Mă temeam ca prima mea mișcare să nu fie ridicolă. Înclinat de pe atunci la neurastenie, găseam un motiv bun de chin. Și exclamam ridicol - ridicol pe care-l credeam atenuat, deoarece îmi dam seama de prezența lui: “Nu voi fi niciodată un don Juan!” (Anton Holban, O moarte care nu dovedește nimic) 1.Precizează modul de formare a sintagmei Facultatea de litere. 2
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
afirmație serioasă a locutorului provoacă rîsul interlocutorilor, efect sancționat de altfel prin comentarii ca: "asta-i bună !", "ce poantă"' etc. Exemplul va fi "o perlă" didactică: după controlul caietelor, profesorul cere unui elev: Și acum lectura textului", la care elevul exclamă candid: "N-am știut că trebuie să aduc și lectura, o aduc data viitoare". În cele ce urmează ne vom ocupa doar de glumele voluntare, adică de cele emise cu intenția de a provoca rîsul interlocutorilor prin manipularea (deconstruirea) convențiilor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică. viii) " Știu că ești asaltat de invitați. Te sfătuiesc să aplici următoarea tactică: dacă se sună la ușă apari îmbrăcat de plecare; în cazul unui musafir nedorit exclami: "Vai ce rău îmi pare, trebuie să plec, sînt așteptat; în caz contrar afirmi: "Vai ce bine că am ajuns la timp, îmi părea tare rău dacă nu mă găseai acasă". Este vorba tot de distorsiunea implicației (p q și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pacientului: "Nu vă mai mișcați atîta !" Pacientul: "Sînt foarte nervos domnule doctor, e prima mea operație". Chirurgul: "Și a mea". x) Într-o cameră de hotel se joacă cărți noaptea tîrziu. Un vecin exasperat bate în perete. Unul din jucători exclamă: "Ce idee să bați cuie la ora 3 noaptea !". xi) În sala de așteptare a unei gări un tînăr mestecă gumă. Bătrînica de lîngă el îi spune: Foarte amabil din partea dumitale că încerci să faci conversație, dar eu sînt surdă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
naratorului de vorbirea personajelor (propoziții principale independente, având frecvent statut de incidentale), prin utilizarea dialogului și monologului și a unor registre stilistice variate. Medierea naratorială se realizează prin prezența verbelor dicendi (a zice, a spune, a răspunde, a întreba, a exclama, a replica etc.) și a unor semne de punctuație specifice: două puncte, linie de dialog sau semnele citării (ghilimele): — Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Ești flăcău în lege! [...] Ascultă, Costache, la cine o să stea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mă cheamă. I-am răspuns. Mă întreabă în continuare: „Nu ești cumva rudă cu Micu Boțianu? ” I-am răspuns: „Este tatăl meu.” A rămas stupefiat. M-a întrebat: „Câți ani ai?”, „35” i-am răspuns eu. „Cât am îmbătrânit!” a exclamat domnul Dr. Ivașcu. După aceea mi-a povestit cum în timpul refugiului din Ardealul de Nord au lucrat și au locuit împreună în Spitalul din Orăștie, unde se refugiase și Doctorul Eugen Nicoară din Reghin, ca șef de secție, și care
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de motive nu mai sînt reprezentate de luptele exteriorizate ale eroilor miturilor păgîne. Referindu-se la simbolismul "alianței și al rupturii", Profeții Vechiului Testament explică deja clar și prin cuvinte cauzele și efectele banalizării poporului. Deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune! exclamă Ecleziastul. Profeții nu impută greșeala vanitoasă unei societăți mai mult sau mai puțin abstracte; referindu-se la întregul popor, avertismentele lor se adresează fiecărui individ în parte, pentru ca acesta să nu invoce pervertirea generalizată drept scuză și justificare vanitoasă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
început) Perenitatea luminozității muntoase, în comparație cu universul perisabil al fenomenelor și generațiilor, aduce cu sine ideea de veșnicie, de nemurire, sub influența acestui peisaj simțurile căpătând o robustețe deosebită: „Eu m-am desprins din munții vineți/ Cascade vuitoare port în mine” exclamă poetul în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor este tărâmul unde se adună neliniștile ca-ntr-un sabat. Revenirea la suparafață reprezintă ieșirea la o stare neutră, deci neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
adultului. Pentru a confirma relația vis-realizare a dorinței, sau vis și ideal, Freud se referă la manifestările curente. Prin acestea, se constată că visul are o tonalitate pozitivă și corespunde perfect îndeplinirii celor mai nebune sau mai îndrăznețe dorințe. Nu exclamăm « Nu este posibil, probabil că visez!», atunci când bucuria noastră este atât de intensă, încât ne vine greu să credem că e reală. Nu se spune «un sejur de vis» pentru a descrie vacanțele minunate pe care le-am petrecut și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Cavacioni" și iar se apleca rapid asupra pantofului. [...] "Eu am cercetat cette lignee și am probe evidente despre afirmația mea...". Odată a îndrăznit să se zugrăvească cu această obîrșie în fața tatălui său. Ce rîs a fost! Caragiale, bătîndu-și țeasta, a exclamat: "Ce tot spui, mă! Străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sînt eu turtit în creștet!"..." Niciodată nu i-a iertat lui Caragiale că mama lui nu fusese cel puțin baroneasă, ci doar o fată frumoasă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
greu de lucrat cu damele" a cunoscut o "zână [...] care trebuie să aibă după evaluările mele o bună rentă", arătîndu-se însă interesat și de o damă coaptă, dispusă să "protegeze primii pași ai unui tânăr dilettante". În momentele de derută exclamă dezamăgit Ce oameni! ce timpuri!, conștient de marile pericole ce pîndesc viața unui tînăr: "...profită de viață, cu atâta te alegi, dar ferește-te să nu te avariezi, syphilisul e îngrozitor ce victime face"; dorește devotament ("Pentru ca să mi-o fac
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Yvette, în La parure, p.578]. Paralelă dintre femeia mondenă și cea de purtări ușoare se estompează tot mai mult: "Et tous leș deux continuèrent le parallèle entre Nana et la comtesse" [Zola, Nana, p.91]. Simțind confuzia valorilor, Nana exclama atunci când o întrevede pe contesă Muffat: "Eh bien! Mon cher, elle a beau être comtesse, c'est une pas-grand-chose" [ibidem, p.196]. Inversarea valorilor culminează prin lecțiile de morală pe care Nana le dă contelui: "Și vous n'étiez pas
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sacou alb, Dumitru Rucăreanu. Însă „mesajul” manipulator e astfel mai eficient. Satira are și umor, un umor adesea memorabil. Nu poți să nu râzi în hohote când tejghetarul hoțoman Bumbescu cade în reverie la auzul versurilor debitate de Mirea și exclamă lăcrămos, privind în neant : „Victore, viața fără poezie e pustiu !...”. Și spectatorul, când râde, se deschide. E mai dispus să primească mesaje, idei, fără a le mai supune unor verificări raționale. Ele vor rodi mai târziu în mintea lui. Or
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]