KorAP: Find »[drukola/base=ficțiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...231 232 233 ...379 >

9,472 matches

Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777

literatură, clasificări bogumilice, de "bine" sau de "rău", de "alb" ori de "negru". Cu alte cuvinte, ei vor ca, la lectura unui text de Doris Lessing, să aibă ocazia de a trage concluzia că femeile sînt "pozitive", iar bărbații "negativi". Ficțiunea, suține autoarea justificat, refuză asemenea delimitări, mergînd pe teoria ambiguității morale și psihologice. Realitatea multo ra dintre romanele lui Lessing contrazice însă această opine perfect legitimă, părînd să dea dreptate mai curînd "fixațiilor" bogumilice. Cititorul profesionist notează cu ușurință că

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
ideologic pe alocuri) nu ar fi putut oricum, din start, să degenerze în "tezism". În plus, asistăm, în acest excelent volum, la un experiment psihologic interesant, traversat de majoritatea cărților despre America. E vorba de mișcarea inevitabilă dinspre realitate spre ficțiune, dinspre concret către literar. Fenomenologic vorbind, America rămîne un cons truct ficțional prin însăși istoria ei, încurajînd preluările mitologizante din tradițiile europene. Intrarea Lumii Noi în conștiința locuitorilor vechiului continent este un proces fundamental mediat de creațiile alegorice ale aventurie

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
Big Brother îi revine scriitorului însuși (la rîndul său, un construct demiurgic în raport cu lumea pe care o creează). De fapt, chiar mai mult decît atît, în 19Q4, Murakami se ocupă, bineînțeles, cu instrumentarul estetic, de fuziunea inevitabilă a realității cu ficțiunea și de întregul set de transformări și mutații ce rezultă de aici. Romanul descrie, rafinat, maniera în care ficționalul "înghite" realul și, în consecință, textul "învăluie" existența. Adevăratul "despot" devine, în acest context, scriitorul. El e manipulatorul unor destine, autoritatea

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
intertextualizat, așa cum s-ar putea crede la prima vedere!) are inspirația de "a inventa", în creația sa, o poartă între lumi, similară (măcar în teorie) "găurilor negre" și "quasarilor" din Cosmos. "Portalul" repre zintă tunelul de glisare dinspre realitate către ficțiune (și invers), dinspre viață către text (și invers). "Tunelul" res pectiv marchează, în sine, o ruptură de nivel, prin care orice scriitor (autentic) primește șansa de "a reconfigura" vorba informaticienilor existența. Murakami o face cu succes. Cele două spații para

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
că ar fi tocmai abilitatea de a investi realul anodin cu semnificații transcendente, de a atribui "fizicului" valențe "metafizice", de a transfigura materialitatea brută cu ajutorul învăluirilor eterice, derivate din spiritualitatea genuină. Personajele din 1Q84 sînt absorbite în "gaura neagră" a ficțiunii și încep să-și trăiască propria existență ca pe o "texistență" de tip cărtărescian. "Texistența" oferă independență spațiului ficțional. În romanul scris de Haruki Murakami, Autorul (cel creionat atît de plastic, la sfîrșitul anilor șaizeci, de Roland Barthes) transpus în

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
construcției, scriitura lui Haruki Murakami nu rămîne criptică. Firele intrigii țesute "între lumi" și legate subtil de Ushikawa (și, parțial, de celelalte personaje) conduc lectorul spre epifania finală: cu toții ne trezim suspendați, într-un fel sau altul, între realitățile și ficțiunile propriilor noastre vieți. "Texistența" lui Mircea Cărtărescu (atît de vizibilă în romanul lui Murakami) e, în postmodernitate, aș constata, prin urmare, un concept mult mai viabil decît sîntem pregătiți să acceptăm la prima vedere. Ultimativ, materialul trăit al istoriei se

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
114 Revelațiile amurgului (existențial) 119 Un gentleman la Darlington Hall 125 Ce este un autor? 132 Liberalul radical. Un prototip 139 Triunghiuri amoroase 144 Puțină istorie englezească 151 O Americă a suburbiilor 157 Un (anti)erou american 163 Ragtime muzica ficțiunii 170 Lungul drum al nopții către zi 176 Fantasmele unui expatriat 182 Une génération perdue 187 Învățăturile unui curs american sau cum am descoperit un mare scriitor 192 Literatura "texistenței" 199 Istorii secrete. De la Procopiu din Cezareea la Donna din

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752

dintotdeauna, o întrebare fără răspuns în rândul criticii literare. Luigi Bambulea este de partea celor care nu văd nicio legătură între destinul cărților și destinul oamenilor: Destinul cărților e foarte diferit de destinul oamenilor și este, foarte adesea, mai spectaculos. Ficțiunea lui Eco, din Numele trandafirului, e un argument. În acest destin al ei, opera majoră se integrează într-o identitate culturală globală, care, în cele din urmă, va descoperi opera și într-un spațiu matcă sau culturii de origine a

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
literară", 25 (1998). Dimisianu, Gabriel, Despre vulnerabilitatea umană, în "România literară", 43 (2003). Dimisianu, Gabriel, Generația mea în anii '60, în "România literară", nr. 13 (2008). Dorcescu, Eugen. Embleme ale realității, București, Editura Cartea Românească, 1978. Dragolea, Mihai, În exercițiul ficțiunii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1992. Dugneanu, Paul, Forme literare, București, Editura Eminescu, 1993. Empson, Will, Șapte tipuri de ambiguitate, București, Editura Univers, 1981. Fanache, Vasile, Eseuri despre vârstele poeziei, București, Cartea Românească, 1990. Felea, Victor, Poezie și critică, Cluj-Napoca, Editura Dacia

[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858

nov. 2009, nr. 11, p. 31-33. I.D. Sîrbu. Jertfe. Petroșani: Editura Fundației Culturale, 2009. SOROHAN, Elvira. Jocul și etica ironiei în nuvela lui Petru Cimpoeșu. În: Convorbiri literare, 143, sept. 2009, nr. 9, p. 36-39. Petru Cimpoeșu. Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite. SOROHAN, Elvira. Petru Cimpoeșu un parodist ignorat. În: Convorbiri literare, 143, oct. 2009, nr. 10, p. 46-48. Petru Cimpoeșu. Un regat pentru o muscă. Botoșani: Axa, 1995. SOROHAN, Elvira. Reabilitarea personalizată a romanului psihologic. În: Convorbiri literare, 142, ian

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
constrângere și libertate într-o recenzie de carte, granița dintre subiectivitate și distanțarea de carte prin scris. Cum ați defini sintagma "critică literară"? Ați fi de acord cu paradoxul că o astfel de activitate intelectuală înseamnă de fapt scrierea unei ficțiuni și nu o opinie despre ficțiune? Puneți o întrebare evident polemică față cu un clișeu consacrat prin circulație mecanică. Situându-vă critic în afara domeniului, îmi sugerați ideea că este necesară o corectură în expresia convențională "critică literară". Perfect de acord

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
de carte, granița dintre subiectivitate și distanțarea de carte prin scris. Cum ați defini sintagma "critică literară"? Ați fi de acord cu paradoxul că o astfel de activitate intelectuală înseamnă de fapt scrierea unei ficțiuni și nu o opinie despre ficțiune? Puneți o întrebare evident polemică față cu un clișeu consacrat prin circulație mecanică. Situându-vă critic în afara domeniului, îmi sugerați ideea că este necesară o corectură în expresia convențională "critică literară". Perfect de acord. Este vorba, la rigoare, de critica

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
în aria culturii noastre, a fost Călinescu. Împotriva rigidității maioresciene, el admite că actul critic devine complex, când însuși criticul e un artist. Este necesară emoția în receptarea și judecarea operei literare, care nu e totuna cu emoția creatoare de ficțiune a autorului de literatură. Încât, critica literaturii este și ea o artă, însă o altfel de artă. Și mai este o vocație. Critica literaturii poate fi în multe feluri cotată, însă ficțiune nu este și numai în cazuri rare a

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
care nu e totuna cu emoția creatoare de ficțiune a autorului de literatură. Încât, critica literaturii este și ea o artă, însă o altfel de artă. Și mai este o vocație. Critica literaturii poate fi în multe feluri cotată, însă ficțiune nu este și numai în cazuri rare a fost creație. Însă, în raport cu ficțiunea literară, creația criticului este, cum recunoaște Călinescu, un "act creator eșuat". E o problemă pe care se poate specula mult și cu exemple. Considerați că o carte

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Încât, critica literaturii este și ea o artă, însă o altfel de artă. Și mai este o vocație. Critica literaturii poate fi în multe feluri cotată, însă ficțiune nu este și numai în cazuri rare a fost creație. Însă, în raport cu ficțiunea literară, creația criticului este, cum recunoaște Călinescu, un "act creator eșuat". E o problemă pe care se poate specula mult și cu exemple. Considerați că o carte de critică literară face parte din literatura secundă? Cum ați defini termenul "secund

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
literară în categoria "literatură"? Prin forța lucrurilor, când un element este dependent de un altul de primă poziție, el rămâne pe locul secund, însă nu secundar. O carte de critică a literaturii, axată pe una sau mai multe opere de ficțiune, are obiect numai după ce aceste opere au apărut. Critica e de neconceput fără creație literară. Deși e cu un pas temporal în urma literaturii, critica de cele mai multe ori îi decide destinul. Eu nu cunosc opere literare care să fi avut succes

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
care au produs-o dacă nu chiar să moară în fașă. Interdeterminarea istorie, teorie și critică literară, comparativism și interdisciplinaritate conferă stilului critic călinescian dimensiunea unui model creator de canon. Ce cred scriitorii despre critici sau critica devenită temă a ficțiunii e problematica celui de-al treilea avertisment: Critica literară subiect de roman ironic. Autoarea ne reamintește, ca un avocat neobosit al marilor spirite, că în cultura noastră Ion Budai-Deleanu a discreditat pretențiile de adevăr ale criticii înainte să putem vorbi

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
După secole în care scriitorul a fost într-o oarecare măsură la mâna criticilor, iată că se produce destul de masiv și reacția inversă: criticii citiți de scriitori au parte ei înșiși de analiză și interpretare, de data aceasta cu mijloacele ficțiunii. Cărțile alese pentru "salonul literar" sunt interpretate în conformitate cu principiile enunțate la începutul volumului. În finalul analizei la romanul Provizorat al Gabrielei Adameș-teanu, autoarea nu-și reprimă o confesiune aproape pătimașă, probând participarea intimă fără de care lectura sărăcește: "Iubesc literatura frumoasă

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
criterionist. Că piesa de teatru Dioptrele are ca hipotext Metafizica lui Cantemir, că romanul Eclipsa conține o antiutopie probează faptul că între autorii aleși spre analiză există puncte de convergență, poate cel mai important dintre toate fiind creditul existențial acordat ficțiunii menite să compenseze imperfecțiunea realului. Ca și-n romanul amar al Martei Petreu. Petru Cimpoeșu are în Elvira Sorohan cel mai constant susținător: paginile despre romanele sale succesive, adunate în carte, construiesc o monografie. Ironia ca figură de gândire și

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Sorohan înseamnă în primul rând bucurie a lecturii, apoi dialog deschis, lipsit de prejudecăți, cu o conștiință aparținând altor epoci și altor lumi. Literatura devine una dintre cele mai bune lumi cu putință, iar spectacolul cuvintelor călătorind din realitate în ficțiune (și în dicțiune, desigur), amestecându-le fascinant, se imprimă adânc în memorie. Numărul de discipoli o confirmă: Elvira Sorohan a scris nu doar cărți, ci și moduri de gândire lesne de recunoscut. Pe Dimitrie Cantemir l-a preluat Bogdan Crețu

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
care ilustrează importanța pe care Elvira Sorohan o acordă înțelegerii omului "din spatele textului": Ipostaze... "Eul social al revoltatului, oprimat sau înfrânt și de aceea refulat, își pune pecetea sufletească asupra scrisului heliadesc" (p. 37); "Și care e motivația psihologică a ficțiunii heliadești? (...) Resursele rezistenței sunt căutate în propria structură, iar masca sfinxului distanțat ironic în superioritate ascunde o inimă care a fost întotdeauna pentru el "slăbiciunea spiritului"" (p. 41); "Eminescu intuiește cauza rupturii între personalitatea scriitorului patruzecioptist și epocă. Altfel spus

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
fără dinți, petecită și murdară era baba, la corp, ca și la vorbă" (1962, 85), care vine cu mare scandal la poarta mănăstirii să-și ceară plata pentru abuzul călugărului de la starețul mănăstirii însuși. Frecvența acestor scene (în proza de ficțiune, ca și în Amintiri) confirmă primatul materialității ca trăsătură esențială a universului monastic definit de Stănoiu. Consecința directă a unui asemenea accent axiologic este sentimentul valorizării superlative a lumii de aici și căutarea împlinirii hic et nunc. Aceste date aruncă

[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662

pe o ignoranță comună (și admisă) și nu pe adevăruri primare, indubitabile, garantate de o instanță sursă de cunoaștere absolută. Pe lîngă inabilitatea sesizării "orelor astrale" ale economiei, se simte lipsa unei gîndiri strategice, în special la nivelul guvernelor, aceste "ficțiuni prin care fiecare gîndește că poate trăi pe cheltuielile celorlalți" (Fr. Bastiat). Gîndirea strategică nu poate să se dezvolte în cadrul strîns al logicii deductive (Morin), ansambliste (Castoriadis), pe care epistemologia occidentală a transformat-o într-un instrument absolut de cunoaștere

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
intelectualii par nedumeriți, iar economiștii incapabili să depășească cercul strîmt al ideologiilor îmbrățișate și să ofere soluții viabile pentru ieșirea din marasmul economic. Cred că trăim începutul sfîrșitului unui ciclu istoric: cel al patologiei speculative a capitalismului deglobalizat. Sfîrșitul unei ficțiuni numită economie virtuală. Explozia și căderea cursurilor bursiere, speculatori îmbogățiți peste noapte și mici economii spoliate la fel de rapid, imperii edificate cu promisiuni frumoase, politicieni și analiști cumpărați, controlori și auditori manipulați, bancheri complici, deturnări masive de fonduri, bani spălați, conturi

Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850

o consecință a punerii în raport a unor culturi diferite, și nu a preexistat acestor raporturi. Nu este o limbă a Ființei, ci o limbă la Celui-în-Relație. La un alt capăt al lumii francofone, problema se pune altfel, la nivelul ficțiunii romanești, al cărei impact psihologic, socio-cultu ral, antropologic etc. traduce o criză de identitate societală și indivi duală. E cazul particular al romanul francofon libanez, mai precis, al celui care se conjugă la feminin, căci, de la Seherazada încoace, știm că

[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]