5,879 matches
-
Hotărârea lui Dănilă de a construi o mănăstire lângă un loc populat de draci apare în „Tâlharul cel vestit” din Bucovina, în „Săracul și dracul” al lui Stăncescu și în varianta maghiară a lui Schlarek. Al. Dima constată existența motivelor folclorice în „Dănilă Prepeleac”, dar afirmă că varianta lui Creangă nu este o prelucrare a unui basm popular, ci una analogă cu multe altele. Antiteza evidentă dintre cele două părți ale poveștii pare a fi subliniată cu intenție de autor, cele
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
-l în trei feluri și obținând o cantitate de bani fără număr și pe dracul ca argat. Ținându-se cont de aceste constatări, Al. Dima concluzionează că Ion Creangă poate fi considerat un creator popular ce respectă tematica și spiritul folcloric. Poveștile și povestirile lui Ion Creangă sunt axate pe observații morale, precum istețimea care se poate ascunde sub o înfățișare modestă ca în povestea „Dănilă Prepeleac”. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii sunt umanizate cu un umor extraordinar (aspect ce este latent în creațiile folclorice); astfel dracii au parte de suferințe fizice ca și cum ar fi oameni și sunt dominați și făcuți de râs nu cu sprijinul divinității, ci cu inteligența născută din experiență. Astfel, criticul Alexandru Piru considera că în această poveste Păcală e mai
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în perioada de dinainte de război au influențe folclorice, fenomenele paranormale (vampirism, întâmplări magice, călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse a fi reale, iar revelarea sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil sunt marcate
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în perioada de dinainte de război au influențe folclorice, fenomenele paranormale (vampirism, întâmplări magice, călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse a fi reale, iar revelarea sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil („Douăsprezece mii
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
puterea magică a întineririi biologice pe care o posedă Marina și care va mai apărea în nuvelele „Les trois Grâces” și „Tinerețe fără tinerețe”. Povestirile lui Fărâmă au un caracter fantastic atenuat de prezența unor numeroase elemente extrase din fabulosul folcloric sau magic. Finalul enigmatic al nuvelei contribuie la revenirea la o stare fantastică, aducând personajul parcă printr-o buclă temporală într-un cadru asemănător celui de la început (aceeași căldură toridă, aceeași oră, replici similare) pentru a-și reîncepe demersul obositor
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
din mediul rural purtau cocoșnicuri la ocazii speciale până la Revoluția Rusă din 1917. După Revoluție emigranții ruși au introdus cocoșnicul în moda din restul țărilor europene. În anul 2014 cocoșnicurile sunt purtate în principal de fete și femei din ansamblurile folclorice rusești. Un cocoșnic este, de asemenea, o parte a costumului tradițional al Snegurocikăi, nepoata și asistenta lui Ded Moroz. Regina Maria a României a purtat o tiară Cartier creată pentru a semăna cu un cocoșnic rusesc în portretul pictat în
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
ieșire peste graniță a fost în anul 1973, când a participat la Festivalul Internațional de Folclor din Olanda, unde alături de alți interpreți sălăjeni precum Sava Negrean Brudașcu și Domnița Sabăduș-Pop, a luat premiul cel mare. În decursul anilor, alături de ansamblurile folclorice din Sălaj a continuat să cânte atât în țară cât și în străinătate. A avut și activitate de culegătoare de folclor, umblând prin satele Sălajului cu magnetofonul în spate pentru a înregistra melodii care puteau dispărea odată cu cel ce le
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
cât și în străinătate. A avut și activitate de culegătoare de folclor, umblând prin satele Sălajului cu magnetofonul în spate pentru a înregistra melodii care puteau dispărea odată cu cel ce le interpreta. Din anul 1994 s-a transferat la ansamblul folcloric "Porolissum" al Casei Municipale de Cultură Zalău. A colaborat în trecut și cu alte ansambluri - "Columna Zalău", "Plaiuri Sălăjene", "Armătura Zalău", precum și cu mari ansambluri folclorice naționale: "Ciocârlia", "Rapsodia Română", "Transilvania" (Baia Mare), Filarmonica de Stat Oradea și Craiova. Pe lângă activitatea
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
dispărea odată cu cel ce le interpreta. Din anul 1994 s-a transferat la ansamblul folcloric "Porolissum" al Casei Municipale de Cultură Zalău. A colaborat în trecut și cu alte ansambluri - "Columna Zalău", "Plaiuri Sălăjene", "Armătura Zalău", precum și cu mari ansambluri folclorice naționale: "Ciocârlia", "Rapsodia Română", "Transilvania" (Baia Mare), Filarmonica de Stat Oradea și Craiova. Pe lângă activitatea folclorică, a mai urcat pe scenă și ca actriță de teatru și film (personajul Ioana din "Acești îngeri triști" de D. R. Popescu sau actriță de
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
Porolissum" al Casei Municipale de Cultură Zalău. A colaborat în trecut și cu alte ansambluri - "Columna Zalău", "Plaiuri Sălăjene", "Armătura Zalău", precum și cu mari ansambluri folclorice naționale: "Ciocârlia", "Rapsodia Română", "Transilvania" (Baia Mare), Filarmonica de Stat Oradea și Craiova. Pe lângă activitatea folclorică, a mai urcat pe scenă și ca actriță de teatru și film (personajul Ioana din "Acești îngeri triști" de D. R. Popescu sau actriță de teatru de păpuși în "Hansel și Gretel" după Frații Grimm). Până în anul 2013 interpreta înregistrase
Ileana Domuța Mastan () [Corola-website/Science/332850_a_334179]
-
treia parte este un scherzo în Do minor. Se deschide cu două lovituri scurte și puternice de timpane. Este urmată de două lovituri mai ușoare, urmată de lovituri și mai ușoare care oferă tempoul părții care include referințe din muzica folclorică evreiască. Mahler a numit climaxul părții, care apare aproape de final, un "strigăt al disperării" și uneori un "țipat de moarte". Partea a patra, "Urlicht", este un cântec "Wunderhorn" interpretat de o solistă alto care servește ca introducere pentru final. Cântecul
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
considerată cea mai faimoasă casă a elfilor și este protejată ca patrimoniu cultural. Într-adevăr, islandezii nu mai cred în elfi cum obișnuiau în secolele trecute (chiar dacă încă există un procentaj din populație care crede în oamenii ascunși), dar poveștile folclorice rămân o parte importantă din cultura islandeză. Există încă numeroase persoane care susțin protejarea acestor zone și apreciază Guvernul Islandei, întrucât acesta ia in considerare opinia publică în legătură cu poveștile și magia țării.
Huldufólk () [Corola-website/Science/333853_a_335182]
-
Muzică, Teatru și Arte Plastice). Din 1973 până în 1979 a fost solist al orchestrei de muzică populară «Veselia» (dirijor — Petre Neamțu), totodată fiind și profesor de muzică la școala din Ruseștii Noi, Ialoveni. Între 1979-1986 cântă acompaniat de orchestra Ansamblului Folcloric «Miorița» (dirijor — Vasile Goia). Timp de un an, 1986-1987, fost redactor la Departamentul muzică al Radioteleviziunii de Stat. Între anii 1987 — 1989 a fost solist al orchestrei de muzică populară «Mugurel» a Filarmonicii din Chișinău (dirijor — Ion Dascălu). Din anul
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
tineri de ascendență tătară crimeeană și activează în cadrul Asociației Studenților Crimeeni din Istanbul. În 1909 călătorește pentru întâia oară în Crimeea, care era parte a Rusiei, unde încearcă să refacă legătura cu rudele familiei și desfășoară o serie de studii folclorice și etnografice. În 1912 participă la Primul Război Balcanic. În 1914, când izbucnește Primul Război Mondial și Turcia se află din nou pe picior de război cu Rusia, Șewkiy e învățător în Crimeea. Se salvează refugiindu-se în Turcia prin
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
2004; -"Tagma mincinoșilor - "povestiri pescărești, Ed. Prier, Turnu Severin, 2006. Etnologie: -"Interpreți din Mehedinți," C.J.C.P. Mehedinți, Drobeta Turnu Severin, 2000; -"Spune, spune, moș bătrân -folclor literar din Mehedinți", Ed. MJM, Craiova, 2003; -"Repere etnologice mehedințene," Ed. MJM, Craiova, 2006; -"Tezaur folcloric „Izvorașul”. Balade și cântece din Mehedinți -"folclor literar, Editura Prier, Drobeta Turnu Severin, 2008; -"Nunta în Mehedinți," Ed. Fundației „Scrisul Românesc”, Craiova, 2010; -"Liliac de la Ponoare," în colaborare cu Pavel Ciobanu și Ilie Mărțuică, C.J.C.P. Mehedinți, Drobeta Turnu Severin, 2000
Isidor Chicet () [Corola-website/Science/333238_a_334567]
-
(numit și Căluțul din Zwierzyniec) este un personaj în costum de călăreț tătar, cu buzduganul în mână, fiind un element important al tradițiilor folclorice cracoviene. În fiecare an, la începutul lui iunie, a opta zi după sărbătoarea "Boże Ciało", dansează pe străzile Cracoviei însoțit de muzicanți care scot sunete nu întotdeauna armonioase. Oamenii adunați pe străzi pot admira -ul și pot arunca monede în
Lajkonik () [Corola-website/Science/333308_a_334637]
-
Diaconescu, Ioan Argatu (viitorul arhimandrit Ilarion Argatu), Alexandru Argatu, Florin Meștereanu etc. A debutat publicistic în Cuvânt moldovenesc la 4 aug. 1929, dar colaborator devine abia în 1932, când începe să publice recenzii, note, poezii, impresii de călătorie și texte folclorice culese în peregrinările sale (semnând uneori și cu pseud. Delanesfoia). În anii de studenție semnează publicistică în numeroase periodice din Basarabia, Moldova de peste Prut și Muntenia:Bugeacul, Bărăganul, Cuget moldovenesc, Gazeta Basarabiei, Itinerar, Luminătorul, Pagini basarabene, Poetul, Porunca vremii, Raza
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
câteva broșuri religioase: Carte de rugăciuni (1941), Hristos, pacea lumii (1941), Mărturii împotriva stilismului(1941), Misiunea Sacerdotală (1941), Povățuitor pentru suflet și viață (1943), dar, din cauza condițiilor neprielnice, nu a reușit să-și publice în volum versurile, proza și culegerile folclorice, lucru regretabil, mai ales că nuvele sale din această perioadă demonstrează un remarcabil talent de prozator: Pe drum de iarnă, Icoane de la țară, Presimțire, Visul Lisavetei lui Nilici. În Botoșani a funcționat ca preot la Biserica „Duminica Mare”, continuându-și
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
ș.a. și pe forță literară a unor versuri, care îl consacrează drept unul din cei mai însemnați autori de poezie populară americană. Cântecele sale tratează mereu despre efemeritatea relațiilor dintre oameni, pribegia neîncetata și angoasele iraționale. Johnson a depășit fază folclorica simplă, folosind imagini personale în care se amestecă motive religioase, sexuale și festive, având impact asupra ascultătorului prin precizia poetica. În cântecele sale își găsește expresia un univers creativ personal, fără repetarea de clișee tradiționale. Stilul său vocal inimitabil, cu
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
se depăna fără rupturi și fără repetiții și dovedea o unitate stilistică pe care puține din cărțile mele o aveau. Ce mă încânta mai mult: reușisem «atmosfera fantastică» pe care o voiam, fără nimic «ocult», nici «simbolic» și fără rezonanță folclorică, inevitabilă ca o fatalitate în literatura fantastică românească. «Șarpele» era scris așa cum îi «văzusem» începutul: o povestire cu personaje banale, venite să «petreacă» la o mănăstire și antrenate fără voia, aproape fără știrea lor, într-o serie de întâmplări stranii
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Având o temă fantastică extrasă din folclor, nuvela „Șarpele” are ca motto un descântec popular de dragoste: "„Tu șerpe bălaur/ cu solză de aur/ cu nouă limbe împungătoare
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
omului de dinainte de căderea din Rai. Fără a nega simbolismul scrierii sale, Mircea Eliade a susținut că „Șarpele” nu este o lucrare științifică sau un eseu filozofic, ci o operă literară scrisă de plăcere. Autorul dispunea de un bogat material folcloric și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor afirmații, nu l-ar fi consultat în procesul de scriere a nuvelei. Imaginația sa de scriitor a prevalat asupra cercetării erudite a istoricului religiilor, evidențiindu-i dorința de a scrie
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Prozatorul este interesat de un fantastic de origine folclorică, ce încorporează elemente mitice și religioase. Criticul Șerban Cioculescu considera că autorul exploatează teme fantastice din folclorul universal „cu luciditate, dar și cu o dexteritate însușită din lecturile englezești”. Scrierile sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
sale au un caracter benign, păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Analizând nuvela sub aspect folcloric, profesorul universitar Petru Ursache evidenția că tema sa principală este „o încercare de dramatizare a marilor simboluri”; în această optică șarpele ar putea fi un simulacru al falusului, iar jocul inițiatic ar fi de fapt un dans erotic de găsire
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]