7,001 matches
-
non-stop: în vagon, pe peron, în autobuz, la recepția hotelului, la restaurant etc. I-am numit, răzbunându-mă, „cele două furnale cu foc neîntrerupt din Balcani”. Nu cred că-i deranjează prea mult etichetarea mea sau observațiile făcute de alții. Fumează înainte... Relația mea cu scriitorii din Rusia, după sinceritățile imperialiste debitate de Varlamov la Madrid, este una rece-protocolară. Îi aud vorbind mereu lucruri care mă contrariază, de aceea, dialogul nostru se amână. Scriitorul gruzin Giorgi Achwlediani, fost rugbist, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai ales la terasele barurilor, unde cântă, urlă, cu fețele buhăite de bere, flutură steaguri roșii cu cruce albă. Este chiar periculos să stai lângă ei, poți să încasezi o labă peste figură. Ajunge să-i rogi doar să nu fumeze în preajma ta sau „să dea sonorul mai încet”. Numeroase echipaje de poliție, supraveghind intrările și ieșirile din piață, postate strategic acolo, pentru a preveni, probabil, contactul englezilor cu alte grupuri de suporteri pe care i-am întâlnit în oraș, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Shehu este un disident anticomunist cu stagiu, a făcut pușcărie înainte de 1989 și este stabilit de mai mulți ani în Spania. Bashkim are și chipul cel mai „consumat”, dar compătimirea mea se oprește aici, pentru că este unul dintre personajele care fumează, probabil, și în somn. (E de neimaginat cum poate fuma atâta un om?! Grija multora este să nu stea cu el într-un vagon de tren și să nu-l aibă în apropiere mănâncă.). Jurnaliștii îi întreabă ce cred despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înainte de 1989 și este stabilit de mai mulți ani în Spania. Bashkim are și chipul cel mai „consumat”, dar compătimirea mea se oprește aici, pentru că este unul dintre personajele care fumează, probabil, și în somn. (E de neimaginat cum poate fuma atâta un om?! Grija multora este să nu stea cu el într-un vagon de tren și să nu-l aibă în apropiere mănâncă.). Jurnaliștii îi întreabă ce cred despre Ismail Kadare. Vorbesc, pe rând, foarte frumos și cu recunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
față de intemperii, cu o sticlă de apă minerală în mână. Cei doi, Andras și Laszlo, sunt vegheați de attendent-ul maghiar: o fetișcană mică de statură, fragilă, ochelaristă, tunsă scurt. Pare ființa cea mai necăjită și mai inexpresivă din Trenul Literaturii. Fumează tot timpul, este adusă de spate și tăbârcește un rucsac enorm. Am ajutat-o de câteva ori la cărat: este foarte prietenoasă și cumsecade. La fel și cuplul - el și ea - care completează „delegația” maghiară. Laszlo Garaczi e un ochelarist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
muzică clasică, rapperi, dansatori. Sunt și reprezentanți ai boemei declasate - îmbrăcați sumar, urlă sau declamă texte ca în biserică. Pentru fiecare, se găsește un mic grup de gură-cască. La fereastra unei case, înclinate peste pervaz, stau trei fete apetisante, care fumează și privesc provocator spre stradă. Jos, la ușa casei, niște flăcăi urmăresc reacția trecătorilor. Dacă te oprești sau dai semne că te interesează „subiectul”, se grăbesc să te informeze despre preț și alte detalii... Dăm și peste niște tipi rufoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
schimbările dinamice ale lumii contemporane... O ascult, îi dau dreptate, dar nu comentez, pentru că reflecțiile mele sunt încărcate - vorba lui Corinne, doar aparent glumind - de o „subiectivitate dușmănoasă”. Ajungem la pod. Un grup de tineri - fete și băieți - cam dezabuzați, fumând. Ne cer bani. Nu le dăm nimic și, surprinzător, ne lasă în pace. Probabil s-au obișnuit să fie refuzați, iar speranța că alți turiști - podul e un fel de punct de control spre orașul vechi - vor fi mai generoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva copii mici, așezați în șa. Familii pe roți. Bărbații râd în gura mare, fumează și sorb din paharele cu bere. Spuma li se prelinge pe mustăți. Mă prind că dau târcoale grupului de cai-putere de pe șosea, imitând gestul reflex al adolescenților avizi să admire și să comenteze motocicletele cu ghidonul înalt, exact ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
revoluție” va câștiga, „rangul unu” fiind ocupat de „copii clasei muncitoare”. Matei, mi se pare, își susținea și teoretic acest punct de vedere. În anii, în deceniile ce vor veni” - spunea el, plimbându-se cu pași agale prin cameră și fumând, ușor absorbit, un tânăr frumos, fin, grav și capabil de acea ironie ce-l detașa iute de „vreun provincial” sosit de curând de undeva, din locuri în care sentimentele și ideile trăiesc în emfaza și substanța lor primă, în lumea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-l atingem cu un fir de pai!”. Iată, adeverită încă o dată și trecând toate frontierele, vorba pe care, se pare, i-ar fi aruncat-o Arghezi, tânărului, sclipitorului și insolentului oportunist care era T. Popovici: „Ehe, tinere, una spui - alta fumezi!”... (Probabil, junele fuma Marlboro...Ă. Sigur, toate acestea erau încă departe în anii când mă pregăteam să-mi public primul roman, acesta a fost însă prima și ultima oară când „am lucrat pe text”, cum se spune. Francisca s-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un fir de pai!”. Iată, adeverită încă o dată și trecând toate frontierele, vorba pe care, se pare, i-ar fi aruncat-o Arghezi, tânărului, sclipitorului și insolentului oportunist care era T. Popovici: „Ehe, tinere, una spui - alta fumezi!”... (Probabil, junele fuma Marlboro...Ă. Sigur, toate acestea erau încă departe în anii când mă pregăteam să-mi public primul roman, acesta a fost însă prima și ultima oară când „am lucrat pe text”, cum se spune. Francisca s-a bucurat de vreo
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asasinat pe ministrul israelian al Turismului, ca represalii pentru asasinarea unui lider al Frontului de către un comando israelian. Într-o bună dimineață a anului 2006, gardienii americani și britanici ai închisorii, observatori neutri, au ieșit ca din întâmplare împreună să fumeze o țigară la o anumită distanță de închisoare. Zece minute mai târziu, și ca o pură coincidență, teritoriul palestinain a fost invadat de elicoptere și tancuri israeliene. După câteva tiruri de rachete, cei șase, în legătură cu care Mahmoud Hussein evocase o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de producere a unei catastrofe. Sacri sunt pereții și redutabile sacralitățile dacă sublimăm în acest cuvânt tot ceea ce, printr-o margine sau o limită, circumscrie o identitate colectivă. Vast program și grea reeducare, după ce ai petrecut o jumătate de secol fumând opiul lui "fără frontiere"! Căci acesta e sufixul pe care orice om în pas cu moda îl lipește în coada titlurilor și calităților sale; cam așa cum adăuga Homer, Atena "cea cu ochi albaștri-verzui" sau Aurora "cea cu degetele trandafirii". * * * Ecce
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și pe principi. Lăsați-mă, amar voi plânge; nu încercați a mă mângâia. Eremia. Vai vouă celor ce râdeți! vai vouă celor sătui! Mai violent decât un jurnal în opoziție. Brav, așa de brav încât ar fi în stare să fumeze pe un poloboc cu pulbere, ca Jean Bart. Un potpuriu de lucruri sinistre, cântând oarecum starea noastră socială. Balzac, Blondet: Tout homme supérieur doit avoir, sur les femmes, les opinions de l'Orient. Domnul X e un comedian foarte respectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
doi a la tatlî și caimaclî. Mai adoage și sadè. Cavè sadè, tatlî, caimaclî. Cafe dulce cu caimac. Bulgarii, mai ales cei mai în vârstă știu toți turcește. Mâncăm luferi și stavrizi, pești de mare. Primarele nu bea cafea, nu fumează. Îi place grozav însă pokerul. Mai departe, la Caliacra. Stâncă măreață care înaintează mult în mare. Trecem prin două porți, în parte dărâmate. Spre uscat deci, au fost clădite ziduri de cetate. În partea cealaltă, țărmul calcaros al mării e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de localitățile principale, circulă mare număr de bicicliști. Tata, mama burghezi mari ș-între ei bicicletele mici ale copiilor. Alt lucru pe care nu-l vezi în altă parte a Europei. Copii cu ochelari mari în ramă neagră, 10-12 ani fumând țigări mari de foi. Moară în valea Prahovei, între munți, lângă Sinaia: La moara mea cine vine Tot anul îi merge bine. Amintiri despre călătorie în valea Prahovei, pe Omul și Caraiman, Colții Babei și Peștera Ialomicioarei: contrast între o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
compus din vreo treizeci de feluri de mezeluri, pescării, ouă în felurite combinații, sălăți, jambon, aspic, migdale prăjite, etc., după care te întrebi dac-ai mai fi în stare, făcând dovadă de eroism, să mai îngurgitezi ceia ce urmează. Mai fumezi o țigară, îți mai iai puțin răgaz și-n sfârșit accepți supa o supă groasă cu cremă, ouă și ciuperci. Convii că merge și că, în orice caz, bucătăria dela Bagatelle e meritorie. Urmează homar proaspăt cu maioneză. N-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
I (29) înoată singur, depășind pariul profan lansat la „birt în cale”. Toți ceilalți voinici se îneacă, „El, ficior de țară,/ El marea-mi trecea/ Din genunchi în coate,/ Cum altu nu poate,/ Cu olba-nchinând,/ Din trâmbiți zicând,/ Cu lula fumând,/ De la vad la vad/ Pân’ la Țălingrad” (Ilidia - OravițaBanat). Stilul special de natație îl propulsează pe Pătru în lumea mitului în care am pătruns prin imperfectul indicativ și rămânem prin prelungirea momentului descris cu o enumerație de verbe la gerunziu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
comuna Pipirig județul Neamț. Tacu îi mort din 1957 Februarie 25. Deși era ficior de gospodar, n-a avut croială gospodărească. Cumnata Maria ducea greul gospodăriei. Lui i-a plăcut să citească nopți întregi, citea diferite cărți și romane și fuma. A venit bolnav din războiul din 1916-1918. A luat parte la toate luptele din cei doi ani și n-a fost rănit nici de feli. Se ducea anume ca să fie rănit și să fie trimis acasă și totdeauna venea sănătos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la carte, fără pereche și cu un suflet foarte bun, foarte respectuos față de profesori și elevi mai mari. Parcă era un înger, așa era el în toată ființa lui. Și într-o zi l-a prins directorul Școalei I.Mitru, fumând pe un coridor și l-a bătut cu palma peste cap. Și de atunci băiatul cel frumos s-a îmbolnăvit foarte rău de durere de cap. A stat o bucată de vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Un alt spaniol, unul din cei ce mi-au venit astăzi în ajutor, bea liniștit dintr-un pahar mare cu bere și scrie și el într-un caiet. Probabil ține un jurnal al călătoriei. Așezat pe trotuar un altul își fumează liniștit țigara și o ascultă pe spanioloaica ce vorbește fără întrerupere. Cam asta se petrece în curtea hanului municipal acum aproape de căderea nopții. A mai trecut o zi din drumul meu spre Santiago. Sunt hotarât ca în viitor să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lipsa țigărilor. În zilele respective nimic nu-i era pe voie și toți ne feream să-i stăm În cale. Cumătrul Dorca nu m-a spus lui Tata și Îi mulțumesc și acum. M-am jurat Însă că nu voi fuma niciodată și m-am ținut de jurământ până la banchetul de Bacalaureat, când profesorii și colegii, bine dispuși, m-au obligat să fumez o țigară, să dansez o colegă și să beau un pahar de vin. Vinul l-am băut căci
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nu m-a spus lui Tata și Îi mulțumesc și acum. M-am jurat Însă că nu voi fuma niciodată și m-am ținut de jurământ până la banchetul de Bacalaureat, când profesorii și colegii, bine dispuși, m-au obligat să fumez o țigară, să dansez o colegă și să beau un pahar de vin. Vinul l-am băut căci era procurat de mine și Îi rezistam; la dans mam mai Încurcat, dar țigara n-am putut-o fuma decât pe jumătate
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
au obligat să fumez o țigară, să dansez o colegă și să beau un pahar de vin. Vinul l-am băut căci era procurat de mine și Îi rezistam; la dans mam mai Încurcat, dar țigara n-am putut-o fuma decât pe jumătate. Tata, mare fumător, mă Încerca adesea, dându-mi În tindă o țigară ca s-o aprind În bucătăria de vară. Mă Înapoiam cu jăratecul pe vătrai și țigara În cealaltă mână, fără să o pun În gură
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ușii. Mă gândeam că trebuie să mă culc cu prințul ca să-mi salvez copiii. El a început să o sărute pe femeia aceea, peste tot și să facă dragoste cu ea. Între timp se uita la mine dacă îl văd. Fumam și a început să-mi placă ce vedeam și nu am mai știut dacă sunt eu. Nu știu dacă m-am culcat cu prințul, căci de aici nu mai țin minte visul. Să fie oare vreun semn rău că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]