12,418 matches
-
dialog 78 al galeriilor, exuberant și colorat, la care luau parte băieții care nu jucau și mai ales fetele, care râdeau și fredonau încîn-tate, se ridicau de pe bănci și țopăiau, aplaudau prostește fiecare fază mai deosebită a meciului... Lulu, liderul galeriei din Cantemir, era mereu în picioare, pitic cu umeri prea lați, cu o față de păsăroi, cu ochii holbați și injectați sub sprâncenele îmbinate, mereu transpirat, răcnind până nu mai avea voce, într-un fel de transă ca a cocoșilor de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se lăsa liniștea, Lulu izbucnea, ca o țâpuritură la horă, cu o voce ascu- 79 țită de muiere: "Ia te uită, ce să fie?/ Un om mort cu aia vie!/ Să ferească sfânta soartă/De om viu cu aia moartă!" Galeria noastră lâncezea numai la meciurile de baschet, unde Lulu era vedetă în teren. Deși mărunt ca un gnom, avea o pasiune disperată pentru sportu-ăsta, și îl puteai vedea toată ziua jucând "doi la doi", până la epuizare, sub soarele care îi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acum! mi-ai pasat!", prindea mingea, pivota, cu apa curgând pe el ca de pe un câine ieșit din râu, aruncând în sfârșit la coș și punctând. Nu avea nici un complex față de lunganii printre care mișuna. După fiecare coș alerga în fața galeriei noastre, se-ntorcea cu spatele și mișca din șolduri ca o cadână, cu brațele deasupra capului. Dar eu auzeam zgomotul greu al mingii bufnite de asfalt, strigătele jucătorilor și duelul galeriilor ca de undeva din fundul pământului, de sub miliarde de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lunganii printre care mișuna. După fiecare coș alerga în fața galeriei noastre, se-ntorcea cu spatele și mișca din șolduri ca o cadână, cu brațele deasupra capului. Dar eu auzeam zgomotul greu al mingii bufnite de asfalt, strigătele jucătorilor și duelul galeriilor ca de undeva din fundul pământului, de sub miliarde de tone de pământ transparent. Ei erau pielea lumii, făcută să ardă în incendii catastrofale, erau floarea ierbii menită cuptorului, îi priveam cum aș fi privit un 80 dagherotip din secolul trecut
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sticlă, prin care pot vedea, câte ceva în camerele întunecate dacă îmi lipesc fruntea de sticla caldă și 87 îmi pun palmele de-o parte și de alta a ochilor, în fine, camere fără uși, în umbra cărora aș putea păși. Galeria coboară constant și căldura crește. E traseul magic din visul meu, traiectul obsesiei mele, și nu e cu putință să ies din el, așa cum nu poți părăsi firul propriei vieți... Fata s-a ridicat și a-nceput să-și caute
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Urcând, coborând din palier în palier, ne-întîlnind niciodată pe nimeni, negăsind niciodată vreo legătură între scenele ciudate, banale, triste, hazlii de dincolo de uși, uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față spații indescifrabile, cu galerii, campanele și fațade lucioase de piatră, reflectând norii; câteodată surâzând 156 unor prieteni dragi, alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Arezzo, legenda crucii desfășurându-se în diapozitive una după alta, 23 martie, Galleria Nazionale d’Arte Moderna, Renato Guttuso. Crocifissione, 1941, mă depășește în înălțime cu mai bine de o palmă, în lățime aproximativ doi metri, după fiecare tur al galeriei mă reîntorc la pictura lui Guttuso, 24 martie, patru scrisori de la Ana, venite deodată, nici nu știu pe care s-o deschid mai întâi, toate patru au aceeași dată a poștei, 2 apilie, caietele de schițe pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fotografice sau imagini video, la Muzeul Medicis doar pentru Cortegiul regilor magi a lui Benozzo Gozzoli, în capela familiei, Michelangelo! Ne grăbim să ajungem la palatul Pitti înainte de închidere, îl traversăm în fugă, apartamentele regale nu le mai vedem, nici galeria de artă modernă de la etaj, Grădina Boboli, se vede toată Florența de aici, cupola Domului, Campanila, Și acum gata! Hai acasă, ne așteaptă Sabina! Să cumpărăm însă ceva de mâncare, cu greu mă las tras din aceste locuri, flori, statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și dintr-o dată realizez cât de puțin vorbește femeia asta, 9 mai, cum era și firesc, ne începem ziua din Piața Signoriei la Palazzo Vecchio, străbătând sălile bogat pictate de Vasari și elevii săi, glorios omagiu adus familiei de Medicis, Galeria Uffizi, totul mi se pare ireal, 13 mai, din nou la Roma, Boris nu m-a lăsat singur și a venit cu mine, s-a instalat din nou jos pe saltea, a ținut-o numai în petreceri de când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cât mai degrabă răspunsul meu, 12 martie, răspunsul meu este da și a plecat astăzi spre părintele Ioan, 17 martie, Radu și-a organizat prima personală, a dat expoziției un aer inedit, plasându-și tablourile într-un fel de pivniță, galerie subterană în care funcționează și un bar mult apreciat de boema mai mult sau mai puțin artistică a orașului, expoziția a fost un succes, a expus douăzeci și șapte de tablouri, exact vârsta pe care o are acum, chiar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oră în expoziția-bar, vorbește, explică, cere părerea tuturor, cunoscuți sau necunoscuți, îi abordează și pe străini, la un moment dat vorbea cu niște tineri nemți, încântați de ideea lui Radu de a expune în acest spațiu neobișnuit, un labirint de galerii la câțiva metri sub pământ, arta trebuie să-și ridice trenele aeriene și să se instaleze în locurile cel mai des frecventate de oameni, la muzee nu mai merge nimeni și aceste vorbe rostite cu pasiune fac înconjurul mesei pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de conversație în limba franceză și două dicționare, unul român-francez și celălalt francez-român și niciun rând, 21 octombrie, îi scriu o scrisoare prin care îi mulțumesc pentru cărți și-mi cer iertare dacă întrec măsura rugând-o să treacă pe la galerie și să-mi cumpere niște tuburi de vopsea pe care aș ruga-o să aibă bunăvoința să mi le trimită, albastru de Prusia, alb de zinc, galben de, apoi mă răzgândesc spre sfârșitul scrisorii, nu, să nu mi le trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai înseninat afară, nu va mai veni odată ploaia aceea de iunie și nu ne va mai uda pe amândoi până la piele, mi-am băut cafeaua și ea și-a golit paharul cu nectar de pere, mergem? mă însoțește la galerie să-mi cumpăr vopsele, de niște pensule mai am nevoie, o spatulă, pânză, n-a mai plouat, deși am invocat cu tărie ploaia, oricum umbrela mea mare cu mâner era la mine, chiar dacă ar fi plouat, târziu, în fața porții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stat la jocul dezlegării măștii și-a scos-o numai după cap și a plecat, îl chemau acasă că îi murise mama, Asta-i masca, mi-o arată bătrânul, e-o mască de drac hâdă, pusă mai la margine în galeria lui de măști, când se termină jocul e obiceiul, îmi explică el, să se distrugă masca, toată sau în parte, cel ce-o purtase trebuie să se dezlege de ea cât mai cu putere, să nu-i rămână pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum?! 17 ianuarie, mi-au sosit actele pe care mi le-a trimis Boris, mâine plec la București pentru viza Italiei, Boris crede că nu voi fi refuzat la ambasadă deoarece a făcut o invitație oficială, sunt invitat printr-o galerie de pictură din Florența, pentru a expune în cadrul unui festival de artă tânără, galeria îi aparține lui Boris, prilejul e excelent, pe mine mă interesează doar viza Italiei care îmi deschide drumul spre Franța, voi pleca la Paris, 2 februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâine plec la București pentru viza Italiei, Boris crede că nu voi fi refuzat la ambasadă deoarece a făcut o invitație oficială, sunt invitat printr-o galerie de pictură din Florența, pentru a expune în cadrul unui festival de artă tânără, galeria îi aparține lui Boris, prilejul e excelent, pe mine mă interesează doar viza Italiei care îmi deschide drumul spre Franța, voi pleca la Paris, 2 februarie, Boris nu mă lasă să plec cu una, cu două din Florența, aproape mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
băieții de pe stradă aveau frizuri similare. —CE FACI, Lisa? întrebă el, cu o voce uimitor de puternică și sprijinindu-se încrezător de tocul ușii. Cum merge? Ieși să te joci? Să mă joc? Avem nevoie de arbitru. Ceilalți copii făceau galerie din spatele lui. — Da, Lisa, se rugau ei. Ieși. Știa că este o idee absurdă, dar nu putea să nu se simtă flatată. Era frumos să te simți dorită. Încercând să ignore amintirile unor vremuri când, cu ocazia vacanței bancare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nebuni, modele nevrotice, staruri rock, stele de cinema, milionari siniștri cu bijuterii grosolane din aur și, bineînțeles, editori de reviste - care se uitau unii la alții cu ură sălbatică, verificând care le era locul în ierarhie. Petrecere după petrecere, în galerii de artă, cluburi de noapte, depozite, abatoare (unii designeri mai nonconformiști pur și simplu nu aveau limite). Nu se putea să te afli mai în centrul universului nici dacă încercai. Bineînțeles, era regulă să te plângi că hainele erau cârpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Misterul celor două corăbii părăsite pe un lac Visul frânt al unui împărat Roman Prologus A douăzeci și patra zi a lunii ianuarie Tânărul Împărat ieși din sala isiacă și intră în cryptoporticus. Candelabrele de bronz răspândeau o lumină blândă; galeria solemnă era pustie. Cu o uimire care curând se transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care curând se transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui, fiul lui Germanicus, i se impunea să urce pe scări. Puse piciorul pe prima treaptă. Se gândi că și fratele său, Nero, mersese pe acolo. Începură să urce; la fiecare curbă, la fiecare palier, în dreapta și în stânga se deschideau galerii și porticuri acoperite, se zăreau săli cu un du-te-vino silențios de curteni. Încăperile urmau forma stâncii abrupte și comunicau unele cu altele prin porticuri și balcoane. Peste tot, Augustinienii vegheau nemișcați, cu privirea opacă. Tribunul înainta hotărât. — Aici vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insulă era proprietatea imperiului, ca și Pandataria și Pontia; nici un străin nu putea debarca acolo. Marea lovindu-se de stâncile inaccesibile era ca un zid lichid. Douăsprezece edificii înconjurau Villa Jovis, o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire a numelui și amintirea fratelui ucis, era slujit de doi-trei sclavi temători. El înțelese că, în timp ce îl serveau, se întrebau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe Tiberius decât în trecere, de departe. Străbătea în fiecare zi acel cryptoporticus ca să coboare la terme. Însă părea să fi surprins gândurile lui Gajus, căci escorta lui era mai numeroasă și mai aproape de el, de netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Villei Jovis, Tiberius dispărea ciclic, ore sau zile în șir, în încăperi inaccesibile. Pe continent, mesageri, ambasadori, tribuni, praefecti sau proconsules așteptau ca el să-i anunțe că îi primește. În perioadele acelea în vilă domneau bârfele, nervozitatea și neliniștea. Galerii secrete, cu fresce pornografice; codexuri rafinate în care invențiile cele mai explicit erotice ale lui Elephantis - scriitoarea cea mai plină de fantezie și mai lipsită de inhibiții din vremea aceea - erau ilustrate deopotrivă de explicit; patul deasupra căruia stătea faimosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]