16,377 matches
-
Admir acum tabloul toamnei tale,O strălucire ești în fondul arămiu,Te-ai stins ușor cu-a florilor petaleSi-ai renăscut în dânsul frunzelor, târziu.E-un vals al frunzelor spre seară,Ce-n zborul lin îmi bat încet la geam,Un vals ce îl dansăm odinioară,Cândva, cănd...frunze mai eram,Cândva când pe același firav ram, În tonuri calde dulci și cristaline, Dansăm, cântam, visăm și ne iubeam... Acele vremuri au trecut, știu bine,Dar eu privesc și azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri, Prea des viscoliți de nevoi și vâltori. Porți se deschid mai deloc sau arar, Doar vântul mai face la geamuri popas, La masă cu dorul, băut cu amar Și-n rostul nerost cu-absenți la taifas. Citește mai mult Ca o lacrimă veche tăinuită de clopotîntr-un schit părăsit, fără urme de miei,La hotar ce desparte ninsoare de clocot,Bătrâni
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
cer.Tânjesc după veri ochii muți de tăceri,Scrisori netrimise așteaptă în zori,Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri,Prea des viscoliți de nevoi și vâltori.Porți se deschid mai deloc sau arar,Doar vântul mai face la geamuri popas,La masă cu dorul, băut cu amarși-n rostul nerost cu-absenți la taifas.... VII. CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1703 din 30 august 2015. CUVÂNT ÎNAINTE Moto: Lăcrămioarele
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine. Prin trup ne curge sevă de doruri interzise, Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam. Îngenunchează îngeri la uși de soartă-nchise, Iar eu visez la tine că-ți sunt și că te am. Cer dreptul la iubire instanțelor supreme, Recursul este simplu: să abrogați ... Citește mai mult Jucăm pe scena vieții controversate roluri,Sub
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
colivii impuse,Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine.Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe,Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine.Prin trup ne curge sevă de doruri interzise,Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam.Îngenunchează îngeri la uși de soartă-nchise,Iar eu visez la tine că-ți sunt și că te am.Cer dreptul la iubire instanțelor supreme,Recursul este simplu: să abrogați ... XXIV. N-AM VENIT..., de Ines Vanda Popa , publicat în
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Acasă > Poeme > Meditație > IARNĂ Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iarnă de Maria Teodorescu Bahnareanu Iarnă îmi bate la geam Cu fulgi mari, albi, frumoși Sufletu-mi strigă în înalt - Doamne la mine e cald Aburind se înalță simțirea În mine aprind Devenirea ... Iarnă îmi bate la geam Îl deschid și respir aer tare Ființă inundă întreg Universul Universul inundă
IARNA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379581_a_380910]
-
Toate Articolele Autorului Iarnă de Maria Teodorescu Bahnareanu Iarnă îmi bate la geam Cu fulgi mari, albi, frumoși Sufletu-mi strigă în înalt - Doamne la mine e cald Aburind se înalță simțirea În mine aprind Devenirea ... Iarnă îmi bate la geam Îl deschid și respir aer tare Ființă inundă întreg Universul Universul inundă o ființă Tobe ce bat sacadat ... Îngâna al meu respirat! Referință Bibliografica: Iarnă / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016
IARNA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379581_a_380910]
-
jumătate lumină jumătate întuneric nu scormoni jarul te vor arde buzele de dorul sărutului în colțul gurii încă sângeră locul unde a murit surâsul jumătate cald jumătate frig îmbrățișări de suflet peste timp un ghiveci sprijinea pervazul zgâindu-se pe geam rândunicile se întorc mereu ca amintirile numai tinerețea nu se întoarce niciodată Referință Bibliografică: Nostalgiile cuvintelor (32) / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Mimi Boroianu
NOSTALGIILE CUVINTELOR (32) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379595_a_380924]
-
mei de nud!”. Nicoleta Mija se-nscrie în paginile acestei lucrări tomnatice cu un sonet de „Toamna” din care reiese clar preocuparea de... sezon: „Strâng câteva frunze pentru al meu album,/ Beau un ceai aromat din multe flori din cană,/ La geamul casei mele toamna frunze adună,/ Respir fericită al crizantemelor divin parfum.” La ceas târziu de toamnă cu dinții de brumă, domnul Ion Vanghele găsește de cuvință să-i ceară iertare iubitei, și asta... de față cu noi: „Iartă-mă iubito
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
nu vi se pare chit,/ Le cumpăr! Dau oricât!” Ei, domnul Todică!... Multe se caută sub mantaua de argint a unei toamne fierbinți! Și domnul Florin T. Roman, ne explică angelic, și elegant de tonatic: „Toamna îmi bate discret în geam/ cu degete de ploaie,/ se-aude cum plânge afară văzduhul/ șiroaie, șiroaie,/ lumea se-nvârte deodată cu frunzele/ în vârtejuri de vânt,/ vechi poezii se rescriu sub coperți/ în același cuvânt.// Cocori melancolici pleacă departe, departe,/ în pribegie,/ în aer
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
temniceri, cu zăngănelele lor brute și-au sumețit teroarea pe crenelele zidurilor în gheretele încremenite de ură, au prăvălit bezna sufletelor lor și ale Stăpânilor-Irozi peste lagăre și închisori, au pus lacăte pe uși și ger pe zăbrele, au înfășat geamurile celulelor în scutece de lemn sau de tablă, să nu se vadă Îngerii de sus și hlamida de nea așezată în Calea Venirii Domnului și să nu se audă colindele dumnezeiești cântate de Tatăl-Cer peste Fiul-pământ. Toate pregătirile, toate biciuirile
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Fiul-pământ. Toate pregătirile, toate biciuirile, toate precauțiile, toate sudălmile, toate înfometările, toate amenințările, toate izolările, toate frângerile, toate torturile diabolice au fost însă în zadar, căci Lumina Nașterii a venit, peste zdrențele trupurilor lor și peste mireasma sufletelor lor: La geam, grilajul des/ Rânjește guri de fier/ În semn că pot să ies/ Cu sufletul spre cer.// C-am fost făcut să n-am/ Pe-acest pământ nimic,/ Ca pasărea pe ram/ Cobor și mă ridic.”[Aiud, 7 Mai, 19949] (Nichifor
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
însăși Țara, așa cum corect scria despre patria sa Robert Rojdestvenskii în poeziile sale: <<...Pe câmpurile cu zăpada topită/ respira voința liberă.../ Jumătate de țară e purtată din închisoare în închisoare,/ Jumătate de țară e însoțită de gardieni...// Locotenentul privește pe geam,/ Bea fără să se oprească./ Jumătate de țară deja e în pușcării./ Jumătate de țară se pregătește.>> (Sergiu Crăciun-De unde începe Patria. Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2014, p. 87) Spiritul divin al Suferinței și al Jertfei a biruit însă
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Acasa > Poezie > Familie > DOAR UN SEMN Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului într-o bună zi voi uita geamul deschis ca oamenii să poată privi înăuntru n-am nimic de ascuns pe noptieră am doar cărți un bilet de la mama și un notess cu ultima însemnare pe care Dumnezeu o va citi cu discreție dovadă că am trecut pe
DOAR UN SEMN de TEODOR DUME în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381154_a_382483]
-
are nevoie de mine, acum..." În sobă ardea focul cu flacără și din când în când vâjâia printre lemnele umede cum au stat sub streașina casei. Se făcuse liniște, o liniște fără margini ne țintuii privirea pe chipul bărbatului de lângă geam care se afunda tot mai mult în necunoscut. În ciuda frigului din casă, deși din oala de lut de pe sobă ieșeau anemic câțiva aburi, simțeam cu prin vene îmi curgea toată căldura din lume.Și parcă mă temeam de liniște. Poate
DE CE, TATĂ? de TEODOR DUME în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381179_a_382508]
-
codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou, Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El, Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel... Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou. Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel, Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou, Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou, Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel. Ei...! Și dacă va apare în aceste
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
codrilor albaștri plânge-n iarnă pe cavou,Plâng și plopii-n deal pe Bucium fără soț și fără El,Nu au trecerea să-i cânte, un ilustru menestrel...Suferă și mult tânjește teiul sacru din Copou.Dacă ramuri bat în geam, nu e vers nu e penel,Să-i picteze nemurirea într-un ireal tablou,Buciumul cu jale sara, l-auzim ca un ecou,Și de câte ori iubito, De-aș avea... ar fi la fel.Ei...! Și dacă va apare în aceste
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
medicină pentru salvarea a milioane de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații. CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Citește mai mult S-a stins din viață SONIA BECHERU
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
investiți în medicină pentru salvarea a milioane de oameni în suferință. Am scris acest poem mai demult, dar cred că este potrivit acestei situații.CONDOLIANȚE FAMILIEI ÎNDURERATEPLÂNGNori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem.Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem.Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori,Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori.Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate,Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape.... XXVII. MOARTEA..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1638
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
generează curiozitatea/ însă nu și împlinirea”; „nu știu dacă amprentele/ tatălui meu/ sînt puncte pe/ o linie continuă sau/ un timp între mine și Dumnezeu”; „gelozia e un fel de ură împachetată frumos/ sau o zbatere de fluture/ prins între geamuri”. Referință Bibliografică: Marius Chelaru (Convorbiri literare, noiembrie 2016), despre cartea Vitralii pe un interior scorojit, de Teodor Dume, / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Teodor Dume : Toate
MARIUS CHELARU (CONVORBIRI LITERARE, NOIEMBRIE 2016), DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, DE TEODOR DUME, de TEODOR DUME în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381209_a_382538]
-
trepte tăinuind povești de mult, Despre-o regină ce-a lăsat dovadă În sipet, tot al inimii tumult. Mai jos, tătarce smeade cu șalvari În vii culori, cu salbe de mărgean, Așteptând soții, temerari pescari, Își sorb încet cafeaua lângă geam. Se amestecă culori de vară arsă Albastru, galben, ocru spre maro Și parcă toți Balcanii se revarsă În noi, ca-ntr-o pânză de Șirato. Când noaptea se coboară către plaja Cu umbre groase, întunecând piatra, Crescând, precum zicea poetul
BALCIC de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381257_a_382586]
-
Dar, până s-or lumina, Noi venim cu Sorcova Și la ceilalți pământeni, Cei ce-și zic doar moldoveni - Noi, de-aici de la Carpați, Știm că și ei ne sunt frați. * Prin urmare, frați de Neam, Ia uitați-vă pe geam Cum se strâng colindătorii Să vă prevestească Zorii Zilei Sfinte ce-o să vină Pentru inima Latină, Când Ograda noastră Mare Va fi iar în vechi hotare, Când Prutul cel cu necaz Va ajunge-un biet pârleaz... * Sorcova vesela... Frați din
SORCOVĂ PENTRU BASARABIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381266_a_382595]
-
cu mâinile goale, câțiva bulgări. Îi piti cu grijă după un butuc aflat în apropiere și așteptă, zâmbind ștrengărește, cu ochii țintă la ușă. Mama intrase deja în casă, bombănind de una singură ceva legat de „grijanie” și „brăcinar”. De la geam pândea o zgâtie de fată de vreo patru anișori, blondă cu ochii verzi, cu părul inelat și pielea albă ca laptele. Era Măriuca, sora cea mai mică a lui Ionică și frumoasa familiei, pe care o iubeau cu toții, ca pe
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
8.00. Un clopot, sau sute de clopote, cine mai distingea numărul!, dă deșteptarea italienilor. La fiecare ... trecute fix bate în ritmul unui cântec. Nu-l recunosc, dar l-aș putea reproduce. Caut să disting de unde vine. Scot capul pe geamul de la baie și realizez că e clopotul de la Basilica de S. Pietro di Castello, singura de pe Isola di S. Pietro, cea cu care mă învecinez. Dacă tot sunt aici, menționez că pe peretele ... Citește mai mult Prima noapte în Veneția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]
-
8.00. Un clopot, sau sute de clopote, cine mai distingea numărul!, dă deșteptarea italienilor. La fiecare ... trecute fix bate în ritmul unui cântec. Nu-l recunosc, dar l-aș putea reproduce. Caut să disting de unde vine. Scot capul pe geamul de la baie și realizez că e clopotul de la Basilica de S. Pietro di Castello, singura de pe Isola di S. Pietro, cea cu care mă învecinez. Dacă tot sunt aici, menționez că pe peretele ... XI. DANIELA GÎFU - JURNAL VENEȚIAN (1), de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381277_a_382606]