KorAP: Find »[drukola/base=gheață & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...231 232 233 ...520 >

12,993 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Tată! - am strigat În minte. Cât vedeai cu ochii, În toate părțile, se Întindea Marea cea mare, așa cum n-o mai văzusem niciodată. Dealuri de apă o străbăteau dintr-o parte În alta, ridicând pe spinările lor bucăți uriașe de gheață, unele dintre ele Într-atât de Întinse Încât Îmi venea să cred că sunt la fel de mari ca munții mei de acasă. Marea vuia, bătută de vânturi tăioase, ghețurile scrâșneau și vâltori de spumă izbucneau ici-colo, de-ți venea să crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
dintr-o parte În alta, ridicând pe spinările lor bucăți uriașe de gheață, unele dintre ele Într-atât de Întinse Încât Îmi venea să cred că sunt la fel de mari ca munții mei de acasă. Marea vuia, bătută de vânturi tăioase, ghețurile scrâșneau și vâltori de spumă izbucneau ici-colo, de-ți venea să crezi că departe, spre Miazăzi, apa, pământul și văzduhul se amestecau Între ele. Moru! Ticălos netrebnic! Ți-ai bătut joc de mine, porc de frate de sânge ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Moru! Ticălos netrebnic! Ți-ai bătut joc de mine, porc de frate de sânge ce-mi ești! Și tu, și Bulut, și toți cei care ați știut cum se termină pământurile! Unde era puntea de pământ, sau măcar aia de gheață și zăpadă? Cum s-o iau spre Apus prin urgia aia? Încotro să mă duc acum? Of, of. M-am așezat pe o piatră și le-am făcut semn celorlalți să rămână În spate. Nu l-am primit lângă mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și Psara, și Mila, toți! Ba chiar și tu, Tată... M-ai adus până aici, iar acum? Asta ai vrut? Să-ți duc vorba atât de departe, și după aia să mă uiți aici, pe malul unei Mări acoperite de ghețuri? Am coborât spre Mare. Până și bătrânul Bulut Își bătuse joc de mine. Nu e nici o punte de pământ, Îmi spusese, dar sunt ghețuri care te vor duce spre Apus. Ghețuri.... Pfuuuh... Le vedeam cum pluteau, precum munții, ciocnindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
atât de departe, și după aia să mă uiți aici, pe malul unei Mări acoperite de ghețuri? Am coborât spre Mare. Până și bătrânul Bulut Își bătuse joc de mine. Nu e nici o punte de pământ, Îmi spusese, dar sunt ghețuri care te vor duce spre Apus. Ghețuri.... Pfuuuh... Le vedeam cum pluteau, precum munții, ciocnindu-se Între ele, bubuind și scârțâind - unele erau albastre precum cerul după ploaie, altele erau cenușii precum blana unui lup plouat zile În șir, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mă uiți aici, pe malul unei Mări acoperite de ghețuri? Am coborât spre Mare. Până și bătrânul Bulut Își bătuse joc de mine. Nu e nici o punte de pământ, Îmi spusese, dar sunt ghețuri care te vor duce spre Apus. Ghețuri.... Pfuuuh... Le vedeam cum pluteau, precum munții, ciocnindu-se Între ele, bubuind și scârțâind - unele erau albastre precum cerul după ploaie, altele erau cenușii precum blana unui lup plouat zile În șir, iar altele erau albe precum cel mai nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o trebui, măi Wola, măi, numai că eu nu sunt de prin părțile locului. Cum să trecem Marea asta? Știți voi cum s-o faceți? - Era lăsat că știi tu. Ce știm noi e că, departe spre Miazăzi, e o Gheață nesfârșită și tare. Și mai știm că tu o să ne duci acolo, Vindecătorule. - Și dacă n-avem cum să plecăm, ești gata să te lupți cu cei ce vin pe urmele mele, ca să trecem printre ei spre Miazănoapte? Wola căscă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ochii. - Dacă vrei să luptăm, ne luptăm chiar dacă ne ia Umbra, căci e lăsat să ținem de tine. Dar, nimeni nu ne-a zis așa ceva. Și la cântul de nuntă, e spus că o să ne treci Marea cea mare spre Gheața nesfârșită. Noi, zâmbi el strâmb, trăsesem mereu nădejde că astea sunt vorbe nesăbuite de-ale Vindecătorului Bulut, dar acum, că ai venit... Of, of... Ce să facem? Te urmăm oriunde. Ce, ți-e frică și ție de Marea asta? - mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nou pe Logon. - Ai mai văzut mare din asta, măi Logon, măi? Nu mai văzuse asemenea mare niciodată. Era rece și dealurile de apă care se nășteau din ea erau mari precum colinele de acasă. Doi dintre munții aceia de gheață ce pluteau pe ea se izbiră unul de celălalt, scârțâind Îndelung și azvârlind În apă sloiuri mai mari decât cele mai mari stânci din munții mei. - Cu luntrele n-o să putem să trecem marea, l-am Încercat eu pe Logon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
seama că, mai degrabă, voi găsi răspunsuri dacă mă urcam la loc pe dealul apropiat. Am privit Marea cea mare fără să-mi mai pese de norul de pulbere care se ridica spre Miazănoapte. Apoi, unul dintre munții aceia de gheață, mai mare decât toți parcă... Pfuuh... Îl zărisem Încă de când ajunsesem aici, pe vârful dealului și zărisem Marea asta rece și rea pentru prima oară. Era un munte de gheață În care ar fi Încăput toate tăpșanele neamului meu, bașca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se ridica spre Miazănoapte. Apoi, unul dintre munții aceia de gheață, mai mare decât toți parcă... Pfuuh... Îl zărisem Încă de când ajunsesem aici, pe vârful dealului și zărisem Marea asta rece și rea pentru prima oară. Era un munte de gheață În care ar fi Încăput toate tăpșanele neamului meu, bașca peștera iernii cu delușoarele toate care ne Înconjurau satul. Avea chiar și două coline de omăt Înghețat care aduceau cu Gemenii noștri de acasă, că de-aia Îmi sărise În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tăpșanele neamului meu, bașca peștera iernii cu delușoarele toate care ne Înconjurau satul. Avea chiar și două coline de omăt Înghețat care aduceau cu Gemenii noștri de acasă, că de-aia Îmi sărise În ochi. Când văzusem bucățoiul ăsta de gheață, Gemenii de pe el erau ațintiți către mal, În timp ce acum erau ațintiți spre Apus. Gheața Însăși era mai departe de mal parcă, și se ridica și cobora peste Mare ca și cum ar fi fost o pasăre uriașă, Într-atât de mândră Încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
chiar și două coline de omăt Înghețat care aduceau cu Gemenii noștri de acasă, că de-aia Îmi sărise În ochi. Când văzusem bucățoiul ăsta de gheață, Gemenii de pe el erau ațintiți către mal, În timp ce acum erau ațintiți spre Apus. Gheața Însăși era mai departe de mal parcă, și se ridica și cobora peste Mare ca și cum ar fi fost o pasăre uriașă, Într-atât de mândră Încât nici din aripi nu dădea ca să zboare. Pentru că zbura oricum. ... pentru că zbura oricum ... oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
adevăr, ghețarul părea mai mic de acum, Încăpând bine de tot Între celelalte două sulițe. Ah, ah... ghețarul se Îndepărta de țărm! Marea cea mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită Of, of, Siloa ... Eu sunt Krog, Vindecătorul, toiag al Tatălui, stăpân al vorbei, călător pe pământuri și mări - numai tu n-ai priceput că puteai să ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl! Am ieșit dintre sulițe, trântindu-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mai ducă spre Miazăzi. Eu zic că nu e nevoie să-i Înfruntăm aici pe vrăjmașii tăi, Vindecătorule, că nu ne-a fost lăsat să dăm asemenea luptă de sânge uriașă... Noi te așteptam doar ca să ne treci apa spre Ghețurile nesfârșite pe care nu le-au văzut decât puțini. - Nici eu nu cred că e bine să dăm aici lupta de sânge, măi Krog, zise Logon. - Ia spune, Barra! Tu de ce vrei să luptăm aici? - am Întrebat atunci. - Pentru că suntem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
blănuri, și carne uscată, și vreascuri pentru foc, și pari pentru case. Am adus cu mine câțiva oameni care trăiesc la Miazănoapte de pământurile noastre, pe un tărâm unde nu e decât zăpadă. Ei știu să facă niște case pe gheață. Au femei grase și frumoase și multe ar dori să-l Însoțească pe Krog, că de-aia ni s-au alăturat, că voiau prunci de-ai tăi și ... - Cine e Gau? Barra se mută de pe un picior pe altul. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se spărsese, parcă, În bulgări mulți-mulți. Vântul bătea puternic către Miazăzi iar Gemenii, Îndepărtați deja, luceau palid printre alți munți plutitori de gheață. Dincolo de Gemeni, se Întrezărea o pâclă cenușie pe care o știam cu toții - era semn de ninsoare apropiată. Lucrul acesta Îi Înspăimântă peste măsură pe vânătorii lui Tek, care ne tot spuneau că e semn tare rău. După ei, era neîndoios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și Marea cea mare părea să se potolească În preajma lui. Cei ce ajunseseră Înaintea noastră aprinseseră deja primele focuri, iar câțiva ridicau adăposturi din blănuri În timp ce oamenii aceia ciudați de la Miazănoapte, cei despre care Îmi spusese Barra, săpau gropi În gheață și făceau cărămizi de zăpadă pe care le așezau unele peste altele, alcătuind case deasupra gropilor. Unul dintre ei se apropie de mine, zâmbitor : - Casele neamului Cipusik, Îmi arătă el. Nimeni nu ne crede, dar să vezi măi Krog, măi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de mine, zâmbitor : - Casele neamului Cipusik, Îmi arătă el. Nimeni nu ne crede, dar să vezi măi Krog, măi, că n-o să fie altele mai călduroase pe ghețarul ăsta! Of, of, m-am zgribulit de Îndată ce le-am zărit zidurile de gheață. Oamenii ăștia erau grași cu toții și se dăduseră pe piele cu seu care Îi făcea să miroasă a rânced. Eram sigur că nu le era frig din cauza seului și nu pentru că le-ar fi fost casele bune la ceva! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de mine, a mai privit o dată Îndărăt, peste Marea cea mare. Era cenușie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pentru mine. 31. Nunatuk era pricepută la Însoțire, tot pentru că n-avea Încotro. Poate că de-asta spusese Barra că e frumoasă? Cum-necum, urâtă sau frumoasă, Nunatuk avea vocea cea mai gunguritoare când stăteam doar noi doi În casa din gheață ridicată de neamul ei. După drumul neîntrerupt pe care Îl bătusem de la plecarea de pe pământul meu, uite că dădusem peste una ca ea, care mă spăla, mă hrănea și-mi ținea de cald, după cum le fusese lăsat femeilor. Nunatuk știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu alt ghețar uriaș, cu dealuri și mai Înalte decât ale noastre. Marea Începuse să semene cu o răcitură de carne, așa era de groasă și de unsuroasă și de plină de zăpadă din care se ițeau nenumărate bucăți de gheață. Undeva, spre Miazănoapte, se mai vedea Marea cea mare așa cum o știam noi și, din ea se ridicau din când În când niște fuioare Înalte de apă. Imediat În urma lor se auzea un fel de strănut prelungit și moale, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Vindecătorul o trimise pe Nunatuk la mine. - Semnele sunt bune, Îmi spuse. Nici că se putea o zi mai bună ca să mă faci mamă. Ghețarii s-au lipit și, cât de curând o să ajungem la tărâmul nesfârșit din zăpadă și gheață, unde nu e decât zi sau noapte. Asta Înseamnă că o să ne putem continua drumul Într-acolo unde ți-e lăsat, iar asta am aflat-o chiar În ziua În care m-ai făcut mamă, se bucură ea. Așa a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
chiar În ziua În care m-ai făcut mamă, se bucură ea. Așa a fost. Soarele, care abia dacă se mai târa pe cer, n-a mai apus În ziua aceea - s-a apropiat de marginea cea mai Îndepărtată a ghețurilor și a Înțepenit acolo pentru scurtă vreme, Înainte să urce din nou În văzduh, de parcă n-ar fi dorit să ne scape din ochi. Cât despre cer, semăna tot mai mult cu apa Mării celei mari care, treptat, a Înghețat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
urce din nou În văzduh, de parcă n-ar fi dorit să ne scape din ochi. Cât despre cer, semăna tot mai mult cu apa Mării celei mari care, treptat, a Înghețat de jur Împrejur, prinzând Gemenii Într-o cursă de gheață, la fel cum văzduhul prinsese soarele și nu-i mai dădea voie să se coboare. I-am chemat pe Logon și pe Barra, să ținem și noi sfat. Pe Tek și pe Kikil i-am trimis să vadă dacă Marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]