7,948 matches
-
zilele într-un repaus studios). Am mai regăsit pe colegul și prietenul de la Roma, François Charles-Roux, în fruntea Legației franceze, instalată într-un frumos palat, unde aveau loc recepții sclipitoare și audiții muzicale foarte căutate și sporite de farmecul și grația deosebit de primitoare ale doamnei Sabine Charles-Roux. Într-adevăr, prin acțiunea personală a ministrului și prin poziția Franței în Europa, această legație făcea figură de ambasadă printre misiunile acreditate la Praga, cu atît mai mult cu cît Philippe Berthelot era un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era frică de intelectuali, pe care nu putea să-i cenzureze altfel. A înțeles perfect că libertatea până la urmă dizolvă protestul, iar concurența veleitarilor contribuie și ea la slăbirea adevăraților scriitori, cărora Marele Public le va da curând lovitura de grație. — Și Constantinescu? — Constantinescu nu era mai breaz. — Dacă-i pe așa, atunci mergi până la capătul raționamentului și spune răspicat că cenzura politică era preferabilă cenzurii așa-zis economice. — Dintr-un punct de vedere cred că da. Pentru că puteai s-o
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a condus arbitrajul românesc, penalty-urile neacordate și golurile anulate au rămas în perimetrul laic al fotbalului, mirenii Nicolae (Grigorescu) sau Ion (Crăciunescu) rezolvînd problemele cu mijloacele pămîntești din dotare: mai o reținere de la delegări, mai o iertare lumească, departe de grația divină. Dar semnalul venit dinspre Barcelona trebuie să ne pună pe gînduri. Poate se va arbitra mai corect și pe la noi, pentru că Dumnezeu e sus și vede. O temă de meditație pentru cardinalul Costică din dioceza de Vîlcea. februarie 2006
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
dintre basileu și divinitate, în interpretarea lui Eusebiu din Cesareea (Impellizzeri 61-71). Viziunea Apostolului se referă și la distincția dintre trup (sub Spirit) și carne, "ca doi poli sau două postulate care se oferă libertății omului cu sau fără ajutorul grației divine" (Besançon 95). În Epistolele Apostolului Pavel, apare chiar mai clar numită legătura dintre om, Adam terestru, tipul condiției umane muritoare, și Christos, Adam celest, modelul viitoarei condiții umane mântuite: Pentru prima dată se deschide o altă cale pentru ascensiunea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acesteia alegând să adere total la tensiunile sale, optând pentru ancorarea nelimitată, pentru implicarea totală în substanța actului resurecționar. Din păcate pentru el, energiile revoltei se dovedesc a fi mult mai limitate decât le anticipase anterior. Astfel, după evul de grație al manifestărilor opozante, survine atingerea limitelor revoltei și prăbușirea în angoasă, ca mediu intermediar pe drumul către tragedia nebuniei și suicidului. Și aici asistăm la o eliberare a conștiinței călătorului labirintic din revoltă. Dar ea vine prin terminarea, epuizarea vitalismelor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
experienței sale epifanice. Ca proto-început, dogma nu propune o taină și descifrarea ei, ci doar o taină și credința în ea drept calea spre cunoașterea sa revelatorie. Deschiderea misterului ar reveni exclusiv revelației conferite omului, în raport cu loialitatea sa religioasă, de grația divină. Credința sau necredința, adică acceptarea sau respingerea decisivului enunț al unei religii cum că zeitatea îl însoțește pe om și i se arată pe măsura credinței sale, asumarea sau contestarea acestei dogme întemeitoare, dictează în general proporția, gradul ascunderii
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fondul acestei lumini și nu dictat de ea. Divinitatea, în absolutul voinței sale, alege deplin liber să-și arate fragmentar constanta prezență lângă om, iar o astfel de arătare, de viziune epifanică este o binecuvântare supremă, un act conferit întru grația divină ce răspunde astfel luminii credinței ce-o adoră. Faptul că, din perspectiva marilor religii, dintotdeauna acolo unde a strălucit lumina credinței în zeu a survenit, la intensități diferite, și revelația prezenței acestuia lângă om nu constituie o axiomă impusă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
orator excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă și cu duh, despre mântuire, făcând cu grație exegeză subțire. Mai ales are darul de a izbi imaginația printr-un soi de caractere morale, evocând de pildă pe înjurătorul "de lege, de cruce, de cuminicătură, de colivă, de prescuri, de spovedanie, de botez, de cununie", pe ipocritul la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chambre de Xavier de Maistre. Din Laokoon-ul lui Lessing scriitorul n-a luat decât aspectul erudit al paginii și un fel de pretenție instructivă dealtfel refrigerantă, căci autorul german trata realmente o problemă, foarte sistematic, în vreme ce Odobescu bate câmpii cu grație pe simpla firmă verbală a vînătoarei. Psevdo-kinegheticos e un potpuriu, un magazin de bric-à-brac cuprinzând orice obiect artistic, de la descripția exactă de amator a unui tablou până la cuplet. Farmecul stă în scandalul de a surprinde un om atât de serios
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cea naturală. În chipul acesta devine rasist, îmbrățișător al "doctrinei predestinațiunii ginților". Hasdeu acceptă "gințile alese", cu rectificarea că nu crede într-o damnare eternă a unor popoare, într-o "fatală bestialitate". Ca și Blaise Pascal, prin urmare, spera în grația divină care se poate coborî oricând asupra unei ginți, spre a o scoate din noaptea osândei. În Istoria critică Hasdeu se silește a demonstra că selecția naturală și cea providențială lucrează mână în mână în favoarea poporului român. Teritoriul dac este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
capsoman". Ianulea, fiind negustor, încheie "daraveri", aduce mărfuri de la "tacsid" și din pricina cheltuielilor nebune e "scos la selemet" ca "mufluzii". Acrivița, "apilpisită", joacă "otusbir", "ghiordum", e "agiamie" la joc, casa îi e plină de musafiri cărora le dă "zumaricale", vutci. Grațiile ei verbale sunt fanariote: "Cum poftești dumneata, fos-mu, parighoria tu kosmu!" Negoiță merge la Craiova "haidea-haidea", e dus la domnie la București "techer-mecher" în fața domniței cu "pandalii" care nu-l poate "honipsi". Opera lui Caragiale e subestimată de către unii sub
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poartă bărci pașnice și frunze căzute "foaie după foaie", izvoarele spumegă pe lângă casă în cascade "de consoane și vocale", arhitectura e aceea a pagodei în jurul căreia se strâng fluturii, vorbirea e ciripit lunatic, femeia cu înfățișare de figurină își oferă grațiile senină și fără oprobriu, înveș-mîntată feeric în chimono și trasă în ușoară jinrikișă, cetățeanul fumează fugind de realitate, opiu, pe rogojină de pai de orez, sub guvernământul static al unei împărătese-crizantemă veșnic tinere. Aci omul de merit își are satisfacțiile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
azi reputația lui D. Teleor (1858-1920) este a unui umorist de reviste vesele, ceea ce e nedrept. Este adevărat că a fost un mare risipitor de "mofturi" și de poezii în vârful peniței. În fond el e un autor plin de grație și ceea ce se cheamă un fantezist, în poezii încărcate de emoție discretă, fragile castele de cărți de joc risipite printr-un gest malițios al mâinii, sau bizuite pe o imagine centrală (Teleor e un metaforist inventiv): Copacul gros, d-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poetul improviza: După ce-ntr-o zi nefastă M-a prins soțul la nevastă, De păr eu l-am luat pe el. Morală: Avantajul d-a fi chel! Genul e destul de trist. Dar madrigalurile, epitalamurile, liedurile sale nu sunt lipsite de grație și chiar de o undă de poezie simpatic infatuată. Gestul teatral (era atunci la modă Edmond Rostand) e sprijinit pe o bună declamație și pe imagini: Îți mai aduci aminte, Doamnă? Era târziu și era toamnă Și frunzele se-nfiorau
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prelung, vizionar, printr-o neagră presimțire a morții. Săptămâna luminată, dramă într-un act, e copleșită de aceeași ceață sinistră, plină de sugestii (eroii au, expresionistic, nume generice), fiind vorba de înăbușirea unui muribund înainte de Înviere pentru ca să poată beneficia de grația divină hărăzită morților din săptămâna patimilor. Luca I. Caragiale (1893-1921) a tradus din Edgar Poe și a scris multe poezii verbioase, în care se zărește uneori senzația cosmopolită în felul Valery Larbaud și Blaise Cendrars. D. CARACOSTEA Critic specializat al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o erotică sfioasă de om sănătos, care profesează un romantism de interior, evocând, de pildă, rochiile femeii: La tine-n seara asta cum mă gândesc o ploaie De foșnete coboară și trista mea odaie Mi-o umple cu parfumuri, cu grații și mătasă: Sunt rochiile tale ce le aud prin casă. IGNOTUS Ignotus (Dan Rădulescu) e un naturalist pentru care poezia înseamnă un moment de reculegere după munca de laborator. Inspirația cu totul nesilită și-a definit-o poetul singur: Gândiri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca un poporanist, când, conștient de datoria ce o are față de țărănime, a cărei muncă îi dă posibilitatea să se cultive, se simte obligat să-i dea și el în schimb ceva din cultura pe care el o poate căpăta grație acelei munci a țărănimii 1. El vrea ridicarea politică a țărănimii, participarea ei la trebile statului, prin schimbarea sistemului electoral și ridicarea ei culturală și economică, prin crearea de școli și bănci populare 2 . În deosebire de criticii "Junimii", el
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noua stare de suflet datorită liberalismului român. Iar cel mai mizerabil, și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883 (cînd s-a făcut alegerea pentru camera de revizuire) simbolizează gruparea lui C.A. Rosetti. Cel mai infam din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tîrziu. Pleci acasă? B: Nu n-o să plec. Nu, nu. Adică...o să plec. Nu știu, în zece minute (IVLRA: 181). Frecventa elipsă a verbelor de mișcare citate și suplinirea acestora, în discurs, cu interjecția hai(de) a dus, în timp (grație semantismului vag și funcției hortative a acesteia din urmă), la asocierea interjecției și cu alte verbe desemnând acțiuni (de tipul "a face", "a spune"). În acest caz, elipsa imperativului asociat nu este posibilă 33. A: Zice:"hai, ridicați-vă! Aveți
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
facă binele”; „După cădere, nu se mai poate vorbi de «liber arbitru», căci ceea ce domină omul de atunci încoace este egocentrismul absolut și urmărirea furioasă a propriei satisfacții”; virtuțile morale nu se dobândesc prin educație (aristotel). Binele, cu sau fără grație, „nu a contribuit niciodată la salvarea sufletului”. Doar credința în sine, naIVĂ, totală, asemănătoare cu cea a copiilor, ajută la mântuirea sufletului; „rațiunea nu are nimic comun cu domeniul credinței” - în sensul că adevărurile credinței nu contrazic rațiunea, ci doar
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
va încredința unei debutante” (Universul, 2 februarie 1889). Directorul Teatrului Național era, încă, I. L. Caragiale, care va pleca în curând din țară, în călătorie de nuntă, și apoi își va da demisia la presiunea actorilor; Grigore Manolescu nu este în grațiile lui Caragiale în aceste momente și va fi de partea celor care-l dezavuează pe dramaturg ca director. Tot la începutul lui februarie se anunță și internarea lui Eminescu în spitalul de alienați iar la 12 februarie Regele va semna
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
construită în chip de concluzie în cele patru „Satire” a căror replică este „Luceafărul”. Trebuie să ai, însă, ceea se cheamă „organ pentru poezie” - iar la un post-pozitivist precum Răzvan Codrescu nu e cazul. Dânsul continuă să bată câmpii fără grație: „Mama - Raluca, fata stolnicului Jurașcu“ mai evlavioasă, cumpără, zice-se, de la o rudă a fostului stăpîn [al Ipoteștilor - n. n.] Teodor Murguleț, o bisericuță fără turlă, cu clopotnița de lemn” [15], fel mărunt de a intra în tradiția ctitoriilor boierești. Raluca
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite, mască schimonosită până la degradarea chipului uman al lui Hristos și a Maicii Sale. Ele nu mai impun bunăcuviință și nu mai împart grații. La fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de-a rândul apropierea de universul creației s-a făcut cu sfială și venerație. În trecut, individul creativ era perceput ca un vas gol pe care ființa divină îl umplea cu inspirație, pentru ca el să își reverse ideile pline de grație cerească. Se considera că produsul creației prin originalitatea sa nu își avea germenii lumea asta, deci era inspirat de divinitate. De alte ori, persoana atinsă de „geniul” creației se credea că a intrat în grațiile unei muze ocrotitoare și inspiratoare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
își reverse ideile pline de grație cerească. Se considera că produsul creației prin originalitatea sa nu își avea germenii lumea asta, deci era inspirat de divinitate. De alte ori, persoana atinsă de „geniul” creației se credea că a intrat în grațiile unei muze ocrotitoare și inspiratoare a artelor sau științelor. Noțiunea de creativitate a fost, la început, consemnată sub alte denumiri: inspirație, talent, supradotare, geniu, imaginație sau fantezie creatoare. După cum se va vedea mai departe, aceste noțiuni reprezintă doar unele trăsături
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]