6,132 matches
-
care a fost organizată stăpânirea avară era specific societății nomazilor răsăriteni: structuri politice efemere bazate pe legea tradițională, legitimitatea dinastiei conducătoare și charisma ei. Puterea ei se baza, pe de o parte, pe armată și concentrarea puterii în mâinile khaganului (hanului), a elitei militare și administrative, iar pe de altă parte, pe marea masă a populației, divizată în comunități rivale și clanuri. Societatea avară se caracteriza prin persistența relațiilor gentilice, dar și prin diferențiere socială, aristocrația militară întrunea o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la sfârșitul secolului al VIII-lea, în sfera de dominație politică avară. Armatele chaganatului avar, cu centrul în Panonia, au fost înfrânte, în 791 și 796, de către francii lui Carol cel Mare, iar apoi, în 803, de către oștile bulgare ale hanului Krum. Înfrângerea avarilor și creșterea puterii militare bulgare au modificat situația politică la nord de Dunăre, dominația avară fiind înlocuită, în secolul al IX-lea, cu dominația politică și militară a statului (țaratului) bulgar până la instalarea ungurilor și a pecenegilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mică. Iorga adaugă detaliul că despre"prădăciunile slave" vorbesc și Ioan din Efes și Mihai Sirianul. Iordanes scrie și el despre lupta continuă cu "bulgarii (avarii), anții și sclavinii". Dar, constant, în spatele acestor incursiuni slave se află voința și interesul Hanului avar. Până și cronicarul franc Fredegarius, din secolul al VIII-lea, vorbește despre slavi luptând sub conducerea avarilor. Doar Pseudo-Caesarius vorbește despre slavii de la noi (din nordul Dunării) ca fiind "autonomi" față de avari.10 Atâta vreme cât se admitea o pătrundere mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
orientările zărilor asiatice, ca și vechea religie a strămoșilor lor. Ca succesori ai avarilor, spunea istoricul Suidas, bulgarii cer tribut (subsidii) împăraților Justinian II și Constantin-veșminte bogate și lăzi cu aur și argint. Pe de altă parte, Suidas susține că hanul bulgar Krum a dat legi aspre pentru societatea slavo-bulgară-de pildă, să fie stârpite viile. La începutul secolului al VIII-lea, încă nu putem vorbi de un "stat bulgar", ci un "popor al bulgarilor și șcheilor (slavilor)", conform lui Teofan. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
La începutul secolului al VIII-lea, încă nu putem vorbi de un "stat bulgar", ci un "popor al bulgarilor și șcheilor (slavilor)", conform lui Teofan. Un aspect nou: Justinian II, răsturnat de Tiberiu, este readus pe tron cu ajutorul lui Tervel, hanul bulgar. În schimbul ajutorului acordat, Justinian ajungea la o înțelegere cu Tervel, prin care muta pe bulgari mai jos în teritoriul primit, până la o linie care unea Marea Neagră cu Munții Haemus, având acum reședința la Aboba-Plisca. Statul păgân bulgar de la Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nou. Pornind de-aici, din "Onglu", în 679, bulgarii au traversat Dobrogea și s-au așezat "de ambele părți ale Dunării", în "țara Carvunsca" (numele vechi al Dobrogei), în sudul acesteia, de unde "au fugit elinii și romanii". După ocuparea regiunii, hanul Asparuh a construit cetăți mari, pe Dunăre, precum cetatea Dârstorului, și a ridicat un val de pământ de la Dunăre până la Marea Neagră. În locul așezării bulgarilor, el a construit "cetatea Plisca", după cum aflăm din cronica apocrifă bogomilică. La rândul ei, cronică bizantină
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și semibarbarizată, sub stăpânirea slavo-bulgară. Populația creștină trăia fără meșteri, fără episcopi, fără știință, prinzându-se cu toate puterile de credință și de biserică. Noul stat era condus de aristocrația bulgară și slavă, dar, în 763, un Sabinus, ginere al hanului bulgar, ajunge el însuși han. Jiricek notează: "Numele Sabin sau Savin aparține onomasticei latine și el făcea parte din populația romanizată a regiunii" (apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Populația creștină trăia fără meșteri, fără episcopi, fără știință, prinzându-se cu toate puterile de credință și de biserică. Noul stat era condus de aristocrația bulgară și slavă, dar, în 763, un Sabinus, ginere al hanului bulgar, ajunge el însuși han. Jiricek notează: "Numele Sabin sau Savin aparține onomasticei latine și el făcea parte din populația romanizată a regiunii" (apud Panaitescu, p. 188). Slavizarea și creștinarea se împlinesc și se împletesc, în secolul al IX-lea, cu feudalizarea societății bulgare.8
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inscripție în limba greacă, în care apare numele bulgar "boila" (boier) și numele slav "jupan", nume proto-bulgare, și datează din prima jumătate a secolului al IX-lea.12 Creștinarea bulgarilor Un eveniment însemnat l-a reprezentat creștinarea bulgarilor. În 864-865, hanul Boris (852-889), împreună cu familia sa și nobilimea din jurul său au primit creștinismul și s-au supus botezului. Impunere creștinismului era necesară și pentru integrarea țarului și a statului bulgar în rândul statelor creștine din Europa. După oscilări între Roma și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care puterea politică aparținea aristocrației tribale bulgare, boliari (boieri), care și-au însușit proprietăți funciare întinse din pământul obștilor sătești. S-a constituit destul de curând, la sfârșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea, în timpul domniei puternicului han Krum (803-814), o aristocrație bulgară formată din pătura marilor proprietari, boili, și din aceea a proprietarilor mici, bogaini. Feudalizarea societății slavo-bulgare a fost sprijinită și grăbită de stat, de legislația din timpul primilor hani și de biserică, după creștinarea din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al IX-lea, în timpul domniei puternicului han Krum (803-814), o aristocrație bulgară formată din pătura marilor proprietari, boili, și din aceea a proprietarilor mici, bogaini. Feudalizarea societății slavo-bulgare a fost sprijinită și grăbită de stat, de legislația din timpul primilor hani și de biserică, după creștinarea din secolul al IX-lea. Puterea căpeteniei politice, hanul (kanas), în ceea ce privește autoritatea și prerogativele-legiuitor și judecător suprem, comandant al armatei-era ereditară, ca succesiune la tron și, după creștinare, considerată de origine divină. Hanul își alegea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătura marilor proprietari, boili, și din aceea a proprietarilor mici, bogaini. Feudalizarea societății slavo-bulgare a fost sprijinită și grăbită de stat, de legislația din timpul primilor hani și de biserică, după creștinarea din secolul al IX-lea. Puterea căpeteniei politice, hanul (kanas), în ceea ce privește autoritatea și prerogativele-legiuitor și judecător suprem, comandant al armatei-era ereditară, ca succesiune la tron și, după creștinare, considerată de origine divină. Hanul își alegea sfatul, alcătuit din marii boieri, bulgari și slavi, după centralizarea administrației și după înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timpul primilor hani și de biserică, după creștinarea din secolul al IX-lea. Puterea căpeteniei politice, hanul (kanas), în ceea ce privește autoritatea și prerogativele-legiuitor și judecător suprem, comandant al armatei-era ereditară, ca succesiune la tron și, după creștinare, considerată de origine divină. Hanul își alegea sfatul, alcătuit din marii boieri, bulgari și slavi, după centralizarea administrației și după înfrângerea rezistenței triburilor slave și anularea autonomiei cnezilor acestora. Adunarea poporului, o supraviețuire a regimului "democrației militare", și-a pierdut și prerogativele și însemnătatea, limitându
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgari și slavi, după centralizarea administrației și după înfrângerea rezistenței triburilor slave și anularea autonomiei cnezilor acestora. Adunarea poporului, o supraviețuire a regimului "democrației militare", și-a pierdut și prerogativele și însemnătatea, limitându-se să aprobe hotărârile sfatului, adică ale hanului. În paralel cu aceste prefaceri social-politice, are loc și etnogeneza poporului bulgar, în componența căruia a intrat substratul tracic și elementul romanic, peste care s-au suprapus straturile slave și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus). Majoritatea supușilor o alcătuiau populația locală tracă, romanizată și creștinată, și triburile slave stabilite în masă, în prima jumătate a secolului al VII-lea, pe teritoriul de la sud de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de orașe, râuri și localități. Bulgarii erau puțini numeroși, ei alcătuiau pătura dominatoare politică și militară, dar acestora li s-au adăugat greci (bizantini), resturi ale goților și ale altor barbari colonizați anterior pe teritoriul Imperiului. Reședința statului bulgar, a hanului, era Pliska, așezare cu nume slav din câmpia de nord-est a Bulgariei actuale, iar frontierele noului stat nu puteau fi precizate inițial. Se pare că ele se întindeau, spre sud, până la Munții Haemus, la vest, până la hotarele "Avariei", adică râul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în acest sens. În tratatul cu Bizanțul, din 681, nu se menționa cedarea nici unui teritoriu, ceea ce înseamnă că împăratul bizantin recunoștea bulgarilor numai dreptul de "foederati", teritoriul pe care se aflau fiindu-le încredințat doar pentru paza hotarului Imperiului.15 Hanul Tervel (700-721) a obținut succese în relațiile cu Bizanțul și în consolidarea noii formațiuni politice statale. În urma ajutorului acordat împăratului Justinian II, el a fost răsplătit cu noi teritorii și cu titlul de caesar (în limba bulgară, "țar"). Dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat o categorie nouă, robii, care proveneau dintre prizonierii de război. Să mai precizăm că statul bulgar condus de hani n-a bătut monedă, n-a folosit intens moneda în relațiile comerciale-aceasta a avut circulație redusă. Adoptarea creștinismului de către bulgari a dus la necesitatea alcătuirii unui alfabet propriu-alfabetul chirilic. Clement și Naum, discipolii lui Chiril și Metodiu, au alcătuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hunii, după 375, nu se produc noi invazii, în timp ce stratul gotic aflat în nord se revarsă în sudul Dunării. Ei lasă în urmă o vagă autonomie peste care se întinde, alături de pretențiile Imperiului, numai "suzeranitatea" de caracter mongolic fiscal a hanului turanian din Panonia. Această stare de lucruri va dăinui, cu o Dunăre păzită de romani pe ambele maluri, până la apariția altor cete turanice, care fac același lucru ca și hunii, ei nu aduc nici o atingere acelei autonomii până la Justinian și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de olărit la Garvăn-Dinogetia, ceramică smălțuită la Bucov, Chirnogi, Biharea și în Dobrogea.8 Circulația mărfurilor și moneda În ceea ce privește influența externă, două evenimente istorice au avut importante consecințe. Mai întâi, tratatul încheiat, în 681, de împăratul Constantin IV Pogonatul cu hanul Asparuch, prin care recunoștea existența statului bulgar, legătura directă dintre românii de la Dunărea de Jos și Imperiu (Bizanț) era mult îngreunată, întreruptă chiar, ceea ce a avut urmări politice, culturale și bisericești asupra evoluției lor. Apoi, în 726, edictul împăratului Leon
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și est de Carpați, inclusiv prin creștinarea cumanilor. Episcopia cumanilor După înfrângerea lor la Kalka (1223), de către mongoli, cumanii supraviețuitori, prin haganul Bortz Membrok, au hotărât să primească botezul creștin, datorită și activității misiunilor catolice în teritoriile lor. În 1227, hanul cuman a trimis o solie, condusă de fiul său Burch, la arhiepiscopul ungur Robert de Esztergom. Acesta s-a adresat papei Grigore IX, care, la 31 iulie 1227, l-a numit ˝legat apostolic˝ în Cumania și în ˝țara vecină a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al XI-lea, astfel, viitorul împărat Roman Digenis își face stagiul militar la Dunăre și ocrotește autonomia lor. P. P. Panaitescu zugrăvește și el starea complexă, paradoxală din această zonă, unde locuitorii preferă pe "stăpânitorul de la nord", în mod cert, hanul pecenegilor liberi din câmpia munteană, care a luat sub apărarea lui orașele dunărene și le-a dat pământ în țara lui, din nordul Dunării. Avem de-a face cu o populație locală, autohtonă, dar amestecată, pe ambele maluri ale Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre, menționate în secolul al XI-lea, și-au continuat existența și în secolul al XII-lea, până la restaurarea graniței dunărene de către împăratul Manuel Comnenul. În cursul luptei dintre bizantini și unguri, angajate la granița din Banat, este implicat și hanul cuman Țelgu și o căpetenie ardeleană, Solomon, cumanul venit de peste Dunăre în fruntea elementelor locale este învins de bizantini, dar atacurile continuă. Surse bizantine vorbesc despre faptul că Andronic, ruda împăratului Manuel, fugar, traversează Moldova, dar, la hotarele Haliciului, el
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe pământ un singur domn (stăpânitor), Gingis-han". Acest enunț a fost proclamat de însuși întemeietorul Imperiului mongol. El punea astfel temelia ideologică a aspirațiilor sale și ale neamului său mongol la dominația universală. Mesajele scrise sau verbale adresate de marii hani capilor de state sau conducătorilor spirituali (religioși) ai popoarelor cu care se aflau în contact, repetau principiul enunțat de Gingis-han sau îl aplicau la situații concrete. Textele adresate de primii hani conducătorilor străini nu erau decât porunci de supunere, derivate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominația universală. Mesajele scrise sau verbale adresate de marii hani capilor de state sau conducătorilor spirituali (religioși) ai popoarelor cu care se aflau în contact, repetau principiul enunțat de Gingis-han sau îl aplicau la situații concrete. Textele adresate de primii hani conducătorilor străini nu erau decât porunci de supunere, derivate din afirmarea explicită sau implicită a supremației absolute a Imperiului mongol asupra tuturor popoarelor, care aveau ca îndatorire să o recunoască și să i se supună. Universalismul mongol este afirmat răspicat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]