6,456 matches
-
în celulă. Sau, poate, jupuit de viu, pe un eșafod ridicat în mijlocul intersecției. Da, aceasta ar fi o soluție de urgență, iar oamenii ar putea să aplaude spectacolul fără să fie nevoiți să mai plătească și bilete. E drept că iepurele nu este la prima tinerețe, jupuirea va fi oarecum dificilă, va suferi mai mult, dar tocmai aceasta este idea, nu?, să sufere, să realizeze în ultimele minute de viață că nu trebuia să scrie ceea ce a scris, să înțeleagă importanța
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a scris, să înțeleagă importanța cuvintelor așternute pe hârtie, ele nu trebuie aruncate doar așa, ca și cum nu ne-ar mai interesa tot ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură mișcare, așa cum scoți o mănușă de pe mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii vor trage concluziile care se impun... Sări din cadă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
băgat și așa prea mult în seamă. Nu-mi poți controla fiecare mișcare. Magicianul ridică din umeri, dând de înțeles că ultima concluzie a Scriitorului îi era indiferentă. Apoi îl privi pieziș. - Ei, nu pot să cred, iată o surpriză, iepurele s-a decis să-mi demonstreze că Lucia există și nu este doar rodul imaginației sale. Normal că Lucia există, nu contest, chiar am insistat asupra acestui aspect, însă nu face parte din viața ta, așa cum îți imaginezi de ceva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu este doar rodul imaginației sale. Normal că Lucia există, nu contest, chiar am insistat asupra acestui aspect, însă nu face parte din viața ta, așa cum îți imaginezi de ceva vreme, trăind într-o nefericită lume imaginară, bolnăvicioasă, de altfel. Iepurele nostru, doamnelor și domnilor, va ieși din casă și va merge direct la supermarket. Acolo va intra și va striga din toți rărunchii numele Luciei, motiv pentru care anticipăm și transmitem că se va face de râs în fața tuturor, va
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-te atunci... - N-am chef. Nu acum, cel puțin. Și crezi că voi sta tot timpulul în poziție de drepți, pentru a pune în aplicare toate ordinele tale tâmpite? Du-te la circ, câștigă un ban cinstit. Ia-ți alt iepure. Altă marionetă. Alt fraier. E plină de lumea de ei. De ce tocmai eu? Simțea cum se enervează și i se făcu poftă să bea o bere. Dar își aduse aminte de Lucia. Nu, fără băutură. Trebuie să fiu treaz atunci când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dar îi era o sete teribilă. Avea gâtul uscat, tapetat cu straturi de nisip. Merse în bucătărie, luă un pahar, îl umplu cu apă și-l dădu pe gât. Nisipul porni către stomac. - Ei, da, așa mai venim de-acasă, iepurele se îmbățoșează, încearcă să facă pe bărbatul model, cel care nu-și permite să bea decât la sfârșit de săptămână, un pahar sau două, nu mai mult, pentru că nevasta strînge din buze și bate din picior. Presupusesem că în această
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cine este vinovatul. Țipă din nou: - Magicianule, cât va mai ține ploaia asta? Ai grijă, nu cumva să inunzi apartamentele celeste, sunt sigur că în fața lui Dumnezeu nu poți să faci față cu bagheta aia de trei parale! Uite că iepurele fricos îți dă cu tifla. Și voi merge către Lucia, farsele acestea de prost gust pe care le pui în scenă nu mă pot convinge să fac cale întoarsă. Ușa cafenelei de peste drum se deschise, iar Magicianul apăru în prag
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape morți. O sală de spectacol în care moartea scrijelea cuvinte obscene pe toți pereții, iar spectatorii aplaudau doar atunci când Iepurele era chinuit suplimentar. Un Magician care mergea de-a lungul unor ziduri umede, cu jobenul pus pe o parte și cu umbrela la subsoară, fredonând din nou melodia „Singing in the rain”. La câteva sute de metri distanță, un local
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
word rămânea doar o altă aberație. * Afară fulgeră, un tunet făcu din nou alarmele mașinilor să se jeluiască, prelung, iar Scriitorul își spuse da, acest Magician dorește al dracului de tare să-mi fie frică de propria viață, numai că Iepurele strânge din dinți, indiferent, și merge mai departe. Îl așteaptă o grădină cu zarzavaturi... Nu. Eroare. Mă așteaptă, Lucia, pur și simplu, Lucia mea (numai a lui, crede Scriitorul, dar laptopul plin de idei este de o cu totul altă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mult mai bătrân și mai obosit decât ar fi dorit, însă glasul Luciei îi făcu inima să o ia la goană, iar el alergă imediat după ea. - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! * Țipă și aruncă poșeta. Abandonase umbrela mai devreme, pentru a nu o incomoda în timpul alergării, dar simțea pe urmele ei, iar confirmarea veni imediat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fel ca noi! * Țipă și aruncă poșeta. Abandonase umbrela mai devreme, pentru a nu o incomoda în timpul alergării, dar simțea pe urmele ei, iar confirmarea veni imediat: - Iubire, ai greșit atunci când ai decis să te iei la întrecere cu un iepure! He, he, sunt în spatele tău, acum te ajung! Un-doi, un-doi, faceți toți la fel ca noi! Observă, surprinsă, că nu venea nimeni din fața ei. Vru să intre într-un magazin, dar pe ușă era fixat anunțul „Am închis”. Întoarse capul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu? Dar haideți să fim serioși, un oraș nu poate să dispară pur și simplu, nici chiar Magicianul - cel care se îndreaptă acum către o altă sală de spectacol - nu poate introduce un oraș într-un joben. Nu. Dar un iepure? Iată o întrebare pe care o putem numi redundantă. Bineînțeles că un iepure ajunge foarte ușor acolo. Jobenul este locul unde ajung toți iepurii care își doresc libertatea, dar trăiesc permanent într-o cușcă, fără să își dea seama de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și simplu, nici chiar Magicianul - cel care se îndreaptă acum către o altă sală de spectacol - nu poate introduce un oraș într-un joben. Nu. Dar un iepure? Iată o întrebare pe care o putem numi redundantă. Bineînțeles că un iepure ajunge foarte ușor acolo. Jobenul este locul unde ajung toți iepurii care își doresc libertatea, dar trăiesc permanent într-o cușcă, fără să își dea seama de asta. E drept că gratiile sunt invizibile, însă animalul rămâne în captivitate și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o altă sală de spectacol - nu poate introduce un oraș într-un joben. Nu. Dar un iepure? Iată o întrebare pe care o putem numi redundantă. Bineînțeles că un iepure ajunge foarte ușor acolo. Jobenul este locul unde ajung toți iepurii care își doresc libertatea, dar trăiesc permanent într-o cușcă, fără să își dea seama de asta. E drept că gratiile sunt invizibile, însă animalul rămâne în captivitate și nu poate evada. Niciodată. La fel se întâmplă și în cazul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se bea vin bun și se ascultă smooth jazz), o jumătate de femeie care plutește la câțiva metri de tine, oamenii trec pe lângă ea fără să aibă nicio reacție, cum de este posibil așa ceva?, este posibil, dar numai dacă... Urechile iepurelui se lungesc până la pământ, iar Scriitorul vrea să o strângă în brațe pe femeie - doar este femeia lui, nu?, femeia cu care face dragoste, femeia care nu se află niciodată acolo unde ar trebui să fie, femeia care lasă bilețele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lasă bilețele galbene, lipite de ușa frigiderului, femeia pe care o cheamă Lucia - și se pomenește cu mâinile pe umerii unui bărbat înalt care îl înjură și îl împinge cu putere, du-te la dracu`, bețivanule, du-te la dracu`, Iepure prost (își spune Scriitorul), unde este Lucia? Nu aici, în orice caz. Dar unde? La ea acasă, evident. Mai devreme alerga în fața mea. Mda, nu pot să te contrazic. Ceva mai devreme mergea în urma unui dric tras de patru cai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alții... Huiduma, Omul cu Tatuaj, Agentul Imobiliar... De unde știi? Vecinul... De unde știi? De unde știi? De unde știiiiii???? Fiindcă eu sunt tu și tu ești eu și invers și cum mai vrei să o iei, tot la același rezultat vrei ajunge, Scriitorule. Iepure... Nu contează, bagă bine la cap: plouă necontenit, ai plecat de-acasă pentru a merge la Lucia, dar Lucia nici nu te cunoaște. Te-a văzut de câteva ori, știe că scrii sau cel puțin așa crede, că încă scrii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar ropotele de aplauze loviră dureros timpanele. - Iată Iepurele, doamnelor și domnilor, primiți-l cu toată atenția cuvenită, reprezentația continuă! Anunțul Magicianului fu întâmpinat cu chiote nesfârșite de bucurie, spectatorii - mulți, foarte mulți, atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise să asiste la execuția sa - fluierară extaziați
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu toată atenția cuvenită, reprezentația continuă! Anunțul Magicianului fu întâmpinat cu chiote nesfârșite de bucurie, spectatorii - mulți, foarte mulți, atât de mulți avu senzația că întreg orașul venise să asiste la execuția sa - fluierară extaziați. Răsunară tobele și alămurile, iar Iepurele renunță să opună rezistență... Undeva, într-o lojă, Omul cu Tatuaj îi dădu un cot Huidumei, apoi salută batjocoritor un personaj aflat de cealaltă parte a arenei. Detectivul flutură, la rândul său, degetele, aproape indiferent, mângâie îndelung genunchiul drept al
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
astfel încât sânii mulțumiră, tresăltând ispititor. Scoase din geantă o morcov și-l aruncă în arenă, cu un gest princiar... Dincolo de ferestre, ploaia nărăvașă se avântă impetuoasă peste acoperișuri, ca o dansatoare intrată în transă, iar Magicianul privi fix în ochii Iepurelui și strigă încă o dată, cu putere, în timp ce reflectoarele se stingeau, unul câte unul, permițând doar unui con de lumină albastră să surprindă expresia îngrozită a animalului ținut de urechi: Reprezentația continuă, doamnelor și domnilor!
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
perfecți. Șeful departamentului artistic, un tip ceva mai În vârstă, cu păr rar și blond, de culoarea șampaniei, care părea să-și fi dedicat viața imitării lui pe Elton John, și-a făcut apariția Încălțat cu pantofi din blană de iepure și machiat cu dermatograf la ochi. Nimeni nici măcar n-a clipit. Avusesem și noi grupul nostru de homosexuali În campusul facultății și chiar avusesem câțiva prieteni despre care aflasem În ultimii ani că ar fi homosexuali, dar nici unul nu arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un motiv virtuos, precum bunătatea“. Descrisă de cuvintele lui Fann Sora cea Mare, acea scenă de vânătoare, desfășurată toamna, părea cu adevărat măreață. Tufișurile și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare se zgudui. Oamenii au strâns încet cercul. Gărzile imperiale îl urmau pe fiecare dintre prinți. În vârful celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păstrez un echilibru. Fann Sora cea Mare obișnuia să spună că, în viața reală, căsătoria e o piață în care femeile concurează pentru cel care licitează cel mai mult. Și, ca orice afacere, nimeni nu ar trebui să confunde un iepure cu o veveriță - prețul tău spune cine ești. În ziua în care a murit tata am învățat să disting speranțele deșarte de realitate, mai ales atunci când foști prieteni de-ai săi au apărut să ceară înapoi vreo datorie. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nouă ori. O clipă mai târziu îmi aud numele strigat de către ambasador. Doamnele de onoare formează repede un culoar prin care urmează să trec. Ies pe ușă și mă deplasez încet către chieh-an. În fața mea stă un eunuc cu față de iepure, machiat strident. E ambasadorul, îmbrăcat într-o ținută de un galben sclipitor. La pălărie are o pană de păun și un diamant roșu. Evită să se uite la mine. După ce face trei plecăciuni adânci, el „invită în scenă“ trei obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rând, eunucul-șef Shim mă înștiințează de alocația mea anuală: — Va fi de cinci lingouri de aur, o mie de tael-i de argint, treizeci de suluri de satin, mătase și bumbac, cincisprezece bucăți de piele de bivol, oaie, șarpe și iepure și o sută de nasturi din argint. Pare mult, dar le veți termina până la sfârșitul anului, deoarece sunteți răspunzătoare de plata salariilor celor șase eunuci, șase doamne de onoare, patru servitoare și trei bucătari pe care îi aveți. Servitoarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]