7,075 matches
-
de înfruntări violente. De altfel, într-un asemenea prilej m-ai cunoscut, nu? Cât despre corporalitate, avem și n-avem. Uite, există munți, iazuri, păduri, cade ploaia, bate vântul, et caetera, et caetera, dar realitatea fizică este doar o reprezentare imaginară, o convenție, o iluzie. De fapt, totul, aici, cu noi, se petrece în duh. Ține minte, în duh. Tace, mă măsoară cu privirea căutând să se convingă dacă explicațiile lui au fost înțelese. Se pare că e mulțumit de ce descoperă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
început să interpreteze, sedus, dăruit, rolul în care îl proiectau ceilalți, rolul de model, de preot care oficiază într-un templu, de ins călăuză totdeauna de urmat, și intelectual, și civic. Chiar se simțea extraordinar să urce pe o scenă, imaginară sau reală, și să apere valorile morale fundamentale, vorbea în adunări publice, pe la ședințele Uniunii Scriitorilor sau pe la simpozioane cu circuit închis, vorbea bine, era un retor de talent și avea exact replicile pe care ceilalți le așteptau de la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și Metropolitanul din New York... Optimismul fără margini al prietenului Mihai Zaborilă se desprinde cel mai ușor din paginile consacrate Festivalului Internațional „George Enescu” (2013), pe care vă invităm să le răsfoiți cu aceeași vervă și plăcere, proprii parcurgerii unui roman imaginar de aventuri, unde Mihai Zaborilă este umbra lui George Enescu. București, 30 martie 2014 Viorel Cosma DUMINICĂ ÎNCEPE FESTIVALUL „GEORGE ENESCU” Duminică va bate gongul de deschidere a Festivalului Internațional „George Enescu”, ediția a XXI-a, care se constituie a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
neam. Autorul COPERTA IV Optimismul fără margini al prietenului Mihai Zaborilă se desprinde cel mai ușor din paginile consacrate Festivalului Internațional „George Enescu” (2013) pe care vă invităm să le răsfoiți cu aceeași vervă și plăcere, proprii parcurgerii unui roman imaginar de aventuri, unde autorul este umbra lui George Enescu. Prezent la București în 2013, la principalele evenimente ale Festivalului Internațional “George Enescu”, a publicat o suită de însemnări și impresii, culese “la cald” de pe podiumurile muzicale de la Ateneul Român și
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe ofițerii activi. Despre privațiunile indurate, dramele și nenorocirile din război, profesorul Traian Galan povestea adesea cu groază. Cu o statura atletica, o voce tunătoare și o privire de vultur, profesorul Traian Galan își pironea adesea interlocutorul într-un ring imaginar și numai bună credință și pregătirea acestuia îi confereau un partenariat de invidiat dintre cei doi. El ură minciună și pe cei care o foloseau indiferent de circumstanță, cuvântul dat reprezenta o garanție, până la proba contrarie, după care, indiferent de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93281]
-
splendidă, chiar dacă era Îngrozitor de frig, iar nouă ne-a fost acordat privilegiul unor scînduri pe care să stăm, separîndu-ne de mulțimea de oameni urît mirositori, plini de purici, de sub noi, a căror duhoare puternică, dar caldă, acționa ca un lasou imaginar. Doar atunci cînd vehiculul și-a Început ascensiunea ne-am dat și noi seama de magnitudinea concesiei: mirosul nici nu se apropia de noi și ar fi fost destul de dificil, chiar și pentru un purice mai atletic, să sară În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să plec înainte de a fi pus la punct anumite lucruri. Aveam im presia că, dacă n-aș fi făcut-o, lucrul acesta m-ar fi apăsat, mai cu seamă dacă pericolul de care mă simțeam amenințat s-ar fi dovedit imaginar... și totuși, simțeam că pericolul acesta crește. Trebuia să mă grăbesc... Am urcat ca să pun la punct ceea ce îmi propusesem. În fața mea mergea una din colegele mele și am avut impresia, după felul în care mă privea și după cum grăbea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cât mai plastic demența care trebuia să mă cuprindă, Săucan mă punea să sar pe birou, de acolo să mă azvârl cu capul în jos, apoi să mă târăsc în patru labe pe dușumea, în căutarea unor fire de praf imaginare, care, în concepția mea de director ce eram, ar fi dăunat prestigiului băncii pe care o conduceam, mai cu seamă într-o zi festivă, ca aceea a Jubileului... Mi-aduc aminte că, îmbrăcat cu un frac strâmt, sufocat de gu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iar anumite porniri ale mele m-au izolat de oameni și m-au făcut să nu-i iubesc. Noțiunea de dragoste, așa cum am preluat-o de la mediul înconjurător și așa cum am practicat o, cu toate micile înfrumu sețări, mai mult imaginare, cu care m-am străduit a o îm podobi, această dragoste am cunoscut-o din plin. Ce ar putea să-mi mai aducă? Oboseală! Iar pe deasupra - sărăcire sufletească și chiar o contrazicere a propriei mele firi... Această dragoste a devenit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
când frica venea peste tine. Nu eram mai fricoasă ca alții, pesemne însă că, la fel ca și ei, aveam numeroase motive neîntemeiate de a mă teme - toate construite, imaginate de mintea mea. Dar această frică imaginată nu este doar imaginară, ci perfect valabilă atunci când ești silit să lupți cu ea, fiind la fel de reală ca și frica ce se justifică din afară. și tocmai pentru că e construită în creier, i s-ar mai putea spune și frică descreierată. Descreierată fiindcă nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fiindcă le-am uitat pe cele de-atunci. Dar ar fi putut săfie și astea. șpagatul dintre spaima de moarte și setea de viață provoca regele. Exercițiile de poezie ne făceau să devenim ahtiați de viață. Bancuri brutale ca demontare imaginară a regimului. Autoîncurajare - fiindcă cei de care râdeam ne puteau curma viața în orice zi. Poveștile hilare pe care le construiam împreună erau de o voioșie dobândită onest, prin bună dispoziție, dar încă mai mult furată. Ploșnițele care ne făceau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cazan de locomotivă, alimentat sistematic de un fochist nevăzut și necunoscut de origine celestă. Valurile de căldură erau atât de reale, vizibile și concrete încât te îndemnau să înoți bătând "apa" cu brațele și picioarele ca într-un imens bazin imaginar... A! După câte îmi dau eu seama copiii ăștia se pregătesc pentru sezonul cu temperaturi sub zero grade zise înțeleapta divinitate faraonică. Marele zeu, impresionat de seriozitatea și perseverența acestor liliputane creaturi, a dat ordin unui nor din zona tropicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de rezonanță, invocând într-un demers final căderea blestemului asupra speciei umane. Opriți-vă! Nu vă e milă de puii noștri? Asasinilor! Ticăloșilor! Creștini sunteți? Fiți blestemați! Stoluri imense de zburătoare înnebunite acopereau întreaga lizieră ca un uriaș lințoliu negru imaginar și neprotocolar în amintirea puilor transformați în cenușă. Nici în "Păsările" lui Hitchcock nu s-au creat scene atât de reale și de cutremurătoare ca cele ce mi-a fost dat să văd și la care să particip, care mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a intrat imediat în funcțiune trimițându-mă fără greș la sursa de alimentare: sufertașul. Oare ce ne va aduce astăzi mama? N-am mai fost atent pe unde călcam. Subjugat total de mirosurile și aromele îmbietoare pe care le detectase imaginar organul meu olfactiv sub căpăcelul sufertașului, am dat peste o ridicătură de teren alunecoasă, care mi-a răsucit dureros piciorul, trântindu-mă la pământ. În virtutea inerției, Sandu care mergea în spatele meu a venit grămadă peste mine. Copăcelul a căzut de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un regim alimentar sinucigaș. Foarte curios. Ce experiență interesantă!" Să înțeleg din cele spuse de dumneavoastră, stimată doamnă Condor că eu îi consider pe copiii mei un fel de cobai pe care testez sau experimentez ca într-un laborator imaginar cel mai diabolic și mai monstruos sistem de ucidere lentă, dar sigură a propriilor mei copii nevinovați, prin înfometare??! Luați aminte, doamnă, că ceea ce gândiți ori spuneți despre mine și despre copiii mei este și neadevărat și mai ales profund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aplicat un alt șut la fel de ucigător ca cel dintâi. Distracția era incitantă, provocatoare și începuse să-i placă, așa că, luând pisica aproape moartă drept minge de fotbal, o lovea la fiecare pas, ducând-o prin driblinguri întortocheate spre o poartă imaginară pentru a marca un gol sinistru. Ghemotocul plin de praf, murdar, schilodit și însângerat era lovit sistematic și plimbat, aruncat de colo-colo, până când bestia cu chip uman și-a dat seama că a obosit. Totuși, nu murea; se încăpățâna să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
jurnal de bord: cel adevărat, în care va nota ceea ce i se întâmplă într-adevăr și locurile pe care le întâlnește. Totuși, lasă albe ultimele pagini din primul jurnal, pentru că acolo intenționează să reconstituie calm, la sfârșit, etapele propriei peregrinări imaginare în jurul Pământului. 12: Dintre toate delațiunile câte există pe pământ, cea mai umilitoare - cred eu - este autodelațiunea. Dintre toate autodelațiunile, cea mai nedemnă socotesc a fi declarația de martiraj. La câți dramaturgi avem, un calcul propriu mă face să număr
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o stare febrilă de acceptare a lumii prezentului.“ (Luceafărul, 16 octombrie 1976) CIACHIR Dan „[Ă] Eugen Ionescu - că-i uitasem hramul -, ajuns anticomunist la vârsta pensionării, când alții se ocupă de grădinărit, băsnește și el despre libertate, drepturile omului, călușe imaginare și o ține pe coarda asta razachie. Că la mijloc sunt și informații denaturate, aduse de lichele, de vânzători de țară, de oameni care pentru două cravate și un pachet de țigări americane sunt gata să jure că în Piața
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Dar mai ales mă întreb dacă operația propriu-zisă, pe care am văzut-o într-o oglindă suspendată ce putea fi manevrată de pe margine și pe care aș putea-o descrie în ele mai mici amănunte, nu face parte din panoplia imaginară cu care dintotdeauna m-am descurcat în vidul descurajant al realității. Chiar și chirurgul cu barba lui complet albă și ochi mari, albaștri (cum i-oi fi văzut barba sub mască?) îmi părea un fel de djin ce ținea între
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să le spună ce se întâmplase înăuntru și că o tuliseră la goană pe scări, aceasta și-a luat inima în dinți și a șters-o acasă, pretextând un acces de diaree. Era conștientă de consecințe; tocmai de asta răul imaginar devenise realitate. De câteva zile, îi era imposibil să mănânce altceva decât pâine prăjită și ceai. Trăgând cu urechea la povestea ei, am simțit sau am presimțit atunci că intimitatea feminină prezenta interes pentru o serie de experimente asemănătoare acelora
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scandal cu părinți), escaladau panta, făcînd astfel alpinism, stăteau pe niște fiare ca pe scăunelul unui tun antiaerian și trăgeau sau se jucau de-a cororizii. De data asta, băieții nu erau nici aici. Dănuț dădu un șut unei pietre imaginare (așa cum se întîmplă în scrierile cu copii) și o porni iar înspre leagăne. S-ar putea să fie la unitatea militară, dar nu mai avea chef să se ducă pînă acolo, era prea departe... și, cum se apropia el de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sa, în raport cu intenția celui de la care vine. Astfel, fantezia noastră crease, pentru un anumit colț de pagină, o mică piesă în versuri, pe care o intitulasem Medalioane. Fiecare din medalioanele aceste cuprindea un portret de femee, de femee reală sau imaginară, sau și de una și de alta, adică de femee reală idealizată. Ei bine, rar veneam cu medalioanele noastre de acasă; cele mai de multe ori acestea se nășteau în chiar biroul redacției, într-o fugară însemnare cu creionul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
iau în cugetul meu valoarea unei solemne și pioase mărturii de credință... NOTE pentru explicațiunea imaginilor cuprinse în acest volum Pag. 3. Bolta de intrare a turnului din fața bisericii Bărboi. Aleasă ca frontispiciu al acestei cărți, ea ar forma intrarea imaginară în Orașul amintirilor și umbrelor pe care paginile următoare îl evocă. (Foto-Regal, Iași) Pag. 15. Dealul Cetățuei, cu delicata siluetă a bisericii. Vedere luată dincolo de raza orașului. (Foto-Regal, Iași) Pag. 17. Mitropolia veche. Înălțată prin grija mitropolitului Gavriil Calimah, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
respectă, a pus mâna pe un dicționar și a învățat de acolo o groază de termeni. De multe ori folosește cuvintele învățate în serii sinonimice: „E amuzant, e ridicol, e hilar!“ (iar la „hilar“ subliniază cuvântul cu două li nii imaginare, conștient de faptul că prostimea nu prea știe ce înseamnă). Întro emisiune, chiar își întreba publicul, plimbânduse mândru de el ca un cocoș în ogradă: „Știe cineva ce în seamnă «dihotomic»?“ Pe de altă parte, ca orice intelectual, Andrei Gheorghe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
iubea foarte tare și ignora totul. Pe parcurs, sentimentele s-au schimbat și lucrurile au evoluat într-o singură direcție. Din cauza sindromului nevrotic acut, instinctele umane îi sfârâiau ca niște fire electrice lăsate la întâmplare. Încerca uneori să ridice scame imaginare de pe jos, să mute obiectele dintr-un loc în altul, i se părea că nimic nu este în ordine. Ea rămânea surprinsă, fără cuvinte, aerul din piept îi părea greu, iar soluția cea mai la îndemână era rugăciunea. Îi era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]