6,102 matches
-
din mai 1940. Pe 10 mai, gemaniii au lansat invazia Olandei. Într-o încercare de ridicare a moralului trupelor aliate și de zăgăzuire a valului invaziei germane, mai multe batalioane olandeze (cel mai important fiind Batalionul al 14-lea de infanterie) au organizat rapid câteva linii defensive în Zeeland. Prima a fost Bathline (numită așa după fortăreața medievală din apropiere Bath). Această linie defensivă nu era decât o barieră antitanc, întărită cu 12 cazemate. A doua linie defensivă, mai puternică decât
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
barieră antitanc, întărită cu 12 cazemate. A doua linie defensivă, mai puternică decât prima, era Zanddijkline, aflată la aproximativ 15 km vest de Bathline. Această linie era formată din două rânduri de construcții defensive. Aici erau plasați două batalioane de infanterie - batalionul al 3-lea al Regimentului al 38-lea și bataliounul I al Regimentului al 40-lea. În sprijinul infanteriștilor fuseseră aduse câteva baterii de tunuri antiaerine perimate, mai multe mortiere și câteva baterii de artilerie de câmp. În prima
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
și așteptau sosirea întăririlor din parte francezilor. Aviația germană a întreprins câteva raiduri în timpul în cărora au mitraliat pozițiile olandezilor. În dimineața zilei de 11 mai, primele trupe franceze au ajuns pe linia frontului. Era vorba de cinci regimente de infanterie (care formau proaspăt organizata Divizie a 68-a de infanterie) și trei grupuri de recunoaștere (59, 60 și 68). După amiază au sosit în portul Vlissingen două vase poștale ( ("Rouen" și "Cote d'Argent") cu provizii. Acestea erau escortate de
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
întreprins câteva raiduri în timpul în cărora au mitraliat pozițiile olandezilor. În dimineața zilei de 11 mai, primele trupe franceze au ajuns pe linia frontului. Era vorba de cinci regimente de infanterie (care formau proaspăt organizata Divizie a 68-a de infanterie) și trei grupuri de recunoaștere (59, 60 și 68). După amiază au sosit în portul Vlissingen două vase poștale ( ("Rouen" și "Cote d'Argent") cu provizii. Acestea erau escortate de distrugătoare franceze (FS "Cyclone" și "Sirocco") și britanice (HMS "Valentine
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Acest fapt a fost datorat implicării puternice a escadrilelor germane în luptele aeriene violente care aveau loc deasupra insulei Dordrecht. Bombardierele care atacaseră cu o zi în urmă Zeeland, efectuau în ziua de 13 raiduri împotriva pozițiilor de artilerie și infanterie din zona de sud a „Fortăreței Olanda”. De asemenea, avioanele germane au asigurat sprijinirea din aer a atacurilor Diviziei a 9-a Panzer, care lupta pe insula Dordrecht. În tot acest timp, moralul trupelor aliate, în mod particular al celor
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
acțiunea a eșuat și au pierdut cinci blindate și 200 de prizonieri. atacul germanilor nu a fost oprit, ei continând să înainteze și să ia sute de prizonieri francezi și olandezi. Apărătorii cazematelor nu s-au alăturat retragerii generalizate a infanteriei. Ei au rămas în pozițiile lor fortificate și, datorită eforturilor lor, Bathline nu a fost cucerită imediat de germani. Patrulele germane au executat atacuri de încercare a liniei fortificate, dar au fost respinse cu focuri puternice de mitraliere. Spre seară
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
SS au alunecat pe o pantă în câmpurile minate plantate doar cu câteva zile mai înainte. Minele antipersonal au ucis 16 soldați germani. Au fost chemați geniștii care, sub acoperirea focului de mitralieră, au dezamorsat minele și au deschis drumul infanteriei. După deminarea căilor de acces, infanteria germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile olandezilor, în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
în câmpurile minate plantate doar cu câteva zile mai înainte. Minele antipersonal au ucis 16 soldați germani. Au fost chemați geniștii care, sub acoperirea focului de mitralieră, au dezamorsat minele și au deschis drumul infanteriei. După deminarea căilor de acces, infanteria germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile olandezilor, în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
focului de mitralieră, au dezamorsat minele și au deschis drumul infanteriei. După deminarea căilor de acces, infanteria germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile olandezilor, în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria navală olandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea germanilor. Odată însă cu scăderea intensității bombardamentului naval, înaintarea germanilor a fost reluată. Răgazul de
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
a cerut capitularea apărătorilor insulei, dar comandantul olandez a refuzat să cedeze. După aceea, artileria de câmp și mortierele germane au deschis focul asupra insulei, dar bombardamentul a proivocat pagube neglijabile apărătorilor. Bombardamentul de artilerie a fost urmat de înaintarea infanteriei. Germanii au fost lăsați să se apropie până au intrat în raza de acțiune a armelor de infanterie, după care olandezii au deschis focul cu mitraliere și mortiere. Germanii au suferit pierderi grele. Unii dintre ei au sărit în lacurile
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
mortierele germane au deschis focul asupra insulei, dar bombardamentul a proivocat pagube neglijabile apărătorilor. Bombardamentul de artilerie a fost urmat de înaintarea infanteriei. Germanii au fost lăsați să se apropie până au intrat în raza de acțiune a armelor de infanterie, după care olandezii au deschis focul cu mitraliere și mortiere. Germanii au suferit pierderi grele. Unii dintre ei au sărit în lacurile din preajmă, ca să scape de tirurile olandezilor. În timpul acestei confruntări, germanii au pierdut 20 de oameni, iar olandezii
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
germanilor. Cum cele două poduri care traversau canalul fuseseră distruse, germanii trebuiau să folosească la asalt bărci și plute. "Luftwaffe" a continuat să execute raiduri împotriva pozițiilor aliate, iar numeroși soldați aliați au părăsit fără ordin pozițiile de pe malurile canalului. Infanteria franceză a cerut executarea unor bombardamente de artilerie împotriva sectoarelor de concentrare ale soldaților germani, dar precizia artileriei proprii lăsa de dorit, mai mulți comandanți de companii au ordonat retragerea oamenilor din subordine de pe pozițiile inițiale pe altele cu câteva
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
s-au retras imediat după ce germanii au atacat, iar întreaga linie de coastă a rămas în mâinile inamicilor. Digul Sloedam era un punct strategic pe in insula Walcheren. Mlaștinile de ambele părți ale digului făcea posibilă folosirea lui penru deplasarea infanteriei ușoare, dar unele zone erau periculoase, iar mlaștinile puteau înghiți oamenii rătăciți. Francezii au luat în considerare posibilitatea trimiterii de efective suplimentare în Walcheren, dar până la urmă au renunțat la un asemenea plan. Apărarea Sloedam era considreată ultima linie posibilă
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
La începutul anului 1918, Armata României avea practic aceeași organizare de război ca în anul 1917, care cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. În plus, la începutul anului 1918 Marele Cartier General a decis gruparea cele 10 regimente de vânători în două mari unități de nivel divizie, Diviziile 1 și 2
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
În plus, la începutul anului 1918 Marele Cartier General a decis gruparea cele 10 regimente de vânători în două mari unități de nivel divizie, Diviziile 1 și 2 Vânători. Tot la începutul anului 1918 s-a reînființat și Divizia 16 Infanterie. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
Cartier General a decis gruparea cele 10 regimente de vânători în două mari unități de nivel divizie, Diviziile 1 și 2 Vânători. Tot la începutul anului 1918 s-a reînființat și Divizia 16 Infanterie. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. Diviziile de vânători erau formate
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
de vânători în două mari unități de nivel divizie, Diviziile 1 și 2 Vânători. Tot la începutul anului 1918 s-a reînființat și Divizia 16 Infanterie. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. Diviziile de vânători erau formate din 2 brigăzi, cu un toatl de 2-3
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
de bolșevici, iar încercarea guvernanților basarabeni de a prelua sub controlul lor căile ferate, a eșuat, după cum a eșuat și intenția lui Șcerbaciov - la care apelase Sfatul Țării, de a trimite în Basarabia Divizia a 7-a Cavalerie și 61 Infanterie. Sub pretextul cumpărării de produse alimentare, în scurt timp au sosit de la Kiev ofițerii ardeleni Osvadă, Meteș și Ioan Vescan și ulterior alți 20 de ofițeri ardeleni - pentru a pregăti sosirea eșalonului, pregătire care s-a făcut în strâns contact
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
în capitală decât pe la orele 5-6 (aceasta dealtfel a și ajuns pe la 5). Trupele bolșevice - comandate de Kaabak, din Bateria a 60-a rusă, Regimentul Căzăcesc de Cavalerie Nr. 4 și companiile de Gardă Roșie, alături de moldoveni din Regimentul 1 Infanterie și din regimentele de cavalerie, au ocupat din timp gara și împrejurimile instalând tunuri în baterii și mitraliere pe acoperișuri. A doua zi pe 6 ianuarie, la contactul cu detașamentului situația a degenerat. Deși Inculeț și Erhan au încercat să
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
ziua de 6 ianuarie începând cu ora 11. În raport cu direcția de înaintare spre Chișinău, Batalionul III Grăniceri a fost dispus în aripa dreaptă și a avut ca obiectiv partea de sud-vest a orașului, Batalionul de voluntari ardeleni din Regimentul 27 Infanterie a fost dispus în centru - pe șosea și calea ferată având ca obiectiv gara orașului, iar Batalionul de voluntari ardeleni din Regimentul 19 infanterie în aripa stângă având cu obiectiv partea de nord-vest a capitalei. La 6 seara trupele s-
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
a avut ca obiectiv partea de sud-vest a orașului, Batalionul de voluntari ardeleni din Regimentul 27 Infanterie a fost dispus în centru - pe șosea și calea ferată având ca obiectiv gara orașului, iar Batalionul de voluntari ardeleni din Regimentul 19 infanterie în aripa stângă având cu obiectiv partea de nord-vest a capitalei. La 6 seara trupele s-au pus în mișcare spre Chișinău, dar s-au angajat în luptă cu trupe rusești concentrate de bolșevici - care aflaseră de sosirea trupelor române
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
obiectiv partea de nord-vest a capitalei. La 6 seara trupele s-au pus în mișcare spre Chișinău, dar s-au angajat în luptă cu trupe rusești concentrate de bolșevici - care aflaseră de sosirea trupelor române. Două divizii de cavalerie, multă infanterie și artilerie au angajat în luptă eșaloanele debarcate - lipsite de munițiile și hrana aflate în cel de-al treilea eșalon lăsat în urmă, oprit și el la Ungheni pe dreapta Prutului de trupele bolșevice. La ora 20 în lipsa știrilor despre
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
Chișinău), a căzut în cea mai mare parte în prizonierat fără luptă. Aceasta s-a întâmplat ca urmare a deciziei eronate a comandantului unității, de a accepta încartiruirea și dezarmarea preventivă prealabilă în respectiva localitate - dominată de un regiment de infanterie și unul de artilerie rusești. În condițiile derulării puciului bolșevic a urmat o a doua cerere de ajutor din partea Guvernului Republicii Democratice Moldovenești adresată Guvernului României, ca urmare a unei hotărâri din 6 ianuarie 1918 a unioniștilor (sprijinită ulterior de
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
Guvernului României, ca urmare a unei hotărâri din 6 ianuarie 1918 a unioniștilor (sprijinită ulterior de adunarea secretă a Blocului Moldovenesc - cea mai puternică facțiune din Sfatul Țării). Patru divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată (11 și 13 infanterie și 1 și 2 cavalerie) însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze - generalul Henri Mathias Berthelot, au avansat peste Prut în data de 10 ianuarie 1918 în baza unei înțelegeri între Aliați. Pe data de 13 ianuarie Divizia 11 Infanterie
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
infanterie și 1 și 2 cavalerie) însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze - generalul Henri Mathias Berthelot, au avansat peste Prut în data de 10 ianuarie 1918 în baza unei înțelegeri între Aliați. Pe data de 13 ianuarie Divizia 11 Infanterie a generalului Ernest Broșteanu a intrat în Chișinău, ultimii jefuitori părăsind orașul pe 16 ianuarie. Gherman Pântea - adjunct al titularului Directoratului General de Război și Marină din Basarabia (dar cel care de fapt a exercitat de facto autoritatea postului, dat
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]