6,831 matches
-
în mine potența Lui atunci aceasta ar avea drept puncte de reper ideea de transformare spre mai bine. Dumnezeu nu poate fi privit ca potențialitate, el nu este devenire, transformare, în curs de desăvârșire. Acesta se manifestă în act ca infinit. Nu mai poate fi adăugat nimic desăvârșirii sale, așa că ideea de Dumnezeu nu provine din ego cum nu putem să naștem ceva infinit din finit, ceva desăvârșit din nedesăvârșire. S-a ajuns la concluzia existenței lui Dumnezeu ca ființă separată
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
că Dumnezeu există ca act. Această cauză este superioară mie. Astfel Dumnezeu există pentru că dețin ideea de Dumnezeu ca semn al Lui. În jurul Lui se întemeiază întreaga existență a lumii. Relația dintre ideea de Dumnezeu și existența Lui, oferă cogito-ului infinite posibilități. Dumnezeu ca certitudine reprezintă sprijin pentru întreaga creație ulterioară. Concluzionând putem spune că în a treia meditație Descartes realizează două lucruri: găsește un suport nou pentru întreaga creație în lumea cogito-ului, ideea de Dumnezeu și încearcă să identifice la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Panofsky, Erwin, Saxl, Fritz, Saturn sau melancolia, Editura Polirom, București, 2002. Knowles, Dom David, Benedictine Monahism, Wipf & Stock, Oregon, 1923. Koopmans, Jelle, Le théâtre des eclus au Moyen Age, Editions Imago, Paris, 1997. Koyré, Alexandre, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997. Kuhn, Thomas, Structura revoluțiilor științifice, Editura Humanitas, București, 1990. Lalalande, Andre, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Presses Universitaires de France, Paris, 1926. Lazarev, Viktor, Originile Renașterii italiene: Quattrocento-ul timpuriu, Editura Meridiane, București, 1985. Le
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Timișoara, 1992, p. 118. 166 Ioan Petru Culianu, Iocari Serio. Știință și artă în gândirea Renașterii, Editura Polirom, Iași 2003, p. 42. 167 Lucrețiu, Poemul naturii, Editura Minerva, București, 1981, p. 48. 168 Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București 1997, p. 12. 169 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 26, http://www.cusanus-portal.de, traducerea fiind preluată dint Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 311; "Dico igitur
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
p. 12. 169 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 26, http://www.cusanus-portal.de, traducerea fiind preluată dint Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 311; "Dico igitur quod, si esset linea infinita, illa esset recta, illa esset triangulus, illa esset circulus et esset sphaera; et pariformiter, si esset sphaera infinita, illa esset circulus, triangulus et linea; et ita de triangulo infinito atque circulo infinito idem dicendum est". 170 Nicolaus Cusanus, De docta
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 311; "Dico igitur quod, si esset linea infinita, illa esset recta, illa esset triangulus, illa esset circulus et esset sphaera; et pariformiter, si esset sphaera infinita, illa esset circulus, triangulus et linea; et ita de triangulo infinito atque circulo infinito idem dicendum est". 170 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 104, http://www.cusanus-portal.de, traducerea fiind preluată dint Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Minerva, București, 1984, p. 311; "Dico igitur quod, si esset linea infinita, illa esset recta, illa esset triangulus, illa esset circulus et esset sphaera; et pariformiter, si esset sphaera infinita, illa esset circulus, triangulus et linea; et ita de triangulo infinito atque circulo infinito idem dicendum est". 170 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 104, http://www.cusanus-portal.de, traducerea fiind preluată dint Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 313; Unde erit
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
p. 311; "Dico igitur quod, si esset linea infinita, illa esset recta, illa esset triangulus, illa esset circulus et esset sphaera; et pariformiter, si esset sphaera infinita, illa esset circulus, triangulus et linea; et ita de triangulo infinito atque circulo infinito idem dicendum est". 170 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, 104, http://www.cusanus-portal.de, traducerea fiind preluată dint Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 313; Unde erit machina mundi quasi
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
www.cusanus-portal.de; "Et quia fortassis clarius hoc videre velles, quomodo ea, quae sunt in potentia finiti, est actu infinitum, adhuc de hoc te certissimum reddam". 172 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997, p. 15. 173 Carlo Ginzburg descrie în Istorie nocturnă, Editura Polirom, Iași, 1996, pp. 70-87 modalitatea în care anumite catastrofe au fost considerate a cauza în acțiunile magice ale unor populații marginale. 174 Ioan Petru Culianu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
122 Ibidem, p. 318. 123 Giordano Bruno dezvoltă teoria infinității cosmosului, pornind de la ideile lui Nicolaus Cusanus. Astfel că în La Cena de le Ceneri (Opere italiene, tome II, Leo S. Olschki Editione, Firenze, 1999) susține faptul că universul este infinit, dar îl și consideră viu și "plin" de Ființă. Ulterior concepția este susținută sau doar amintită și în alte lucrările scrise în Anglia De la causa, principio e uno, sau De l'infinito universo e mondi (Opere italine, Leo S. Olschki
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pp.192-212. 126 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 311. 127 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Alexandre Koyré, De la lumea închisă la universul infinit, Editura Humanitas, București, 1997, p. 15. 128 Nicolaus Cusanus, De docta ignoratia, apud, Octavian Nistor, Între Antichitate și Renaștere. Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 303. 129 Ibidem, p. 303. 130 Ibidem, p. 311. 131 Ibidem
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o cunoaștere identică cu cognoscibilitatea obiectului cunoscut, atunci nu numai esența divină, dar chiar și substanțele create ar fi incomprehensibile pentru noi. Comprehensiunea se raportează numai la extensia lucrului cunoscut; acest fapt permite menținerea unei identități perfecte între obiectul comprehensiunii infinite a lui Dumnezeu și cunoașterea finală a celor aleși. Textele patristice care par a nega posibilitatea cunoașterii divine trebuie interpretate pornind de la următorul principiu: cunoașterea fericiților nu va putea niciodată să se adecveze extensiei lucrului cunoscut (adequare amplitudinem rei cognitae
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
descrie relația cititorului cu opera pe cale de a se realiza în cursul actului de lectură. Dar "cititor" este și scriitorul, "cititor" într-un mod specific, actul prin care își instaurează opera definindu-se și ca "lectură" a "textului" lumii în infinitele sale modalități". Cartea în întregul ei este și o pledoarie în favoarea muncii investite de scriitor în edificarea operei, subliniind prioritatea lucrării scriitorului în raport cu înzestrarea proprie. În definirea termenilor propune o perspectivă diacronică, astfel, poetica este: "1) orice teorie internă a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în Spirit. Verificare a gîndurilor iubite, pe căi închise și simple ca lăncile unui triunghi" (I.B.). "Veghea lui Roderick Usher, afirmă cu întemeiere creatorul Transdisciplinarității, este un tulburător poem al cunoașterii, plin de nostalgia limitelor, dar transmițînd un optimism de infinite conexiuni, consolidat pe unirea intelectului, Științei, cu afectul, cu Arta, într-o sinteză determinînd un univers singular și geometric, dar în care omul, prin esența a elevată, este pretutindeni prezent". Ion Barbu - Dan Barbilian era un specialist în fundarea axiometrică
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu un maxim de idei vizionare". Un minim de formule oarbe unit cu un maxim de idei vizionare se află în întregul său Joc secund. Vorbind despre virtualitățile operei lui Gauss, constată: "Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dînsa". Sînt fraze ce îmbracă totodată într-o purpură a zărilor întregul parcurs liric barbian. Poeziile din Joc secund sînt maximum de gînd în minimum de cuprindere. Direcții de cercetare în matematicile contemporane
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Cuțitaru. Marea întrebare pe care își propune să o cerceteze și la care să formuleze un posibil răspuns este: dă, oare, epoca actuală "postmodernă" vreo șansă continuității, stabilității și identității, sau este cumva prologul unei stări în care omenirea devine infinit și etern plastică, predispusă la schimbări și reinventări neîncetate? Argumentația va fi întemeiată pe un excurs teoretic general în care sînt cuprinse în interconexiune filosoficul, politicul și religiosul cu manierele specifice de răspuns la ingerințele postmodernității. Concluzia anticipată în Prefață
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în natura acțiunii umane o cale, un remediu prin care traiul în comunitate să fie ferit de nesiguranța sa originară, de greșelile de neocolit, nu mai puțin de vinovăția sa implicită". Și citam din Hannah Arendt: Diferența crucială dintre improbabilitățile infinite aflate la baza vieții umane pe pămînt și evenimentele miraculoase din spațiul treburilor omenești stă, desigur, în faptul că în ultimul caz există un magician - respectiv că omul însuși are, evident, un uimitor și misterios talent de a face miracole
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se pierde În progres, progres fiind „nu ceva nou, ci ceva din nou―. Astfel, apare concep tu l de „progres― ce a duce o perspectivă pozitivă asupra timpului, văzut acum ca evoluție liniară cumulativă cauzală ce permite deschiderea spre viitorul infinit și eliberează de trecutul ce până atunci părea de nedepășit. Timpul este văzut ca succesiv, ireversibil, infinit. Astfel se răstoarnă relația tradițional-modern. Societatea românească interbelică era caracterizată de o modernitate artistică și etnică deopotrivă. În proaspăt formatul stat Întregit, În
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
Se recunoa?te aici spiritul neoclasic �mpins c?tre elaborarea unei arhitecturi edilitare care conjug? referin?ele culturii antice universalizate � �n cazul acesta, ordinul ionic � cu o volumetrie exterioar? abstract? dictat? de program, dar �mbog??it? �n interior cu resursele infinite ale ornamenta?iei. �n sf�r?it, concep?ia de la Altes Museum (1823-1828) este de asemenea ferm? ?i clar?, dar distribuirea �n jurul unei rotonde cu coloane este mai fluid? ?i porticul larg de optsprezece coloane ionice este mai primitor
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Stuttgart, 1977�1983), ?es cu o surprinz?toare abilitate numeroase referin?e la opere locale vechi sau la alte construc?îi cu acelea?i func?îi că ?i ele. Cultură ?i umorul se conjug? aici n mod fericit. �n proliferarea infinit? ?i uneori deconcertant? a operelor, un grupuscul, calificat �n general drept �deconstructivism�, se face remarcat prin (de�) compozi?îi violent agresive. Grupul austriac Coop Himmelblau (W. Prix ?i H. Swiczinsky), cu �remodelarea unui acoperi?� (Viena, 1984�1989), dau uzina Funder
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
dedusa într-un mod mai sistematic și mai riguros [s.n.] - dar vai! Procesele avute în vedere se situează dincolo de posibilitățile umane de analiză - iar evenimentele depășesc posibilitățile de exprimare ale limbajului uman20. Nașterea acestei particule materiale simple din nimic, împreună cu "infinită ei divizibilitate" reprezintă, așadar, misterul nedezlegat al cosmosului imaginat de Edgar Poe. Toate celelalte aspecte ale genezei repezintă acțiuni secundare, puse în mișcare de actul originar: Unitatea este tot ce afirm despre Materia originară creată; dar îmi propun să arăt
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
existența" extinsă a lui Dumnezeu, "care, acum, Isi cunoaște propria viață printr-o infinitate de plăceri imperfecte - plăcerile incomplete, amestecate cu durere, resimțite de nenumăratele entități, pe care le desemnam drept creații ale Sale, dar care sunt, în realitate, doar infinite individualizări ale Lui"24. Cum, în viziunea lui Poe, Adevărul creației depinde de perfectă reciprocitate a adaptării, - acest lucru demonstrând, crede el, natura divină a creației universului, dar care, în același timp, o distinge de orice construcție umană - , a analogie
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cu adevarat, și numai printr-un fel de anamneza platonica, îl poate întrevedea uneori: Noi umblam, printre destinele lumii în care trăim, înconjurați de Amintirile firave, dar totdeauna prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat din timpul trecut, si infinit de înfricoșător [...] Le cunoaștem doar că amintiri [s.n.]33. Deocamdată, Omul trebuie să se mulțumească cu "licăriri slabe, nedeterminate" (faint indeterminate glimpses)34 (intuiții, vise) ale acestui mister la care participă. Totuși, mănat de aspirația înnăscuta spre unitatea cu divinul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unei singure cărămizi distruge întreaga textura [s.n.]"62. În opinia autorului american, o intrigă perfectă nici nu este dezirabila, chiar în acele genuri ce se bazează pe imitația vieții, cum ar fi românul, ori dramă. Intrigă, continuă Poe, este "perfecțiunea infinită, pe care artistul adevărat o poartă mereu în minte - acel țel de neatins spre care privirile îi sunt mereu îndreptate, dar pe care se străduiește să îl atingă, dacă știe cum să se amăgească". Duce argumentul chiar mai departe și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
barbiana, spațiile (=relațiile dintre simboluri, principiile poești din Eureka) constituie realitatea asupra cărei lucrează poetul - iar eterul este "marele medium al creației"66, discutat ca atare de Poe, în povestirea " Puterea cuvintelor" (The Power of Words"), constituentul, care "umple" spațiile infinite dintre corpurile cerești și, deci, le "leagă" unele de altele. Poetul român gândește oarecum la fel atunci când, într-un articol publicat în Viață literară, 10 martie 1928, declară enigmatic: "Dragostea încape doar în cântecul exhaustiv, în spațiile curbe și ermetice
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]