6,649 matches
-
obligă să acordăm ființă atât radiației cât și corpusculului..."771. Istoria dialecticii undă-corpuscul sfârșește de asemenea într-o sinteză, reprezentată de mecanica ondulatorie a lui Louis de Broglie, prin care "suntem conduși să punem în valoare simultan intuițiile corpusculare și intuițiile ondulatorii"772. Noul spirit științific se construiește după o "epistemologie non-carteziană", care înseamnă în primul rând condamnarea doctrinei naturilor simple și absolute date prin intuiție. Într-adevăr, spune Bachelard, această intuiție nu mai poate fi de acum înainte primitivă, ea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Louis de Broglie, prin care "suntem conduși să punem în valoare simultan intuițiile corpusculare și intuițiile ondulatorii"772. Noul spirit științific se construiește după o "epistemologie non-carteziană", care înseamnă în primul rând condamnarea doctrinei naturilor simple și absolute date prin intuiție. Într-adevăr, spune Bachelard, această intuiție nu mai poate fi de acum înainte primitivă, ea este precedată de un studiu discursiv care realizează un fel de dualitate fundamentală. Toate noțiunile de bază pot fi oarecum dedublate; ele pot fi mărginite
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conduși să punem în valoare simultan intuițiile corpusculare și intuițiile ondulatorii"772. Noul spirit științific se construiește după o "epistemologie non-carteziană", care înseamnă în primul rând condamnarea doctrinei naturilor simple și absolute date prin intuiție. Într-adevăr, spune Bachelard, această intuiție nu mai poate fi de acum înainte primitivă, ea este precedată de un studiu discursiv care realizează un fel de dualitate fundamentală. Toate noțiunile de bază pot fi oarecum dedublate; ele pot fi mărginite de noțiuni complementare. De acum orice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nu mai poate fi de acum înainte primitivă, ea este precedată de un studiu discursiv care realizează un fel de dualitate fundamentală. Toate noțiunile de bază pot fi oarecum dedublate; ele pot fi mărginite de noțiuni complementare. De acum orice intuiție va purcede dintr-o alegere; va exista deci un soi de ambiguitate esențială la baza descrierii științifice, iar caracterul imediat al evidenței carteziene va fi tulburat"773. Știința nouă se hrănește din idei care nu mai sunt evidente imediat și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
786. Încercările de logică non-aristotelică pleacă, în opinia lui Bachelard, de la faptul că această fizică a obiectului oarecare, care stă la baza logicii aristotelice și logicii transcendentale kantiene, "este fizica unui obiect care a păstrat o specificitate (...) implicată atât în intuiție cât și în cunoașterea discursivă, atât în forma sensibilității externe cât și în forma sensibilității interne". Este vorba de "specificitatea localizării geometrice euclidiene", respectiv "specificitatea substanțială" sau schema substanței 787. Or, în condițiile în care "știința ne face să luăm
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lui Blaga, probabil Edgar Morin nu ar fi ezitat să-l invoce printre promotorii acestui mod de gândire. Metoda antinomiei transfigurate ar fi putut intra în cataloagele metodologiei complexității. Complexitatea poate fi o categorie utilă pentru a traduce unele dintre intuițiile lui Blaga. Situațiile pe care acesta le invocă drept caracteristice pentru minus-cunoaștere ar putea foarte bine să fie considerate drept situații de complexitate. Unele dintre ele se regăsesc în inventarele lui Edgar Morin. Chiar categoria "misterului", care este centrul filosofiei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tradițională. Prima reacție în fața unor contraexemple este de a salva teoria și de a neglija, folosind un termen din filosofia științei propus de Thomas Kuhn, anomaliile. Așadar, deși teoriile tradiționale ale eticii pot duce uneori la consecințe care vin împotriva intuițiilor noastre, dacă analizăm istoria eticii, atunci constatăm că, de regulă, modelul explicativ dominant nu a fost abandonat, ci au fost neglijate cazurile negative, contrexemplele sau anomaliile. Situația poate fi sistematizată și descrisă astfel: • Să presupunem că teoriile etice tradiționale duc
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
nu a fost abandonat, ci au fost neglijate cazurile negative, contrexemplele sau anomaliile. Situația poate fi sistematizată și descrisă astfel: • Să presupunem că teoriile etice tradiționale duc la anumite consecințe greu de acceptat intuitiv. • Atunci, pentru a fi conformi cu intuițiile, trebuie să revizuim teoriile. • Drept urmare, avem de ales între a continua să susținem teoriile și să neglijăm consecințele contraintuitive sau să ținem seama de aceste consecințe și să revizuim teoriile. Dacă luăm în considerare ceea ce au făcut filosofii, concluzia va
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
moralității și alte entități. Bunăoară, Attfield propune un experiment imaginar. Pe pământ mai supraviețuiește o singură persoană care taie un copac sănătos, ultimul din specia sa, care altfel ar fi putut să asigure perpetuarea acelui soi de arbori. Din perspectiva intuițiilor noastre comune vom condamna această faptă ca fiind imorală. Mai mult decât atât, Attfield atribuie și interese arborelui, deși nu este prea clar cum își întemeiază această atribuire. Se consideră că toate formele organice de viață, inclusiv arborii, au statut
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în care luăm în considerare sisteme care funcționează pe baza menținerii unui echilibru, caz în care am avea în vedere atât sistemele homeostatice, cât și mecanismele cibernetice, adică toate acele cazuri în care putem identifica comportamente și funcții teleologice. Totuși, intuițiile noastre morale sunt contrariate de un asemenea demers care începe să pară unul reducționist, care pierde, în cele din urmă, însăși specificul moralității. Oare altă strategie ar fi mai potrivită? 2.3. Resurecția ideii de valoare intrinsecă În continuare îmi
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a naturii temeiului. În cele din urmă, în ordine metafizică, temeiul ultim trebuie să fie ireductibil. Obiecția epistemologică ține de modul în care am putea știi că o anumită entitate are valoare intrinsecă, dată fiind diversitatea opiniilor susținute și a intuițiilor. Problema este dată de faptul că nu dispunem de nici o procedură cu ajutorul căreia să validăm sau să testăm intuițiile noastre. Așa că acestea rămân foarte diverse, unele chiar în raporturi de opoziție, dar la fel de îndreptățite. De aceea, întrucât nu ne putem
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de modul în care am putea știi că o anumită entitate are valoare intrinsecă, dată fiind diversitatea opiniilor susținute și a intuițiilor. Problema este dată de faptul că nu dispunem de nici o procedură cu ajutorul căreia să validăm sau să testăm intuițiile noastre. Așa că acestea rămân foarte diverse, unele chiar în raporturi de opoziție, dar la fel de îndreptățite. De aceea, întrucât nu ne putem baza pe intuițiile noastre, ne întoarcem la rațiune. O cale de urmat ar fi elaborarea unui argument pornind de la
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dată de faptul că nu dispunem de nici o procedură cu ajutorul căreia să validăm sau să testăm intuițiile noastre. Așa că acestea rămân foarte diverse, unele chiar în raporturi de opoziție, dar la fel de îndreptățite. De aceea, întrucât nu ne putem baza pe intuițiile noastre, ne întoarcem la rațiune. O cale de urmat ar fi elaborarea unui argument pornind de la presupozițiile gândirii morale comune. Attfield preia de la Parfit exemplul cunoscut al unei mame care crede că va avea un copil sănătos și nu unul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
asemenea acțiuni punem în pericol bunăstarea oamenilor. 2.4. Principiul de incluziune și ierarhia intereselor Din cele arătate până acum rezultă, între altele, că efortul de extindere a sferei moralității este tensionat de unele consecințe inacceptabile cel puțin din perspectiva intuițiilor omenești obișnuite cu privire la moralitate și diferențele dintre oameni, ființe vii și alte entități de diverse genuri. De aceea, încerc să echilibrez extinderea prin asocierea ei în contrapondere cu construirea unei ierarhii care ia în considerare diferențe de natură dintre entitățile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
uniformă a corpurilor în absența interferenței cu alte forțe. Corpurile își păstrează starea naturală, adică mișcarea uniformă, atâta timp cât nu sunt perturbate de alte forțe. Și ideea de mecanism cosmic armonios sau a universului ca un orologiu își au sorgintea în intuițiile comunie cu privire la existența unei anumite stări inițiale date înțeleasă ca stare naturală. Abia Darwin dislocă în sens conceptual, profund, acest model al stării naturale de uniformitate prin teoria sa populațională și prin acceptarea variației ca factor explicativ al evoluției. După
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
set de caracteristici trebuie să satisfacă trei condiții de adecvare: 1) caracteristicile trebuie să fie posedate de toți oamenii, deoarece excluderea unui grup ar însemna să-i tratăm pe membrii acestui grup asemenea non-oamenilor, ceea ce este inacceptabil, inclusiv din perspectiva intuițiilor comune; 2) nici una dintre aceste caracteristici nu trebuie posedată de vreo ființă non-umană; 3) setul de caracteristici nu trebuie să fie doar relevant din punct de vedere moral, ci și suficient pentru a justifica necircular delimitarea domeniului moralității. Între aceste
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
membri ai speciei umane, care nu au caracteristicile descrise mai sus, nu aparțin comunității morale. Asumarea unei asemenea concluzii ține de obligația de a fi consistenți în susținerile noastre teoretice. Dacă o asemenea concluzie nu este acceptabilă sau vine împotriva intuițiilor noastre privind moralitatea, atunci însemnă că trebuie căutată o alternativă. 2.3. Propunerea lui Regan Regan elaborează o alternativă la teoriile datoriei indirecte pornind de la posibilitatea utilizării legitime a noțiunii de valoare intrinsecă 217. Concepția lui Regan se bazează pe
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
New York, 1986, pp. 54-55. 77 Ibidem, pp. 30-52. 78 Vezi G. E. Moore, Principia Ethica, Cambridge University Press, Cambridge, 1971. Cred că multe dintre considerațiile din această lucrare ar puttea fi readuse în discuție în etica mediului. Moore are numeroase intuiții care nu vor fi dezvoltate ulterior în teoriile etice de tradiție analitică, dar care pot fi acum valorificate în etica mediului. Bunăoară, chiar conceptul de valoare intrinsecă ar putea fi primul pas într-o asemenea încercare de recuperare. 79 Vezi
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
A treia lume: splendoarea dintre lumi / 126. Inima prin care se vede cerul / 134. În numele iubirii: căderea în forma de sus / 144 • Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit / 148 • Nichita Stănescu. Patru ipostaze ale luminii care taie vederea / 155 • Sorin Mărculescu. Dubla intuiție și definirea prin precursorat / 166. În lumina prevederii / 173 • Ștefan Aug. Doinaș. Despre real ca distanță a imaginii. Reducția revelatoare / 177. Locul posibil - zarea dintre lucruri / 191. Apariția din miezul dispariției / 197 • Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca pe o negare a tot ce este știut și admis, în care nu poate intra decât cu prețul destituirii eului, jertfind idealul în virtutea unui real impropriu. Este de altfel și motivul pentru care vorbim de natura apofatică a acestei intuiții, căci ea nu afirmă nimic sau - mai exact - afirmă negând, neagă negativul obiectual al alterității unei lumi pe care nu o poate asimila ca atare, din exterior, ca limitare a activității eului. Ea este cea care cu adevărat deschide poemul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al alterității unei lumi pe care nu o poate asimila ca atare, din exterior, ca limitare a activității eului. Ea este cea care cu adevărat deschide poemul, dar o face din interior, din unghiul de vedere al originii sale poetale. Intuiția din punctul de vedere al poemului neagă prin urmare determinarea sau influența din partea non-eului pe care îl reprezintă corpul poetic. Simpla percepere a acestuia (intuiția sensibilă) în datul său exterior de reprezentare determinantă este înlocuită cu intuiția receptivă a lucrului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
deschide poemul, dar o face din interior, din unghiul de vedere al originii sale poetale. Intuiția din punctul de vedere al poemului neagă prin urmare determinarea sau influența din partea non-eului pe care îl reprezintă corpul poetic. Simpla percepere a acestuia (intuiția sensibilă) în datul său exterior de reprezentare determinantă este înlocuită cu intuiția receptivă a lucrului în sine, a poemului în sine, în trupul său poetal care se află în afara oricărei influențe reprezentative. Nu surprindem astfel decât locul inaparentului, figura (imprezentabilă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
originii sale poetale. Intuiția din punctul de vedere al poemului neagă prin urmare determinarea sau influența din partea non-eului pe care îl reprezintă corpul poetic. Simpla percepere a acestuia (intuiția sensibilă) în datul său exterior de reprezentare determinantă este înlocuită cu intuiția receptivă a lucrului în sine, a poemului în sine, în trupul său poetal care se află în afara oricărei influențe reprezentative. Nu surprindem astfel decât locul inaparentului, figura (imprezentabilă și nereprezentativă) a semnificabilului, adică imaginea transparentă a unei urme. Iar mediul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apariției și a constituirii imaginii. În acest positum al oricărei percepții, posibilul imperceptibil face posibilă percepția însăși, iar tot ce apare e acoperit în adâncul ascunsului, inaparent percepției sensibile, nevăzut întrucât nu dă încă nimic de văzut. Se deschide însă intuiției eidetice în formele trecerii și transparenței, în imaginile absenței și ale luminii prin care se vede. Ceea ce nu apare percepției face perceptibil, nu se dă spre vedere dar face vederea posibilă, fiind el însuși posibilul vederii. Aspect ce pune un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cel al unui sens latent pe care să-l aducă la suprafață, în conștiința care îl discerne ca inteligibil. Este inevidentul unui sens posibil, netematizabil căci pretematic, nu-încă-vizibil, ca fenomen originar nemanifestat sau ca figură a absenței, care se dă intuiției eidetice sub forma diafană a trecerii prin transparență. Figură a absenței, ea nu e interpretabilă decât în momentul în care deja nu mai este, sau - altfel spus - "figurează" în subtextul ori mai degrabă în pretextul în care ea se ivește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]