5,816 matches
-
părinți, copii, câți mai mulți copii, al căror număr să le stabilească poziția în societate, fapt ce explică și poligamia lor. Mai multe familii au format tribul, prin care au conștientizat apartenența la lumea semită numeroasă și ingeniasă, la lumea islamică înțelegătoare, tradițională, sensibilă și totodată circumspectă, islam însemnând supunere față de Alah = Dumnezeu, dar și reconciliere, înțeles care i-a apropiat de înțelepții creștini și evrei. Așa a trecut lumea arabă prin milenii, lăsând în urmă zeii tribali până l-au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
având capitala în Damasc și ulterior la Bagdad. Mai târziu, 711, ajung în Spania realizând Califatul de apus cu capitala la Cordoba. într-o jumătate de mileniu arabii stăpâneau pământul de la soare răsare la soare apune. Mecca devine centru religios islamic așa cum l a decretat Mahomed (anul 570 p.Chr.) după voința lui Allah. Plecarea profetului de la Mecca la Medina, în propovăduire, a fost numită Hegira care înseamnă emigrare, ducerea cuvântului Allah pe tot pământul așa cum în următoarele 7 secole părea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
p.Chr.) după voința lui Allah. Plecarea profetului de la Mecca la Medina, în propovăduire, a fost numită Hegira care înseamnă emigrare, ducerea cuvântului Allah pe tot pământul așa cum în următoarele 7 secole părea să se întâmple. Cu Hegira începe calendarul islamic. Cuvântul lui Allah-Dumnezeu a fost relevat lui Mahomed și scris în Coran pe foi de palmier și pe vase de către cei 10 scribi ai Profetului muritor dar care prin meditație și acțiune a restabilit contactul cu Allah. După Coran, viața
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe responsabilitate și organizare statală; Mahomed este trimisul muritor al lui Allah; rugăciunile se fac de 5 ori pe zi; postul nu este recomandare ca la creștini, ci obligativitate. Se propun acte de caritate și se îndeamnă la pelerinaj; un islamic poate avea 4 soții, dar una singură e recomandată. în superiorizarea individului implicarea sa este mai de preț decât cea prin preoți. Legea islamică este prezentă în toate compartimentele vieții publice și private. ORIGINILE MEDICINII ARABE În sinteza arabă religie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca la creștini, ci obligativitate. Se propun acte de caritate și se îndeamnă la pelerinaj; un islamic poate avea 4 soții, dar una singură e recomandată. în superiorizarea individului implicarea sa este mai de preț decât cea prin preoți. Legea islamică este prezentă în toate compartimentele vieții publice și private. ORIGINILE MEDICINII ARABE În sinteza arabă religie - cultură - viață socială, elenismul s-a situat pe fundal fiind preexistent acesteia. Gândirea medicală antică, fondată pe critică și experiență, fixată în parametrii fundamentali
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
acum, până în Andaluzia iberică, arabii vor edifica asemenea spitale, unele pe lângă moschei și toate cu biblioteci și cadre de grade și specializări diferite APOGEUL MEDICINII ARABE în prima perioadă a medicinii arabe (750 - 900), pe fondul vechilor tradiții ale triburilor islamice migratoare se adaugă prioritar influențe grecești și romano - bizantine prin Nestorieni și înțelepți atenieni în exil. Cum pacienții erau spitalizați pe sexe, personalul auxiliar era format din bărbați și femei. De asemenea spitalele aveau secții pe categorii de boli. O
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mai vestite cum va ajunge Al-Mansuri din Cairo în sec.XIII, cu mii de pacienți. Bolnavii psihici erau internați în spitale speciale. Medicii erau considerați, ca și ceilalți creatori de științe, „oameni ai cărții“ (Ahl al-Kitab), favorizați, indiferent că erau islamici, creștini sau mozaici, toți considerați apartenenți la religiile monoteiste relevate. Ei aveau drepturi, libertăți garantate, în primul rând religioase. în sec.XII, sintagma juridico-religioasă de „oameni ai cărții“ intră în desuetudine, datorită reformelor otomane. În a doua perioadă care corespunde
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un calif, traduce din Dioscoride și din arabă. E apreciat de bizantini, arabi, evrei, Hasdaï creează o Academie în Cordoba — Spania. Un medic evreu participă cu un altul arab și unul creștin la înființarea Universității de Medicină din Salerno. Izgonirea islamicilor din Spania, în 1592 și a evreilor, odată cu ei a însemnat și dispersarea medicilor evrei spre toate centrele europene și afro-asiatice, puțini mai rămânând în Peninsula Iberică. Dintre aceștia, unii au ajuns la curtea suveranilor spanioli și dintre cei plecați
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca Ospedale di San Spirito din Roma și se renovează Hôtel Dieu din Paris (conceput de episcopul Landri în sec. VII medieval), Spitalul Saint Louis (1607), cel din Leyda (sudul Olandei). Desigur nu sunt cu opt sute de paturi ca cel islamic din Cairo (1281), dar sunt pe structura spitalelor bizantino-arabe, cu secții, pe sexe și pe afecțiuni, cu farmacii, biblioteci, medici și personal auxiliar. Acestea erau instituții de vindecare dar și de învățare, așa cum le gândise și marele medic nestorian Gabriel
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
auxiliar. Acestea erau instituții de vindecare dar și de învățare, așa cum le gândise și marele medic nestorian Gabriel (sec. VII - VIII) cunoscut în lumea arabă cu numele Jabrail Ibn Bakhtisthan, ctitor al primului Spital din Damasc, atestat documentar, sub dinastia islamică a Omeyyazilor. Dacă prin Nestorienii creștini bizantini, arabii au umplut cu spitale spațiul dintre Asia Centrală și Andaluzia iberică, la sfârșitul sec. XVI-lea, în acest al XVII-lea secol, Ludovic al XIV lea, umple Franța cu spitalele generale, fondate în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
joacă cu ei precum pisica cu șoarecele. Îi ispitesc pe bărbați cu aur, le cântă din fluier și-i face să danseze până la epuizare, până la moarte. Și ele, la rândul lor, sunt vânate și devorate de lupi. Zuleika, în tradiția islamică turco-persană, era fiica lui Taymus, regele Maghrebului, regiune din Africa de Nord. Odată, i-a apărut în vis frumoasei Zuleika un tânăr frumos care i-a prevestit că se vor iubi în Egipt. Ea a fost trimisă în Egipt, dar ca soție
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vis. La rugămintea ei, soțul i l-a cumpărat pe tânărul sclav acesta era Yusuf / Iosif, hărăzit de Dumnezeu să fie profet. Avansurile frumoasei Zuleika au fost respinse de cel ce avea harul tălmăcirii viselor și semnelor cerești. În versiuni islamice, Zuleika i-a adus în camera lui Yusuf femei frumoase pentru a-l seduce. Nu au reușit, în schimb, el le-a convertit la Islam. În altă variantă, Yusuf a fost scos din închisoare pentru că avea abilitatea de a tălmăci
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și s-a întors în țara sa. Misterioasa și enigmatica regină din Saba, amintită în Vechiul Testament, în scrierile istoricului evreu Flavius Josephus, și în Coran, prezentă în tradiția etiopiană cu numele Makeda și considerată mama națiunii, prezentă și în tradiția islamică cu numele Bilquis sau Balkis, incită arheologii în a găsi urme istorice convingătoare ale existenței regatului și ale reginei acestuia în Yemen și în Etiopia. Frumoasa, ambițioasa și seducătoarea regină din Saba, numită de tradiția etiopiană, Makeda, de tradiția islamică
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
islamică cu numele Bilquis sau Balkis, incită arheologii în a găsi urme istorice convingătoare ale existenței regatului și ale reginei acestuia în Yemen și în Etiopia. Frumoasa, ambițioasa și seducătoarea regină din Saba, numită de tradiția etiopiană, Makeda, de tradiția islamică, Balkis, a cărei existență reală se străduiesc arheologii s-o demonstreze, semilegendară cum este, a intrat în eternitate prin operele literare ale lui Calderon de la Barca, Gérard de Nerval, Gustave Flaubert, William Butler Yeats, John Freeman ș.a, prin opere
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Orient (volumul IV) și, În sfârșit, a religiilor popoarelor la nivel etnologic (volumul V). Acesta este, În mod cert, un punct de vedere cristianocentric, care prezintă, știm bine, riscul de a privilegia materialul iudeo-creștin, subordonându-i la prima vedere materialul islamic ce poate fi redus doar parțial la această matrice; o prezentare care, de altfel, se justifică prin convingerea că doar asumarea conștientă a acestui punct de vedere este posibilă și are astăzi un sens; o prezentare a istoriei religiilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În secolele X-IX Î.Hr. În favoarea primei ipoteze sunt cercetători care consideră credibilă din punct de vedere istoric datarea tradițională care Îl plasează pe Zoroastru cu „258 de ani Înainte de Alexandru”, datare atestată de izvoarele zoroastriene și reflectată În izvoarele islamice. Pe baza acesteia, confruntând informațiile despre viața lui Zoroastru din textele În limba pahlavi, s-a ajuns la propunerea alternativă a trei date diferite pentru nașterea și moartea sa, ținând cont de faptul că tradiția religioasă Îi plasează moartea la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În orice caz, clerul sasanid era foarte conștient de ruptura tradiției cauzate de căderea primului imperiu persan. Figura lui Alexandru a fost demonizată: faima sa legendară din literatura persană medievală are, În realitate, origini străine, mai Întâi elenistice și apoi islamice. Pentru zoroastrieni Însă Alexandru Macedon a fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii: el a dat foc Avestei - după o versiune ad hoc care intenționa să atribuie textului sacru scris
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Avestei sasanide, În funcție de diferitele nask pe care le conține. Ard³ Wșr³z n³mag a fost numită „Divina Comedie iraniană” (cf. Vahman, 1986). Chiar dacă influența directă asupra operei dantești se poate exclude, este posibil totuși ca această lucrare să fi influențat tradițiile islamice ale mi’r³j-ului sau ale ascensiunii lui Mu¡ammad, deci și ale Cărții Scării (cf. Cerulli, 1949 și 1972); iar acestea, la rândul lor, l-au influențat pe Dante (Asín Palacios, 1943; Levi Della Vida, 1949; cf. Boyce, 1968a, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
profilul istoric decât pentru cel doctrinar, din cauza caracterului lor polemic și tendențios, izvoarele creștine, siriace (fapte ale martirilor etc.; cf. Hoffmann, 1880) și armene, pentru care există suficiente informații bibliografice În A. Christensen (1944, pp. 77-83). Izvoarele arabo-persane din epoca islamică, obiect al unor studii acurate ale lui G. Monnot (1974; 1986a), sunt, de asemenea, importante și ne oferă un cadru care clarifică starea de izolare și de slăbiciune a comunității zoroastriene din Iranul medieval. Izvoarele primare zoroastriene nu se limitează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
deosebită, inclusiv din punct de vedere artistic și cultural. Perioada „restaurării” sasanide a fost cea a fondării zoroastrismului, care a fost transmis mai apoi În epoca medievală și modernă, devenind o religie minoritară, bazată pe legături etnico-religioase, atât În Iranul islamic, cât și În India. Istoria sa indiană - istoria parsismului - este un capitol ulterior al evoluției sale complexe și tumultoase, caracterizată de condiții sociale și economice cu totul noi, de o situație culturală puternic condiționată de Întâlnirea cu tradiții religioase foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unealtă a nedreptății, dușman aș credinței adevărate și al clerului magilor. Așadar, percepția zoroastriană a lui Macedon este foarte diferită de cea din Iranul seleucid sau part (cf. Gnoli, 1989a, p. 124 și nota 27; Wolski 1985-1989) sau din perioada islamică profund tributară culturii elenistice (Nöldeke, 1920, § 15). Izvoarele iraniene de interes religios sunt rare Între sfârșitul secolului al IV-lea Î. Hr și Începutul secolului al III-lea d.Hr. Perioada partă, foarte fecundă pentru cultura iraniană și pentru Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Arsacizilor, decât ai Îndepărtaților Ahemenizi (Yarshater, 1971), atunci nu Încape nici o Îndoială că memoria, chiar și transfigurată, a primului imperiu iranian a continuat să exercite o puternică influență asupra ideologiei politice și politico-religioase a Iranului. 3. De la Sasanizi la Iranul islamic Factorul religios a avut un rol important În trecerea de la puterea dinastiei parte a Arsacizilor la cea persană a Sasanizilor, survenită În prima jumătate a secolului al III-lea d.Hr. Într-adevăr, cel puțin În plan ideologic, propaganda sasanidă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În exercitarea puterii militare, politice, juridice și administrative, statul sasanid s-a bazat pe legătura strânsă dintre monarhie și Biserică, teoretizată de gândirea politică și religioasă a epocii, motiv al literaturii iraniene preislamice, care s-a transmis și În cea islamică, de la Scrisoarea lui Tansarxe "Tansar" (Boyce, 1968b) și Testamentul lui Ardașșr (Grignaschi, 1966) la moralia excelent cercetate acum de către Ch.-H. de Fouchécour (1986). Însă structura societății sasanide a fost departe de a constitui un bloc unitar, static și compact
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Patna. Andreas, F.C. (1904), Die Entstehung des Awesta-Alphabetes undsein ursprünglicher Lautwert”, În Verhandlungen des XIII. internationalen Orientalisten-Kongresses, Hamburg, September 1902, Leiden, pp. 99-106. Asín Palacios, M. (19432), La escatologia musulmana en la Divina Comedia, Madrid, Granada ștrad. it., L’escatologia islamica nella Divina Commedia, Parma, 1994ț. Asmussen, J.P. (1961), „Das Christentum in Iran und sein Verhältnis zum Zoroastrismus”, În Studia Theologica, nr. 16, pp. 1-22. Asmussen, J.P. (1965), X”ăstvănîft. Studies in Manichaeism, Copenhaga. Back, M. (1978), „Die sassanidischen Staatsinschriften”, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc mărturiile indigene, iar cunoștințele noastre despre religia acestor popoare se bazează doar pe informații scurte și Întâmplătoare provenite de la autori bizantini, latini, islamici și germani. Acest tip e izvoare predomină chiar și după convertirea la creștinism, așa Încât cele indigene, nu foarte Îndepărtate de epoca păgână, sunt alcătuite doar din Cronica Anuală și câteva fragmente din Cântecu lui Igor (ambele rusești). Materialele de origine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]