5,988 matches
-
situația, Ierusalimul se va preda, Titus oprește atacul. Spectacolul grandios al unei mari parade a forțelor sale militare chiar sub ochii asediaților este menit să îi trezească la realitate.Romanii își dezbracă tunicile de război, își lustruiesc uniformele de paradă. Legionarii își pun armurile, cămășile de zale, coifurile. Cavaleria își împodobește caii cu cioltarele bogat ornamentate și, sub sunetele luminoase ale trompetelor, zeci de mii de războinici defilează prin fața lui Titus și își primesc solda și hrană din belșug în fața asediaților
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
grele de piatră și o ploaie neîntreruptă de săgeți cad peste curți. Iudeii luptă ca posedați și nu dau înapoi. Au încredere că în ultima clipă Iahve le va veni în ajutor și își va proteja sanctuarul. Nu numai o dată legionarii ajung pe zid, cățărându-se pe scările de atac. Sunt împinși înapoi de fiecare dată. Spărgătoarele de zid și berbecii n-au nicio putere în fața acestor ziduri. Este imposibil să dărâmi aceste blocuri uriașe de piatră puse unul peste altul
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
peste altul în vremea lui Irod. Titus, ca să forțeze intrarea, ordonă să se pună foc porților de lemn ale Templului. Abia au ars acestea, când dă ordin să se stingă focul și să se pregătească o cale de acces pentru legionari. Ordinul de zi pentru atac este: „Cruțarea sanctuarului”. Însă în timpul nopții focul și-a croit drum până la portic, iar romanii au de lucru până peste cap pentru a stinge focul. Asediații au folosit acest moment favorabil pentru o acțiune violentă
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
atac este: „Cruțarea sanctuarului”. Însă în timpul nopții focul și-a croit drum până la portic, iar romanii au de lucru până peste cap pentru a stinge focul. Asediații au folosit acest moment favorabil pentru o acțiune violentă. Într-un masacru necruțător legionarii îi împing înapoi pe evrei, se iau după ei, îi urmăresc prin atrii. Într-un tumult sălbatic luptătorii roiesc în jurul sanctuarului. Agitat și surescitat „unul dintre soldați, fără să aștepte un ordin și fără să se îngrozească de aceasta sau
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
impresia că toate aceste încăperi erau pline de aur înăuntru, și vedeau că totul în jurul lor era din aur pur... Și astfel a ars casa sfântă până la temelii fără acordul lui Cezar.” În luna august a anului 70 d.Hr. legionarii romani și-au înălțat drapelele în zona sacră a evreilor și au adus jertfe în fața lor. Deși jumătate de Ierusalim se află în mâinile dușmanului, deși - asemenea unor semne prevestitoare de rău -din Templul arzând se ridică sumbre coloane de
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
pe atunci limba română și urau comunismul. În mod surprinzător, tot în perioada interbelică, găgăuzii votează masiv cu Garda de Fier, fiind simpatizanți ai Legiunii Arhanghelului Mihail și ai politicii duse de Căpitan. Ortodoxia militantă și anticomunismul fervent, promovate de legionarii români, atrag pe atunci un mare număr de etnici găgăuzi. Perioada de sub ocupația sovietică, educația forțată în spiritul materialismului dialectic și științific, precum și succederea generațiilor, duc însă la o schimbare profundă a societății. Procesul de sovietizare și rusificare a fost
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
recupereze clădirea adresându-se justiției. Codreniștii nu renunță însă și conflictele între cele două fracțiuni sunt frecvente, variind de la dueluri verbale sau jurnalistice între membrii celor două grupuri, și până la corecții fizice precum cea aplicată inginerului Bejan în aprilie 1928. Legionarii sunt obligați să cedeze clădirea pentru un timp, în 1928, și câteva luni organizează o nouă taberă de muncă la Ungheni pentru a construi un sediu mai mic, „Cetatea Sfântului Mihai”. Proiectul este însă repede abandonat și, datorită numărului și
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
Război Mondial, biserica Sfântul Ilie a devenit filială a bisericii Talpalari și între anii 1929-1931 au fost realizate lucrări de restaurare, biserica fiind resfințită în 1938. Între anii 1938-1941 preot al bisericii Sfântul Ilie a fost Grigore Resmeriță, asasinat de legionari în timpul pogromului de la Iași. În 1944 biserica a fost grav avariată în urma unui bombardament; din cauza lipsei resurselor financiare restaurarea nu a fost posibilă în anii ce au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Raportul comisiei de expertiză din 1952
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
Deșertului este găsit, iar sarcofagul de aur este scos la suprafață. Foster îl oferă lui El Krim ca un semn de pace, dar El Krim adună războinicii din toate triburile beduine pentru a duce lupta cu invadatorii. Fiind depășiți numeric, legionarii sunt uciși în majoritate. Ivan este ucis, iar Marco luptă singur pentru acoperirea unui flanc. După ce maiorul Foster este ucis, El Krim oprește lupta și îl lasă liberi pe legionarii supraviețuitori "pentru a spune lumii ce s-a întâmplat" și
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
beduine pentru a duce lupta cu invadatorii. Fiind depășiți numeric, legionarii sunt uciși în majoritate. Ivan este ucis, iar Marco luptă singur pentru acoperirea unui flanc. După ce maiorul Foster este ucis, El Krim oprește lupta și îl lasă liberi pe legionarii supraviețuitori "pentru a spune lumii ce s-a întâmplat" și din respect pentru prietenul său mort. Există două finaluri: versiunea TV se încheie cu acceptarea de către Marco a ofertei doamnei Picard de a dezerta. Finalul cinematografic îl prezintă pe Marco
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
său mort. Există două finaluri: versiunea TV se încheie cu acceptarea de către Marco a ofertei doamnei Picard de a dezerta. Finalul cinematografic îl prezintă pe Marco (după ce a fost promovat pentru vitejia sa în luptă) instruindu-i pe noii recruți legionari și folosind avertismentul lui Foster: Dacă marșurile nu vă ucid, o va face deșertul; dacă nici el nu vă ucide, o vor face arabii; dacă nici arabii nu vă vor ucide, o va face Legiunea. Și dacă nici Legiunea nu
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
este mai rău.". În versiunea TV, au existat mai multe scene care nu au fost incluse în varianta cinematografică sau de pe DVD a filmului. O scenă suplimentară are loc la începutul lucrărilor de excavație, când se descoperă că doi dintre legionari, ambii recruți germani, au dezertat. Sadicul adjunct, lt. Fontaine și caporalul lui la fel de vicios trimit o patrulă pentru a-i captura. Ei îi prind pe cei doi germani, iar Fontaine ordonă patrulei să-i împuște. Zgomotul atrage un grup mare
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
Străină, maiorul Foster acceptă, fără tragere de inimă, misiunea de a proteja cercetările pentru dezvelirea în deșertul Marocului ale unui tainic sarcofag berber, bogat în aur, misiune pe care o consideră ca „jaf de morminte”. În timp ce între Marco-Țiganul, unul dintre legionari, și frumoasa doamnă Picard se înfiripă o idilă, Foster încearcă, fără succes, să potolească mânia răzvrătitului șef marocan Abd El Krim. „Secolele voastre sunt abia 20 la număr și uite câtă distrugere a adus lumii civilizația asta!” - spune Krim și
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
începutul războiului mondial, și publicată prima dată în România, în anii 1946-1948. În anul 1996 cartea a reapărut în Editura Diogene, care aparține Fundației Clubul UNESCO - societate și cultură. Cartea a apărut treptat, în trei volume, primul volum e denumit "Legionarii și rebeliunea", al doilea e denumit "Guvernul Antonescu și războiul", al treilea e denumit "Tragedia Transnistriană" și al patrulea volum, care fusese proiectat de autor, dar n-a mai apucat să-l scrie, era denumit "Ardealul de Nord". În prefața
Cartea Neagră () [Corola-website/Science/328863_a_330192]
-
dovezi care cuprind declarații, mărturii, comunicate oficiale, ordine oficiale, copii textuale sau fotocopii semnate de toată ierarhia administrativă, fotografii și diverse documente, ordonanțe, publicații, telegrame, acte de vânzare, declarații de sinucidere, sentințe judecătorești și rapoarte de anchetă. Jafurile și crimele legionarilor dinainte de rebeliune au fost anchetate de doi avocați creștini, jafurile și crimele legionarilor din perioada rebeliunii au fost constatate de o comisie compusă din vreo 30 avocați evrei. Carp intenționase să publice în volumele cărții toată documentația ei, dar pentru ca să
Cartea Neagră () [Corola-website/Science/328863_a_330192]
-
semnate de toată ierarhia administrativă, fotografii și diverse documente, ordonanțe, publicații, telegrame, acte de vânzare, declarații de sinucidere, sentințe judecătorești și rapoarte de anchetă. Jafurile și crimele legionarilor dinainte de rebeliune au fost anchetate de doi avocați creștini, jafurile și crimele legionarilor din perioada rebeliunii au fost constatate de o comisie compusă din vreo 30 avocați evrei. Carp intenționase să publice în volumele cărții toată documentația ei, dar pentru ca să realizeze asta ar fi trebuit să publice mai mult de zece volume, așa că
Cartea Neagră () [Corola-website/Science/328863_a_330192]
-
secretari ai CC ai PCdR în ilegalitate, arestați în aprilie 1941. În luna iulie 1941 s-a desfășurat procesul cunoscut sub numele de „Procesului criminalilor de la Jilava” în care Curtea Marțială a Comandamentului Militar al Capitalei i-a judecat pe legionari care participaseră în noaptea din 26 spre 27 noiembrie 1940 la asasinatele de la Închisoarea Militară Jilava, de la Prefectura Poliției Capitalei, de la Strejnic și din pădurea Balota-Vlăsia. Din completul de judecată, a cărui președinte a fost colonelul magistrat Vasile Gelep, a
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
fost numit în funcția de director al Direcției Penitenciare și Instituțiilor de Prevențiune din subordinea Ministerului de Justiție. În acestă funcție a instaurat un regim de teroare și de abuzuri de care au „beneficiat” spre reeducare tinerii elevi și studenți legionari, încarcerați după rebeliunea legionară din ianuarie 1941, permițând însă dezvoltarea activităților comuniste în închisoarea de la Caransebeș în care se aflau Teohari Georgescu și Iosif Chișinevschi. În perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, perioadă în care Partidul Comunist
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
efortului ofensiv, cu acest obiectiv a fost însărcinat "Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin". Unul din scopurile sale era reprezentat de alungarea rușilor din Bucovina. Odată decisă contraofensiva, pentru întărirea aripii drepte au fost dirijate trupe suplimentare. Printre aceastea au fost și trupe de legionari polonezi. Relocarea pe front a batalioanelor poloneze a început după 10 ianuarie, dată după care au fost scoase din dispozitiv de la Ökörmező) și dirijate spre a se constitui în rezervă operativă pentru trupele lui Schultheisz. Acestea au sosit pe calea
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
au fost scoase din dispozitiv de la Ökörmező) și dirijate spre a se constitui în rezervă operativă pentru trupele lui Schultheisz. Acestea au sosit pe calea ferată la 16 ianuarie la Borșa. Între 17 ianuarie și dimineața zilei de 18 ianuarie legionarii au traversat Pasul Prislop în condiții climatice dificile (temperaturi de - 28 de grade Celsius și zăpadă între 1 și 2,5 m), cărând un echipament care în condiții de iarnă ajungea pentru fiecare combatant la aproximativ 30 kg. Contraatacul necesar
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
zăpadă între 1 și 2,5 m), cărând un echipament care în condiții de iarnă ajungea pentru fiecare combatant la aproximativ 30 kg. Contraatacul necesar ruperii pozițiilor deținute de ruși pe valea Bistritei Aurii, a fost încredințat acestor trupe de legionari polonezi, coordonate în zonă de către comandantul Regimentului 2 Infanterie - Zygmunt Zielinski. Acestea urmau a fi sprijinite în acțiunea de luptă de către trupe austro-ungare. Trupele austro-ungare au realizat acoperirea, la sud-vest dinspre Pasul Rotunda și la nordul văii Bistriței dinspre Muntele
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
pozițiile de pe ambele maluri ale Bistriței Aurii. Pentru aceasta, au atacat pozițiile deținute de Batalioanele de infanterie I și III poloneze din vecinătatea cătunului Fluturica, cu sprijinul a două baterii de artilerie. Focul de artilerie a durat întreaga zi dar legionarii au fost capabili să respingă atacul și să-și mențină poziția, chiar dacă una dintre mitralierele lor grele a fost distrusă. Până spre seară totuși, canonada a avut ca efect rărirea și reducerea din putere a unitățile poloneze din Regimentul 2
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
și 282 de infanteria rusă au părăsit astfel pozițiile, spre nord în direcția Seletin. Retragerea forțelor ruse a avut loc în grabă și confuzie, astfel încât rușii au lăsat pe loc o cantitate considerabilă de muniție care mai târziu a folosit legionarilor, precum și echipament militar. Unele dintre posturile ruse nu au fost informate despre retragere, astfel că soldații acestora au fost luați prizonieri. Deja în ziua de 22 victoria era evidentă, astfel că o patrulă poloneză a putut să înainteze 10 km
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
lăsat în mâna polonezilor 300 de prizonieri. În dimineața zilei de 23 ianuarie 1915 au intrat în Cârlibaba principalele forțe poloneze. Tot pe 23 ianuarie, în imediata apropiere a Bisericii romano-catolice Sfântul Nicolae au fost îngropați căpitanul Strzelecki și alți legionari morți în luptele duse pentru câștigarea localității. Indirect, efectele securizării în mâna Dublei Monarhii a înălțimilor dominante de la Fluturica s-au resimțit spre sud, unde trupele austro-ungare care luptau între Vatra Dornei și Mestecăniș erau supuse la atacuri grele și
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
monument comemorativ care a fost refăcut în anul 2007. O placă scrisă în limbile poloneză și română reamintește numele unor soldați polonezi decedați în bătălia pentru Cârlibaba, înmormântați aici într-o groapă comună. Aceștia au fost: căpitanul Stanisław Strzelecki și legionarii Józefa Dzierży, Wilhelma Golla, Jana Grochowskiego, Józefa Krzaśnika, Wojciecha Matuli, Jana Milewskiego, Konstantego Parszywki, Józefa Pluty, Jana Skulaka, Józefa Tomasika, Michała Zarazy.
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]