6,058 matches
-
al echipei și câțiva jucători valoroși au fost legitimați. În 2008 primăria municipiului Reghin investește puternic în clubul de fotbal iar echipa revenită în divizia C ratează "la mustață" promovarea în divizia B de pe locul 1 datorită rezultatelor directe cu Luceafărul Lotus. Echipa participă la baraj însă ratează promovarea rămânând în divizia C unde evoluează și acum. În sezonul 2015-2016 echipa reghineană evoluează în seria a V-a a ligii a III-a.Ultima dată când echipa a reușit să încheie
FCM Avântul Reghin () [Corola-website/Science/308400_a_309729]
-
II], C/D, București, 2004, p. 203-204; Dan Fornade, "Personalități clujene (1800-2007)", Cluj-Napoca, 2007, p. 125-126; Cornel Udrea, "Microfonul cu cerneală. Almanah monografic al scriitorilor radiofoniști clujeni 1954-2009", Cluj-Napoca, 2009, p. 39-46; Nicolae Balotă, "Papiu Ilarian și contemporanii săi", în “Luceafărul”, 1972, nr.44, p. 7; Mircea Zaciu, "Ardelenii", în “Steaua”, 1972, 1-15 oct., p. 14-16; Virgil Nemoianu, "Ilarian printre contemporani", în “Familia”, 1973, nr.2, p. 12; Dumitru Micu, "Vulturul doborât", în “Amfiteatru”, 1972, nr.7, p. 8; Ion Vlad
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
ca bază un Proces-verbal de contravenție, deschide la Judecătoria sectorului 1 (Dosar 1774/1985) un proces împotriva ofițerului agresor, proes pe care-l pierde fără drept de recurs, după ce e părăsit de doi avocați. Îngrijește ediția de zece limbi din Luceafărul lui Mihai Eminescu. Florin Iaru, în 1989, îl pune pe Vasile Vlad în posesia câtorva zeci de exemplare din Sărbătorile absenței, dosite de vechiul gestionar al depozitului Editurii. Securitatea devalizează camera poetului în noaptea de 20 februarie 1990. În 1993
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
redactor-coordonator al revistei "Provincia" (1999-2002); coordonator al colecției "Canon", Editura Aula, Brașov, este editorialist la ziarul "Evenimentul zilei" - ediția de Transilvania, semnează numeroase prefețe și postfețe la volume de poezii. În prezent, colaborează cu studii și cronici literare în "Cuvîntul, Luceafărul, Piața literară, Columna, Poezia".
Alexandru Cistelecan () [Corola-website/Science/302295_a_303624]
-
Înțeleptul singuratic", Humanitas 2006) Grețe Tartler a fost căsătorită cu scriitorul Stelian Tăbăraș, cu care are o fiică, "Ana-Stanca Tabarasi-Hoffmann" Susține din 1982 până în prezent rubrică de comentare a traducerilor în România Literară.. A avut o rubrică săptâmânală în revistă Luceafărul. De asemenea și publică poezie în limba germană. Traduceri în limba română: A publicat studii de orientalistica și muzicologie: Grețe Tartler Tăbărași: "Religion and Education în Two Utopian Spaces: From al-Farabi's Islamic Ideal City to Johann Valentin Andreae's
Grete Tartler () [Corola-website/Science/302330_a_303659]
-
galbenă, dar ulterior va fi prezentată ca un bâtlan. Termenul de benu provine dintr-un verb de origine egipteană, care are sensul de "a răsări" , "a străluci". Se poate ca inițial pasărea benu să fi fost identificată cu Venus ca Luceafărul de Dimineață, fiind astfel precursorul reînnoirii creației în zorii zilei. Țipătul păsării benu reprezintă punctul când timpul începuse. Totodată, ea era pasărea care anunța sfârșitul timpului și reîntoarcerea în lumea haosului. În "Textele de la Piramide", pasărea benu este asociată cu
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
căsătorește cu Maria, fiica boierului C, iar domnitorul Ghica îl cinstește cu caftanul de mare spătar, numindu-l caimacam al Craiovei. Romanul se impune prin forța dramatică a primei părți, a acțiunii, prin tensiunea unei scene. Eroii romanului sunt străluciți luceferi ai viciilor care se ridică pe ruinele acelora care nu i-au lăsat să moară. Nicolae Filimon prezintă procesul istoric al formării burgheziei în România. Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, tipul arivistului, care se îmbogățește prin mijloace necinstite, portretul acestuia
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
iar în volum, în 1971, cu " Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete" de Jonathan Swift, la care a semnat traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele „Secolul 20”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Syn- thesis”, „Revue des etudes sud-est europeennes”, „Agora”, „Meridian” etc. Volumul de eseuri "Odiseu în Atlantic" (1977; Premiul Uni-unii Scriitorilor), consacrat spiritualității engleze, îl definește pe Brezianu drept un analist erudit, meticulos și riguros, atras în special de operele „deschise
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
Nicu Dumitrașcu, Patrologie. Manual pentru Seminariile teologice, București, 2004; Părinții greci ai Bisericii, Traducere din germană de Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Humanitas, București, 2005. footnote> este recunoscut drept cel mai onorat dintre Părinții niceeni, pe drept cuvânt numit „Părintele Părinților” sau „Luceafărul Nyssei”. Face parte din treimea capadociană, alături de Sfinții Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz sau Teologul. Cei trei Capadocieni reprezintă „o splendidă constelație pe firmamentul Bisericii din Capadocia. S-a spus că, în această trinitate, sunt concentrate toate razele
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
cultură românească din Portugalia, Diaspora Română și Moldava, un ziar de cultură, bilingv, destinat atât românilor cât și portughezilor. Lansarea a avut loc la "Institutul Camões", primul număr fiind dedicat lui Mihai Eminescu, următorul lui Nicolae Iorga, conținând printre altele Luceafărul tradus în portugheză, eseuri, traduceri, articole legate de marii oameni de cultură români. Pentru contribuția sa la dezvoltarea relațiilor culturale luso-române este menționat în "Dicționarul Tematic al Lusofoniei" (Texto Editores, "Lisabona", 2005, pagina 848). În 2005, a fundat publicația "La
Romeo Niram () [Corola-website/Science/303288_a_304617]
-
Roșa canina") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează rarități floristice cu specii de drețe ("Lysimachia nemorum"), garofița ("Dianthus carthusianorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), crin de pădure ("Lilium martagon"), siminic ("Antennaria dioica"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum") sau pâștița ("Anemone nemerosa"). Fauna rezervației este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
Biroul parlamentar al deputatului PUR de Arad Nicu Cojocaru. 2006 - 2008: Șef secție cultură și editorialist la cotidianul "Informația Aradului" 2011 - devine membru al Ligii Scriitorilor din România (L.S.R.) 2013 - prezent: Redactor șef al revistei "Stindard" din Arad. 1965 - 2014: “Luceafărul”, “Tribuna”, “Familia”, “Vatra”, “Orizont”, “Astra”, “România literară”, “Contemporanul”, “Relief”, “Arca”, “Al cincilea anotimp”, "Studii de știință și cultură", "Agora Literară", "Stindard" ș.a. 1980 - “Orizonturi mioritice transilvane” - Arad. 1981 - “Un spectacol pentru o mie de ani” (interviuri cu 30 de sculptori
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
își amintește „"Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite" [...] adună articole, notații, mici eseuri și interviuri, texte apărute, cele mai multe, în presa noastră de după 1989 (sunt și câteva din anii'70, când Țepeneag a susținut, cu intermitențe, rubrica "Șotron", la "România literară", "Luceafărul", "Argeș"), acest volum, așadar constituie o piesă foarte concludentă pentru ceea ce spuneam că este marea dorință de reintegrare a lui D. Țepeneag.” A mai publicat, în această perioadă, o trilogie din care fac parte romanele "Hotel Europa", "Pont des Arts
Dumitru Țepeneag () [Corola-website/Science/302504_a_303833]
-
coproducție, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin), realizat în coproducție cu cineaști din Anglia, Franța, Cuba, RDG. În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune "Luceafărul", despre viața și creația poetului Mihai Eminescu. În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat "Găoacea", în care are în distribuție numeroși interpreți din România: (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu) etc. A fost profesor onorific al Facultății de
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
(n. 7 august 1983, București) este un poet și traducător român contemporan. Activitate publicistică (articole, eseuri, traduceri) în "Vatra", "Timpul", "Adevărul literar și artistic", "Ziarul de duminică", "Luceafărul", "Tribuna", "Steaua", "Tomis" etc. A publicat articolul-manifest "Generația 2000 - o introducere" (2005). Selecții din poemele sale au fost traduse și publicate în engleză ("Long Poem Magazine", "Trafika Europe", antologia "The Vanishing Point that Whistles", 2011), franceză ("Confluences poétiques"), germană ("Wespennest
Claudiu Komartin () [Corola-website/Science/298961_a_300290]
-
are doi copii Ioan Agopian (n. 1979) și Ana Agopian (n. 26 septembrie 1983). Anul debutului literar este 1979, moment când este publicat romanul „Ziua mâniei”, roman care va beneficia de critică literară din partea lui: Inaugurează în anul 1990 în Luceafărul rubrica „Momos” pe care o va edita săptămânal până în 1994. În 1992, acceptă să lucreze la ziarul „Cotidianul” al lui Nicolae Prelipceanu ca șef al secției politice de unde este dat afară împreună cu Prelipceanu și Florin Iaru, în 1993, din cauza unor
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
efemeră rezidență în Noua Zeelandă (1999). Din 2001 face parte din Juriul internațional „Balkanika" pentru promovarea culturii est-europene. A debutat în 1969 cu articole în „România literară" și apoi a publicat mai mult de 25 de volume. Colaborează la „România literară", „Luceafărul", „Tribuna", „Convorbiri literare", „Vatra", „Viața Românească" (unde a fost și redactor principal timp de 27 de ani). Este și profesor la Facultatea de Jurnalistică și membru al Uniunii Scriitorilor din România (făcând parte din consiliul USR, filiala București). În prezent
Vasile Andru () [Corola-website/Science/298975_a_300304]
-
primele expoziții retrospective Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Dumitru Ghiață (între 1955-1956), bibliotecar la Bibliotecă Centrală de Stat și Bibliotecă Centrală Universitară (1957-1962), apoi cercetător științific la Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice. A debutat cu proza în revistă „Luceafărul” în anul 1968, la patruzeci de ani, si a fost membru al „Școlii de la Târgoviște”, din care mai făceau parte Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și Radu Petrescu. Distincții : Premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din România - 1985 - pentru românul
Tudor Țopa () [Corola-website/Science/299006_a_300335]
-
p. 4 prima sa poezie, "mi-e dor"; după acest debut precoce și până în 1945, R. Stanca va publica versuri, articole, eseuri etc. în: "Națiunea Română", "Pagini literare" (Turda), "Lanuri" (Mediaș), "Afirmarea" (Satu-Mare), "Familia" (Oradea - seria III), "Gând românesc", "Symposion", "Luceafărul", "Universul literar", "Vremea", "Curțile dorului", "Claviaturi", "Kalende", "Revista cercului literar" etc 1938 - Radu Stanca își ia bacalaureantul cu media 8,50 fiind clasificat al doilea din 57 de candidați; se înscrie la Facultatea de litere și filosofie din Cluj 1940
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
1942, București) este o eseistă, poetă, scriitoare și traducătoare română, respectiv suedeză, originară din România, stabilită din 1975 în Suedia prin căsătoria sa cu suedezul René Coeckelberghs. După ce a absolvit Facultatea de Filologie, a fost redactor la revistele "Femeia" și "Luceafărul". În tinerețe a fost implicată într-o relație sentimentală de lungă durată cu poetul Nichita Stănescu, pe care l-a inspirat în numeroase poezii ale sale. Între 1965 și 1975 a publicat următoarele volume de versuri: A mai publicat un
Gabriela Melinescu () [Corola-website/Science/299019_a_300348]
-
de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti și Jacques Byck. Colaborează la "Cuvântul, Lumea, Universul literar, România, Revista Fundațiilor Regale, Letopiseți, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul"; a ținut cronica literară la Radio între 1934-1938. A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) și al revistei "Manuscriptum". Culegerea de note intitulată "Repertoriu critic" (1925) a fost publicată într-o revistă de bibliografie. Notele
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
Florin Șandru. De-a lungul timpului, Mircea Florin Șandru a colaborat cu grupaje de poezie și eseuri la următoarele publicații: „Actualitatea literară”, „Amfiteatru”, „Ante Portas”, „Argeș”, „Astra”, „Bucureștiul literar”, „Contrapunct”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Echinox”, „Facla literară”, „Flacăra”, „Gazeta Cărților”, „ Literatorul, „Luceafărul”, „Nomen Artis”, „Nord literar”, „Orizont”, „Poezia”, „Ramuri”, „România literară”, „Sintagme literare”, „Slast”, „Steaua”, „Sud”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Viața Românească”, „Balkan Visions”, „Inostrannaia literatura”, „Literarni mesicnic”, „Romanian review”, „Rumanische Rundschau”, „Slovenske pohl'ady”, „Svetova literatura”, „Twórczość”, „Varlik”.
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
munditaçôes" (Spania), "Contre-jour", "Langage & créativité" (Canada), "Le Journal des Poètes", "Langue vive", "Revolver", "Poëziekrant", "Deus ex machina" (Belgia), "Le Quotidien", "Tageblatt", "Le Jeudi" (Luxemburg), "Grădină", "Политика", "Književni list" (Șerbia), "Scritture Migranți", "Formafluens" (Italia), "Semn" (Republică Moldova), "România literară", "Viața românească", "Luceafărul", "Ramuri", "Adevărul literar și artistic", "Ziua literară", "Contemporanul", "Luceafărul de dimineață", "Argeș", "Calende", "Cafeneaua literară", "Tribuna", "Astra", "Familia", "Noua literatura", "Academia de poezie", "Ziarul de duminică", "Apostrof", "Conta", "Arca" (România), "La Revue de Belles Lettres" (Elveția), "Shirdanra" (Bangladeș), "yasakmeyve" (Turcia
Linda Maria Baros () [Corola-website/Science/303496_a_304825]
-
Poètes", "Langue vive", "Revolver", "Poëziekrant", "Deus ex machina" (Belgia), "Le Quotidien", "Tageblatt", "Le Jeudi" (Luxemburg), "Grădină", "Политика", "Književni list" (Șerbia), "Scritture Migranți", "Formafluens" (Italia), "Semn" (Republică Moldova), "România literară", "Viața românească", "Luceafărul", "Ramuri", "Adevărul literar și artistic", "Ziua literară", "Contemporanul", "Luceafărul de dimineață", "Argeș", "Calende", "Cafeneaua literară", "Tribuna", "Astra", "Familia", "Noua literatura", "Academia de poezie", "Ziarul de duminică", "Apostrof", "Conta", "Arca" (România), "La Revue de Belles Lettres" (Elveția), "Shirdanra" (Bangladeș), "yasakmeyve" (Turcia), "Beagle" (Japonia), "LA OTRA" (Mexic) etc. Poemele Lindei Maria
Linda Maria Baros () [Corola-website/Science/303496_a_304825]
-
nu sunt universale (aceleași pentru toți oamenii în diverse limbi), ci sunt specifice fiecărei limbi în parte. Exemple: • rom. ghiocel = ghioc mic (‹ghioc + sufixul diminutival el) Notă: În niciuna dintre limbile romanice nu vom găsi aceeași formă internă a cuvântului „luceafăr” ca cea din limba română. În celelalte limbi romanice s-a pierdut această formă internă din cauză unei omonimii periculoase cu Lucifer (pierderea formei interne a cuvântului a survenit în urma unei traduceri greșite a Bibliei). (2) Asociațiile cu sensurile sau
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]