6,722 matches
-
Peter motivele pentru care îmi e imposibil să revăd această mare și mai ales locurile din jurul ei. Mulți din familia mea și-au sfârșit zilele la Canal. Dacă ar fi să-l numesc aici pe unchiul Nicu, Nicolae Stănescu, soțul mătușii Margareta, sora tatălui meu, arestat în plină noapte pentru acuzații dintre cele mai fantasmagorice, ca „spion occidental”, pentru darul lui de poliglot și corespondențele lui cu prietenii din Roma și Viena, asta ar fi de ajuns pentru mine. Asta mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întâmplă? Ai închis telefonul pentru alții decât pentru mine? În acest caz, faci din nou o victimă inocentă care plătește pentru alții. Abia dacă pot plăti pentru propriile greșeli! Nu, nu pot crede că e așa. Poate ai rămas la mătușa ta mai mult decât te-ai gândit! Azi-noapte l-am visat pe Zaharia. Era viu - frumos, tânăr, foarte bronzat și într-o formă excelentă. Eram la el acasă. Era foarte vesel și m-a luat la o parte, întrebându-mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
seama tot ce însemna pădure prin jur aparținea neamului Calimach. și uite că-ntr-o zi vine un pădurar și-mi spune că mă cheamă domnul Cornilă la el că vrea să vorbească de urgență cu persoana mea. Alecu, fiul mătușii Anița, odagiul școlii aude și după ce pleacă pădurarul îmi spune: “Domnișorule, Domnul Cornilă îi cam zărghit, da-i zărghit bine. Cred că-i beat și n-are pe cine bate în noaptea asta și te-a ales pe mata. Eu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
plini de speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani pentru drum și pentru întreținere până la primul salariu - care salariu? - nu aveam. Iancu făcuse rost de bani. Îi dăduse moș Alexandru dar și moș Tache, bunicul lui, ba și mătușa Floarea, mătușă-sa. E bine să ai neamuri care să te și știe. Eu aveam ceva parale puse deoparte dar ținând seama de zicătoarea că la pomul lăudat să nu te-aștepți la prea mult, am vândut bicicleta unui învățător
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani pentru drum și pentru întreținere până la primul salariu - care salariu? - nu aveam. Iancu făcuse rost de bani. Îi dăduse moș Alexandru dar și moș Tache, bunicul lui, ba și mătușa Floarea, mătușă-sa. E bine să ai neamuri care să te și știe. Eu aveam ceva parale puse deoparte dar ținând seama de zicătoarea că la pomul lăudat să nu te-aștepți la prea mult, am vândut bicicleta unui învățător din Țigănești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ajunsese din Brăila prin părțile locului datorită meseriei sale de picher. A murit când aveam doi ani, nemaiajungând să-și pună cununiile cu mama mea, Elena Istrati și nici să termine drumurile pe care le avea de făcut. Unchi și mătuși peste mătuși, preotul ținând casă cu foarte mulți copii și sărăcie pe măsură. De la el și din viața lui am învățat să cred în îngerul păzitor al fiecăruia, așa cum fiecare ar trebui să se poarte ca un înger păzitor al
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Brăila prin părțile locului datorită meseriei sale de picher. A murit când aveam doi ani, nemaiajungând să-și pună cununiile cu mama mea, Elena Istrati și nici să termine drumurile pe care le avea de făcut. Unchi și mătuși peste mătuși, preotul ținând casă cu foarte mulți copii și sărăcie pe măsură. De la el și din viața lui am învățat să cred în îngerul păzitor al fiecăruia, așa cum fiecare ar trebui să se poarte ca un înger păzitor al celuilalt. Povești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
adăugat lângă Mircea și numele de Petre iar botezul a fost oficiat cu numele de Petre. În timpul vacanței am plecat la Nicorești, la părinții mei din satul Dobrinești, unde am stat toată vara. Părinții se mutaseră în casa pe care mătușa Aglaia le-o lăsase moștenire înainte de a pleca în cea lume sub tăișul cuțitului banditului Nasie iar noi am stat în casa părinților pe care am și cumpărat-o plătind datoriile la legea conversiunii, casa fiind ipotecată. Toate erau bune
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Lupii am găsit casa lui Petrică Meran nelocuită. Ne-am mutat făcând reparații și bucurându-ne de vecini buni, așa cum am avut de altfel toată viața. Poate pentru că și noi am fost vecini buni pentru ei. Între aceștia de aici, mătușa Ruxanda Meran, moș Grigore Popa, învățător pensionar octogenar, apoi Dumitru Meran, boiernaș scăpătat, apoi încă un Meran, Haralambie, cu al cărui fiu făcusem armata la 3 Vânători. Peste toți, moș Ioniță Meran, om mai presus de orice și doborât totuși
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai mare din România!" După îndelungi căutări am găsit-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul" cu leuștean, mărar, pătrunjel, cimbru..., produse destinate mamei, mătușilor, verișoarelor, soacrei, prietenelor, pentru care aceste minunății "de acasă" valorau aur. Mi-a plăcut gestul său, gândind, ca diplomat, că agricultura ecologică poate constitui o punte între țări și popoare! Vizita în România a președintelui sirian Hafez el Assad, mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie, ținîndu-se ca neam până la a doua generație. De felul lor erau pașnici, dar și când se supărau erau tare belicoși. Pe întreaga suprafață a comunei era un obicei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sau directorul școlii de centru, care la rândul lor, își vărsau năduful pe cadrele didactice și salariații sfatului popular, cerândule să-și intensifice munca după care mergeu cu lămuritul pe teren. Prin anul 1950, la Hlipiceni vin în vizită la mătușa lor, Aurelia Dumitrescu, nepoții, după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la gradul cinci (fii, fiice, nepoți veri, bunici, unchi, mătușe etc), apoi se 50 prindeau de nași de botez ori de cununie, ținîndu-se ca neam până la a doua generație. De felul lor erau pașnici, dar și când se supărau erau tare belicoși. Pe întreaga suprafață a comunei era un obicei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sau directorul școlii de centru, care la rândul lor, își vărsau năduful pe cadrele didactice și salariații sfatului popular, cerândule să-și intensifice munca după care mergeu cu lămuritul pe teren. Prin anul 1950, la Hlipiceni vin în vizită la mătușa lor, Aurelia Dumitrescu, nepoții, după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fostă capitală de județ. Regretam Soroca, unde simțeam "istoria" și se întâmplau atâtea chiar sub ochii mei, încât cred că începusem să fiu un mic îngâmfat. La această ipostază psihică a mai contribuit și un personaj cu totul pitoresc, o mătușă a bunicii mele, Mătușa Nadia. Era o femeie foarte înaintată în vârstă, după datele pe care le reconstitui eu acum, dar era una dintre rarele persoane care nu își arata anii. Mătușa Nadia, căreia i se spune după moda rusească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Regretam Soroca, unde simțeam "istoria" și se întâmplau atâtea chiar sub ochii mei, încât cred că începusem să fiu un mic îngâmfat. La această ipostază psihică a mai contribuit și un personaj cu totul pitoresc, o mătușă a bunicii mele, Mătușa Nadia. Era o femeie foarte înaintată în vârstă, după datele pe care le reconstitui eu acum, dar era una dintre rarele persoane care nu își arata anii. Mătușa Nadia, căreia i se spune după moda rusească "Tiotea Nadia" era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
contribuit și un personaj cu totul pitoresc, o mătușă a bunicii mele, Mătușa Nadia. Era o femeie foarte înaintată în vârstă, după datele pe care le reconstitui eu acum, dar era una dintre rarele persoane care nu își arata anii. Mătușa Nadia, căreia i se spune după moda rusească "Tiotea Nadia" era o femeie fascinantă. Copiii în general nu iubesc bătrânii și eu nu făceam excepție diferența de vârstă este resimțită intuitiv, parcă extrasenzorial, dar Tiotea Nadia nu era deloc bătrână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
producea o emoție secretă, o bruscă fericire. Primită de toți la scara mașinii, urma coborârea, ușoară și elegantă pentru Tiotea Nadia, dar complicată din cauza bagajelor care o însoțeau. Erau numai valize sărace, de răchită, sau simple baloturi pentru că bogata noastră mătușă era o foarte cărpănoasă în unele privințe. Cu baston fin, de abanos, purtând botine foarte scumpe și batiste de o finețe aeriană, parfumată totdeauna cu un parfum care mirosea a mere (parfum despre care știam că este foarte foarte scump
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Organizase, cu femeile din sat, un punct de primire, cu dispensar și cantină. În anii următori a făcut o școală pentru sătenii din Cenușa, local simplu, dar solid, de care am aflat că există și astăzi și îi poartă numele. Mătușa Nadia a fost asasinată în timpul retragerii armatelor noastre, în 1944, de ucigași necunoscuți, care au prădat-o și au mutilat-o, cerându-i, poate, bogății pe care de mult le dăruise. * În ultimele zile ale vacanței din 1939 a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cad cu mici plesnituri la pământ, câțiva copii de la conac rătăcesc prin cimitirul satului. Sau oprit lângă cavoul familiei, privind printr-o fereastră întunecată în încăpere. "Uite-l pe nenea (ei spun "deadea") Vania acolo; a murit de băutură... Și mătușa Larisa-i tot acolo, dedesubt. Teotea Larisa era aceea grasă, nu mai avea gât de grasă ce era... Acolo este deadea Misa. Era sublocotenent. S-a îndrăgostit de Sonia. Și ea este în album, în fotografia albastră... era cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
luat ostatic de niște teroriști care au aflat că fusese agent NKVD sau CIA, cum a fost zvârlit într-un beci cu șerpi și cu ouă de crocodil puse la păstrat, cum a murit într-un îngrozitor accident una din mătușile sale (care totalizau un considerabil batalion de mătuși de rezervă, așteptându-și cuminți ora asasinării)... Acum însă, în seara aceea, era mai beat decât alteori; disperat, plângea cu lacrimi patetice și, bucuros că i-am dat banii necesari, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că fusese agent NKVD sau CIA, cum a fost zvârlit într-un beci cu șerpi și cu ouă de crocodil puse la păstrat, cum a murit într-un îngrozitor accident una din mătușile sale (care totalizau un considerabil batalion de mătuși de rezervă, așteptându-și cuminți ora asasinării)... Acum însă, în seara aceea, era mai beat decât alteori; disperat, plângea cu lacrimi patetice și, bucuros că i-am dat banii necesari, s-a prosternat la picioarele mele, rugându-mă "să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
e un vis/ Cu o componentă tristă:/ Visul încă nu-i decis,/ Viitorul NU EXISTĂ". Deci o aventură în viitor este descurajantă prin absența obiectului. Totul se reduce la vis; dar, pentru a ieși din mocirla prezentului, încercăm să visăm. Mătușa Nadia, Regina Era înaintată în ani, dar una dintre rarele persoane ce nu își arată vârsta. O apariție majestuoasă, o regină înaltă, cu ochii foarte vii, zveltă și elegantă. Părul alb, rebel, printr-un efect ciudat, părea o cochetărie. Personajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înaltă, cu ochii foarte vii, zveltă și elegantă. Părul alb, rebel, printr-un efect ciudat, părea o cochetărie. Personajul impresiona prin energie, dar și prin idei. Nu știu de ce mi-a apărut pe masa la care scriu, ca o fantomă, mătușa Nadia. Există o simetrie ocultă și complicată, ascunsă de geometria logică. De acolo probabil s-a ivit imaginea acestui personaj, foarte interesant, "mătușa Nadia". La drept vorbind, numi prea convine să o descriu, face parte din specia acelor portrete greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și prin idei. Nu știu de ce mi-a apărut pe masa la care scriu, ca o fantomă, mătușa Nadia. Există o simetrie ocultă și complicată, ascunsă de geometria logică. De acolo probabil s-a ivit imaginea acestui personaj, foarte interesant, "mătușa Nadia". La drept vorbind, numi prea convine să o descriu, face parte din specia acelor portrete greu de definit prin cuvinte. Dar este, cred, un mesaj la care trebuie să răspund. Mi-a apărut deodată, din cine știe ce oculte dimensiuni. * Istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]