6,419 matches
-
iar Nicolas a venit un an mai târziu, să-i țină companie. Deși aceste apariții luminoase ne-au umplut pe amândoi, atât pe mine, cât și pe Alexandra, mama lor, de un sentiment de uimire și recunoștință, ca În fața unui miracol, ce te face să crezi cu toată ființa În Cel de Sus, totuși, odată cu bucuria divină, au apărut, natural, noile responsabilități pământești și imediate. Pentru un an, am decis că voi lucra foarte puțin profesional, ca să pot dedica cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sălilor pline nu mai corespundea momentului prezent. Cenzura nu mai exista, dar teatrul părea În criză. Cu toate acestea, la Național În doar trei luni se schimbase ceva esențial În atmosfera instituției. Trilogia a fost catalizatorul ideal pentru producerea acestui miracol. Era cadoul pe care ținusem să-l fac tuturor, revenit În teatrul românesc după douăzeci de ani de absență. Aveam motive suficiente să cred ca odată aprinsă făclia, Naționalul va putea să continue pe o pistă nouă. Repertoriul odată Întocmit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
franceză, cuvîntul eclectic are o semnificație opusă. Prefer deci să dau un nume diferit universului lui Andrei Șerban și-l aleg pe acela de teatru al spiritualității. Spiritualitatea este, În zilele noastre, uitată, devalorizată, prostituată. Creația lui Andrei Șerban reușește miracolul renașterii spiritualității, dincolo de orice religie sau doctrină spirituală. Andrei Șerban transportă În mod neobservat spectatorul dintr-o lume Într-alta, de la un nivel de Realitate la alt nivel de Realitate. Spectacolele sale ne restituie originea sacră a teatrului, muzicii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Toc133741197 \ h 229 HYPERLINK \l " Toc133741198" Anul Gozzi PAGEREF Toc133741198 \h 236 HYPERLINK \l " Toc133741199" În Egipt, uitându-mă fix la invizibil PAGEREF Toc133741199 \ h 242 HYPERLINK \l " Toc133741200" Un fel de swing PAGEREF Toc133741200 \ h 244 HYPERLINK \l " Toc133741201" Miracol de moarte și de naștere PAGEREF Toc133741201 \h 249 HYPERLINK \l " Toc133741202" Figaro cu Superman PAGEREF Toc133741202 \ h 252 HYPERLINK \l " Toc133741203" Fidelio produce un cutremur la Covent Garden PAGEREF Toc133741203 \h 254 HYPERLINK \l " Toc133741204" Luciile mele PAGEREF Toc133741204
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acum ce trebuie să fi simțit Îndurerata Mademoiselle văzând cum se pierde, fiind prea puțin prețuit, glasul de privighetoare care ieșea din trupul ei de elefant. A stat la noi mult timp, mult prea mult, nădăjduind cu Încăpățânare Într-un miracol ce o va transforma Într-un fel de Madame de Rambouillet care să țină sub vraja ei strălucitoare poeți, prinți și oameni de stat, Într-un salon cu mobile aurite și tapițerii de mătase. Ar fi continuat să spere, dacă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dickens și, pe lângă Flaubert, Îi prețuia În mod deosebit pe Stendhal, Balzac și Zola, trei mediocrități detestabile din punctul meu de vedere. Mărturisea că pentru el crearea unei povestiri sau a unei poezii - a oricărei povestiri sau poezii - era un miracol la fel de greu de Înțeles ca fabricarea unei mașinării electrice. Pe de altă parte, scria fără nici o dificultate despre chestiuni juridice și politice. Avea un stil corect, deși cam monoton, care astăzi, În ciuda metaforelor vechii lumi, rezultat al unei educații clasice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mi-a atras atenția asupra unui lucru pe care nu-l observasem când alcătuisem volumul. Există În el aceeași fisură de rău augur, acea banală notă cavernoasă, acea insinuare credibilă că dragostea noastră era condamnată, de vreme ce nu putea recepta niciodată miracolul primelor clipe, foșnetul și forfota acelor tei În ploaie, compasiunea câmpurilor sălbatice. Pe lângă asta - dar nici unul din noi nu-și dădea seama pe atunci - poeziile mele erau niște Încercări juvenile, lipsite de orice merit și n-ar fi trebuit să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
emigrației Împrumutaseră de la el meșteșugul, dar se conformau principalelor clișee la modă, l’angoisse și remodelarea sufletului. Am căpătat cu timpul o mare admirație pentru acest om Înverșunat, alcătuit din ironie și o genialitate metalică, a cărui poezie era un miracol de complexitate, ca poezia lui Tiutcev sau Blok. Aspectul lui fizic era bolnăvicios, cu niște nări disprețuitoare și sprâncene proeminente și când Îi reconstitui imaginea În minte, el nu se ridică niciodată de pe scaunul tare pe care stă cu picioarele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
original constructor de biserici, cetăți și târguri; legiuitor de pravile și necruțător judecător; a încurajat arta, cultura, istoriografia, a dezvoltat negoțul, meșteșugurile; s-a înconjurat de colaboratori "vrednici", într-un cuvânt, a ridicat o Moldovă nouă, înfloritoare, puternică, liberă adevărat "miracol moldovenesc" al veacului. Pe drept cuvânt se poate spune că epoca lui Ștefan cel Mare a fost o adevărată Renaștere moldovenească. Se adeverește încă o dată că: "Țara e după chipul și asemănarea cârmuitorului ei". Am minți să nu recunoaștem caracterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
focului ce arde în el, și, în bătaia lumânărilor ce abia pâlpâie, umbra lui, uriașă, fantastică, linge pereții, urcă pe boltă, se întinde pe pardoseală. Ironic, sarcastic, se ploconește umbrei: "Ai făcut-o de oaie", maiestate!! Sunt "maestru" renumit în miracole răsunătoare "gen Podul Înalt"! De Valea Albă nu mă întreabă nimeni?! O așa frumușică de "minune" am săvârșit acolo, de-o să mă cânte în letopiseți pentru o așa năzbâtie celebră! Cu drept cuvânt m-au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-au reușit, adaugă intrigat Alexandru. Și... și au dobândit o asemenea biruință "niște țărani proști luați de la cornele plugului". E de neînțeles. Cum a fost posibil aceasta? N-ai fost la Vaslui să-i vezi! Într-adevăr, e un miracol. Don Paul mi-a povestit că toți se întrebau plini de uimire de unde a răsărit acest mărunt principe moldav, acest "Miracoloso voywodae Stephano?" De unde a răsărit această "Miracoloso țărișoară, Moldaviae", de care nimeni nu știa nimic o căutau pe harta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o căutau pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit minunea de a face de petrecanie prea puternicei oștiri a Împărăției otomane, cu mijloace așa de modeste. David și Goliat, spune cu mândrie Maria. E un miracol, desigur... Miracolul se cheamă spiritul de sacrificiu, disprețul față de moarte al acestor viteji "țărani proști" cum spui tu, Alexandre -, dar se cheamă și Ștefan, tactica și strategia, inteligența, "geniul lui"... Miracolul stă în dragostea moldovenilor pentru țara, pentru voievodul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe harta Europei și n-o găseau , dar care, totuși, a făptuit minunea de a face de petrecanie prea puternicei oștiri a Împărăției otomane, cu mijloace așa de modeste. David și Goliat, spune cu mândrie Maria. E un miracol, desigur... Miracolul se cheamă spiritul de sacrificiu, disprețul față de moarte al acestor viteji "țărani proști" cum spui tu, Alexandre -, dar se cheamă și Ștefan, tactica și strategia, inteligența, "geniul lui"... Miracolul stă în dragostea moldovenilor pentru țara, pentru voievodul lor, se fudulește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
David și Goliat, spune cu mândrie Maria. E un miracol, desigur... Miracolul se cheamă spiritul de sacrificiu, disprețul față de moarte al acestor viteji "țărani proști" cum spui tu, Alexandre -, dar se cheamă și Ștefan, tactica și strategia, inteligența, "geniul lui"... Miracolul stă în dragostea moldovenilor pentru țara, pentru voievodul lor, se fudulește Sora. Și vrăjmașul care vine are a se înfrunta cu norodul întreg! Cum sare cloșca! o ironizează Isaia, care, până atunci nu scosese un cuvânt. De când muierile se pricep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toți în Polonia gândesc ca el, ia cuvântul Tăutu. Mulți se uimesc și se întreabă: "Cum e posibil? Moldova, o țară atât de mică, cu mijloace atât de modeste -, să înfăptuiască lucruri atât de mărețe, aproape peste fire? E un miracol!" Monseniorul Dlugosz, episcopul Cracoviei, te are în mare admirație. A scris prea frumoase cuvinte despre "Ștefan cel Mare". Citanie Ioane! și Stanciu despăturește o hârtie și i-o întinde lui Tăutu. Tăutu își drege glasul și începe, solemn, emoționant: "O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
supraviețuire a unui popor mic, fără putere, dar mândru. Nevoia ne-a învățat, ea ne-a făcut isteți. Am învățat atât de bine să ne apărăm, că am prefăcut apărarea în atac. "Cea mai bună apărare este tot atacul"... Iată "miracolul" de care se vorbește atâta. Și ar mai fi ceva... Suntem acasă! Cu noi e Pământul! Și Marea! Și Dunărea! Și Codrul! Și Carpații! Moldova toată! Nu suntem singuri... De aceea, suntem greu de cucerit! Aut vincere, aut mori!se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi fost însă cel mai cumplit din viața lor. * Întotdeauna mi s-a părut o inadvertență că Hristos îi ajută pe pescari să pescuiască (adică să ucidă în chinuri). Oare nu tocmai ca să evite cruzimea acestei operații a săvârșit El miracolul înmulțirii pâinilor și a peștilor? * Dacă poruncile divine ar fi fost împlinite n-ar mai fi trebuit inventate drepturile omului, nu doar imperfecte, ca orice lucrare omenească, dar lăsând pe deasupra și o portiță deschisă libertății negative, diabolice. * Democrație? Unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și căldură, ca și cum ceea ce dai afară s-ar despărți cu părere de rău de mațul gros. Îți auzi apoi isprava căzând cu plescăit și stropituri în groapa privății, unde plutește o vreme la suprafață, negăsindu-și locul: e începutul unui miracol.” (Varlam Șalamov, Povestiri din Kolâma, BPT / 1387, Edit. Minerva, 1993, pp. 136-137, 139). * Din confesiunile lui V.M.: Bărbații timizi le fac timide chiar și pe femeile cu experiență, frivole; de aceea, în asemenea cazuri, de cele mai multe ori, nu se leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul cel mai fantastic, de miracolul cel mai amețitor, care este nașterea unui copil. Tocmai fiindcă e un fenomen natural și comun, care se întâmplă în fiecare zi și în fiecare noapte pe tot globul, tocmai de asta e cel mai senzațional. Cine nu se minunează
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sfânt și însemnat era faptul că în ajun se primise o hârtie cu număr, antet și parafă...”. Evident, o hârtie cu număr, antet și parafă e un lucru important, dar nu cu adevărat important. Nu „sfânt” și „însemnat”. Birocrația sufocă miracolul vieții. Proliferarea cotropitoare a birocrației e un efect al „seriozismului”, adică al luării totdeauna în serios a lucrurilor importante și niciodată a celor cu adevărat importante. Cu adevărat importantă e fericirea. Veți spune : ei bravo, mare descoperire ! Toată lumea e de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
credincioși practicanți lipsiți de simțul divinului. Nu li se poate imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați cu simțul divinului, dar cu o conduită destul de laxă, de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea simțul divinului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o realitate umană, aptă de fericire (și de tot ce intră în alchimia fericirii : suferință, sacrificiu, bucurie, gratitudine). Aptă, nu „îndreptățită”. Aș putea zice că fericirea nu numai că nu e un „drept”, ci o îndatorire, cea de a aprehenda miracolul vieții, întocmai cum îl înțelege N. Steinhardt în Jurnalul fericirii. Nu e vorba de „tout est pour le mieux dans le meilleur des mondes possibles”, nici de „armonie prestabilită”, nici de optimism. Fericirea nu e o pleașcă picată din cer
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca să nu mai vorbim de Egipetul, scos, cum se știe, din Memento mori). Alte versuri, la un pas de împlinire, au trecut în antume doar cu o ușoară amendare, printr-o mișcare abia perceptibilă ce le-a eliberat ca prin miracol toată strălucirea latentă. Eminescu, atât de neglijent cu orice bunuri personale, își căra peste tot cufărul cu manuscrise, de soarta cărora, după ce la urmă le încredințase lui Maiorescu spre păstrare, se interesa mereu. E clar că aceste manuscrise nu reprezentau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
simptom de cumplită superficialitate. Nietzsche spune, într-un loc : „Die Griechen waren oberflächlich aus Tiefe”, iar Valéry afirmă că ceea ce are omul mai profund este epiderma. Meditați asupra acestui gând și veți vedea cât de mult adevăr exprimă. Epiderma reprezintă miracolul nașterii, apoi tinerețea, frumusețea, dragostea, după cum tot epiderma vădește inserția timpului și a morții în ființa noastră. Geniul comic nu se reduce la zeflemea, dar o implică, după cum implică și cele mai facile resorturi declanșatoare de râs. Una din cele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu doar să te poți îndrăgosti, ci să te și îndrăgostești. Acest dar l-au avut cei mari de tot, în mod copleșitor, fie că era vorba de fetițe, de fete nubile, de femei adulte sau de bătrâne (acesta e miracolul - nu perversitatea - literaturii ; te poate face să te îndrăgostești de o bătrână). Darul acesta l-au avut sporadic și mai puțin copleșitor, dar l-au avut, și alții, mai puțin mari. (Fenomenul se produce și în registrul comic, dar în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]