6,725 matches
-
două femei tinere, ocupând însă partea stângă a imaginii, și un trio feminin în partea dreaptă a acesteia. Așezați o oglindă, succesiv, pe zonele marginale ale desenului de la București și veți afla cum s-a născut desenul „de la Iași“. De mirare că, deși cele două gravuri s au aflat de atâtea ori sub ochii istoricilor de artă, trucul autorului a rămas nerelevat. Să nu fim, totuși, prea severi cu Doussault! Folosind aceleași sintagme plastice în evocarea celor două capitale, el pleda
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cu moda de un oaspete mai vârstnic al casei: „- Apoi tot cocoană Raluco! tot cocoană Raluco! se mai sufere una ca aceasta? - Vai de mine! asta te-a supărat? Apoi cum să-ți zic? întrebă boierul făcând ochii mari de mirare. - N-auzi și dumneata lumea? nu te mai înveți să-mi zici madam Taușanoglu?“ Rămas credincios sensului vechi al cuvintelor, omul dojenit astfel se disculpă cu naivitate: „Să mă ferească Dumnezeu să-ți zic vreodată madamă. Ați fost când ați
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
slavonismelor și turcismelor, declinul influenței neogrecești, afirmarea viguroasă a celei franceze, consecințele pe termen lung ale ideilor Școlii Ardelene - iată doar câteva linii care participă la definirea imaginii, reflectată stăruitor în conștiința socială a vremii. „Drept aceea nu este de mirare - scrie Albina românească (1844, nr. 96) - dacă șepte milioane de români sânt cuprinși de febra filologică și necontenit se îndeletnicesc a și lămuri limba, scriptura și istoria.“ Paralel cu marele aflux de neologisme, un număr considerabil de cuvinte este relegat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Odobescu, „înfățișarea unui templu de cofetărie“. De relevat că influența în discuție se remarcă aici și în interior, la catapeteasmă și la strane. O catapeteasmă în stil gotic - iată un lucru care ne cam pune pe gânduri, și e de mirare că, la data renovării, nu i-a cam pus și pe epitropi, într-o vreme când până și literele latine erau suspectate ca agenți ai catolicismului! Vizitând România în 1860, pictorul Lancelot deplângea starea de părăginire a unor vechi biserici
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
luate din Imperiul austro-ungar sau cel rus care adunau laolaltă un conglomerat de populații din ce în ce mai diverse, ce ezitau între apartenența lor imediată și adeziunea politică globală pe care statul imperial se străduia să o insufle supușilor săi. Nu e de mirare că, în astfel de condiții, o definiție precisă e dificil de găsit. Scriitorul vienez Robert Musil admitea, el însuși, că austriecii de viță pură aveau tendința de a se considera drept locuitori (cetățeni) ai unei țări nedecise pe care o
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
voința lui Napoleon (de altfel, Statul german unificat în sfîrșit, dar fără Austria, a luat în 1871 rangul celui de-al doilea Reich al doilea imperiu urmînd apoi să se instituie cel de-al treilea, al hitleriștilor). Nu e de mirare deci că au asimilat greșit dispozitivul suveranității teritoriale proprii Statului național și că pentru ei, Germania a continuat să reprezinte o entitate definită mai cu-rînd prin poporul său decît prin niște frontiere, care mai întîi au divizat-o și apoi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mări cu Lombardia, Milano și cu Veneția. Printr-o minune ne-așteptată i se vor alătura Toscana, Modena, Parma și Romania cucerite de patrioții ce fuseseră mai înainte republicani. Rămî-neau numai Regatul celor două Sicilii și al Neapolelui. Spre marea mirare a lui Cavour, extremistul revoluționar Giuseppe Garibaldi îl va invada cu de la sine putere. Ministrul nu va putea opri tulburările astfel provocate decît trimițînd regimentele piemonteze pînă în Sicilia. În 1860, acestea vor străbate întreaga țară, lovindu-i în trecere
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
era să-l toarne cu năduf la Securitate? Și, apoi, cum s-a stins bietul Nego, singur și bolnav, în exil, fără a mai apuca să-și termine autobiografia, consolat doar de bunătatea unei inimi de călugăriță. Nu-i de mirare, așadar, că în linii mari corespondența lui Sîrbu reflectă o atitudine tolerantă față de ceilalți, față de interlocutorii săi, chiar atunci când opiniile acestora sunt total divergente, scriitorul nutrind convingerea că "un dialog autentic se poate stabili oricând între spirite diferite", dar de pe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
E un răspuns dat viziunii idilice asupra iubirii proiectate în universul rural din poemele literaturii începutului de secol: "de câte ori te văd sălbatică și mare,/ cu picioarele grose, cu ceva din ridicolul oamenilor blonzi,/ plină întotdeauna de impertinență tăcută și de mirare". Limitele portretului sunt șterse, vagi, dar este evidentă intenția de a recunoaște discrepanța dintre idealul de frumusețe feminină și femeia vizată aici fără a fi idealizată. Narativul prezent în aceste poeme joacă același rol de coborâre în derizoriu a relației
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a doua singular în discursul liric ("Tu vii cu fructe și cu jucării", Înaintea lucrurilor, "tresari în stele, ai vrea să ți se pară/ (pierduți printre hambarele cu pâine)/ că greierii din bulgări pleacă-n țară,/ ca să te caute-n mirările de mâine.", Filigran romantic), implicând uneori, pur și simplu, o invocație sau un dialog imaginar, alteori o trăire prin intermediul Ei, fie prin folosirea persoanei I, caz în care eul poetic preia masca lirică a femeii care se descoperă. Nu doar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai tare!..." Aspectul de dramă de mahala se opune astfel seriozității subiectului, "aventură în cer" ar trebui să fie o călătorie de cunoaștere și nu e decât o exhibare a lumii degradate, un panopticum în față căruia eul ia poza mirării cu inocență, "Era o lume de panopticum,/ totul era clar și straniu ca în fundurile de mare -/ n-aș fi crezut că există în realitate/ ceea ce priveam acum cu stupoare". Multiplicarea termenilor care fac referire la sexualitate intră în aceeași
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la originea declanșării mecanismului poetic; poeții din "generația pierdută" sunt cu toții crispați, într-un act de confruntare inevitabilă cu propriul lor destin, sigilat de ororile războiului și ale istoriei, care nu oprește din rostogolirea spre apocalipsă"235. Nu e de mirare că în momentul în care optzeciștii vor încerca să-și stabilească modele sau precursori îi vor menționa și pe acești poeți ai unei generații aproape uitate. Poeții amintiți găsiseră deja câteva modalități lirice menite să marcheze distanțarea lor față de poezia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
banalizării întregii existențe fără ca aceasta s-o anihileze. Poezia banalului nu poate fi niciodată separată de cea a demitizării, a parodicului, în care ironia nu reușește să îndulcească imaginea ciudată a unei lumi degradate care nu mai înspăimântă, ci produce mirare, dezgust și chiar o acceptare a unei astfel de existențe ca pe o fatalitate. Dramă în parc (Geo Dumitrescu) este un poem al cărui titlu are oareșice rezonanțe caragialești. La fel ca la Caragiale și la fel ca la autorii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
gustul cititorilor stagna încă în preajma acestora. Vacanța culesului „Aleanul” lui Bacovia din poezia citată în glosa precendentă provine din contrastul dintre cele două vîrste: copilăria și maturitatea, în care tocmai intrase. Pînă aci lucrurile le înțelege oricine. Mai departe apare mirarea că, totuși, această amintire veselă a autorului (singura din copilăria sa) e legată de toamnă, de livezi, de vii. De ce? Pentru că, mă grăbesc să răspund, în copilăria sa exista o „vacanță a «culesului»”. De ea amintește - de asemenea, cu regret
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ținute aproape, vreo sută încă, pentru confruntări morale și alte nevoi sufletești. Cît despre iubitele din vremuri, uitate sînt toate... Fotografia din 1926 Orășeni înstăriți, părinții lui Bacovia și-au comandat portrete în ulei unui pictor itinerant: Schulhofth. E de mirare însă că n-au făcut același lucru și pentru copiii lor. Și mai surprinzător e că nu i-au dus pe aceștia la fotograf. Fotografia e un lucru destul de tîrziu în familia poetului. Caz întrucîtva rar, el n-are nici una
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
București, fapt care a schimbat vechea percepție asupra locului. „Ritmul rapid de modernizare și estetica îmbinată cu utilul ale orașului au devenit lucruri despre care se vorbește astăzi și în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, și nu e de mirare că Bacăul a devenit un oraș rîvnit la mutări, detașări, transferări”.4) Evaluarea „modernizării” e însă, în tot acest interval, subiectivă și contradictorie. Ea se făcea în funcție de așteptări, interese, dispoziții. Cel mai adesea era o apreciere sentimentală ori o judecată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
țăranii cinstesc rachiu, vin cald, bere caldă, bragă și limonadă colorată; prin crîșme, soldații strîng în brațe țărance și servitoare grăsune și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația „I... haa...”, pusă la începutul a patru paragrafe. Ea sugerează mirarea, amețirea, absența inhibițiilor, nepăsarea momentană de consecințele faptelor proprii, cheful, inconștiența. Intrat în mijlocul hărmălaiei, Bacovia se și animă, se și întristează, întrucît nu-și găsește locul în ea. E tolerant și, deopotrivă, moralizant; pe alocuri chiar sarcastic: ,,I... haa... la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
neclarități. Pornesc de la o notă dintr-un subsol al volumului Despre starea autografului. Cartea cu olografe.2) Autorul ei, omul de teatru Viorel Savin, aprinde acolo un „fitil” care, după așteptările sale, ar fi trebuit să producă o explozie de „mirări...lucrative”(vorba lui), ceva de genul „Cum e posibil așa ceva?” Ce anume l-a determinat s-o facă? Citind recenta ediție bibliofilă a Stanțelor burgheze 3) el a observat că în textele reproduse există „un melanj de reguli ortografice”, respectiv
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atribuirea lor m-a jenat: am cerut erată! Orice autor cinstit (și nu mi-l pot imagina pe Bacovia altfel) refuză asemenea „cadouri”. „Dumneavoastră - i-am spus lui M.M. - i-ați lezat «etica», lucru destul de grav”. După o pauză de mirare, trece la altceva: bănuiește că este antipatizat în redacția noastră (a Ateneului) din cauza părerilor despre poet exprimate de el în diverse locuri. îmi amintește că, în 1972, a replicat, printr-un articol apărut în Luceafărul („Poetul și tatăl poetului”), afirmațiilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lumină” - „Noapte”). „Copaci” (numai în poezie) e prezent de 17 ori, „arbori” de trei ori. Ce-i ciudat aci? Primul e un cuvînt vechi, traco-dac (spune G. Mihăilă în Dicționarul său), al doilea e un neologism, de proveniență latină! Puțină mirare e îndreptățită, căci Bacovia contează doar ca poet neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor burgheze nu ține de materia volumului respectiv, ci de „poemele în oglindă”, de paginile cu desene și cu versuri aruncate „la inspirație”. Unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sub influența unui personaj memorabil din proza sovietică. Provincial și serios (cum a observat Ibrăileanu în „Numele proprii în opera comică a lui Caragiale”), Zoe (Zoe Vasiliu) se potrivește cu cam tot ce știm despre mama poetului. E motiv de mirare și în același timp de laudă că Bacovia nu s-a lăsat purtat de val în timpul studenției și n-a participat la feluritele frămîntări și contestații ale colegilor săi, desfășurate în București și în Iași. Protestele, lucru arătat de Spiru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
te pasiona de așa ceva, a-ți ține cumpătul cînd aproape toți din jur sînt inflamați, a nu sta nici măcar la marginea șuvoiului era o dovadă de imunitate la microbii agitațiilor, ca să nu zic de luciditate politică. E iarăși motiv de mirare și de laudă că pe Bacovia nu l-a cuprins febra războiului, dobîndită brusc de nu puțini dintre confrații săi după declanșarea conflictului ce avea să devină mondial. Deși oficial, țara se menținea în neutralitate, revistele și ziarele erau pline
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un loc cunoscut poetului încă din adolescență. Și unde s-a spus (dar pînă acum n-am găsit dovezi în arhive) într-un an școlar ar fi funcționat ca suplinitor. Cea mai scurtă definiție a scepticismului lui Bacovia: cugetare fără mirare. Cînd nimic nu te mai surprinde, totul devine posibil, inclusiv „un nou transformism” (v. „Valuri”, în „Bucăți de noapte”), o catastrofă planetară. în consecință, te comporți aidoma lui, ca și cum te-ai număra printre „ultimii oameni”, liber, cuprins de o excitație
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
săi, îi apărea capital, virtutea virtuților, justificarea supremă”. Același lucru i se întîmplă și lui Bacovia: în a doua jumătate a vieții, faptul de a trăi devine pentru el important de vreme ce în nici o poezie scrisă acum nu-și mai exprimă mirarea că n-a murit. Vorba „Mi-am realizat/ Toate profețiile/Politice” e un compromis de pensionar? Se știe, pensionarii (lucru observabil și azi) se bucură de cea mai mică favoare pe care un regim le-o face. Numai că versurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Socialist Scoțian (SPP), dar și dreptei radicale reprezentată de Partidul Austriac al Libertății (FPÖ). Populismul a fost aclamat drept o manieră de a include clasele de jos ale societății și disprețuit ca program care exclude minoritățile. Nu este, deci, de mirare faptul că anumiți autori au cerut să nu se mai facă recurs la acest termen, aparent lipsit de sens (Roxborough, 1984). Recunoscând dificultățile pe care le comportă această utilizare generală a termenului, ne propunem să construim un cadru teoretic în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]