5,831 matches
-
bine structurate speculativ, ca Elemente de teologie și Teologia platonică, Proclus, spirit profund religios și fidel cu scrupulozitate practicilor tradiționale de cult, așa cum reiese din biografia redactată de ucenicul Marinus, identifică În arta hieratică forța supremă de realizare a unirii mistice cu divinul. Autor al unui tratat Despre arta hieratică, care a ajuns la noi numai În fragmente, și al unui viguros Comentariu la Oracolele caldeene, pierdut și el În mare parte, schițat pe baza Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Oracolele caldeene, pierdut și el În mare parte, schițat pe baza Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul școlii ateniene se distinge prin strânsa simbioză dintre exercițiul dialectic al gândirii raționale, care face din el un metafizician rafinat, și elanul mistic. În el, idealul platonic al urcării intelectului spre unirea contemplativă cu divinitatea se Îmbină cu Încrederea totală În eficacitatea artei teurgice. Ea este mijloc de purificare a trupului pneumatic asumat de suflet În coborârea lui spre materie. În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
făgaș istoric, creator. În viziunea lui, poezia este altceva decât literatura, pe care o caracterizează prin artificialitatea și estetismul unei conștiințe căzute, pe când poezia e un mod de existență, o etică a participării la cosmic și la universalele divine. Perspectiva mistică face din sacrificiu o cale de cunoaștere și din poezie soluția identificării cu obiectul liric care este divinitatea. Goticul moldovenesc ar concentra asumarea existenței în proximitatea morții, vitalismul orgiastic, refuzul esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul autoflagelator. De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
vitalismul orgiastic, refuzul esteticii de pe o poziție etic-creștină, în fine, exercițiul autoflagelator. De aici decurge o bună parte din specificul paginilor lirice și epice ale lui S. Versurile experimentează diferite formule, autorul lor evoluând de la tematica gândiristă către o lirică mistică și de la stihul în mod deliberat neîngrijit, în afara canoanelor, la proza lirică. Reușitele certe, fragmentare, se găsesc, totuși, nu atât în direcția grotescului, a prozaicului, ci a diafanului și inefabilului. Epica, dominantă după 1938 și mai valoroasă decât poezia, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
halucinante, cât și privirea atentă, cu decupaje veriste dintr-o realitate concret istorică. Deși inspirate, în general, din lumea satului, aceste proze par să fie mai degrabă vehicule pentru câteva obsesii tematice, precum copilul, femeia, regresiunea în primar sau revelația mistică, ceea ce nu le transformă în monografii ale spațiului bucovinean, ci în consecința expresionistă a unei stări de spirit. Chiar și cel mai reușit roman, Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
în anii ’70, scriitori greci precum Evanghelos Moutsopoulos, Kostas Karyotakis sau Odysseas Elytis, iar în spaniolă, singur sau în colaborare, din poezia populară românească și din creația lui Ion Barbu. Tălmăcirile sale au fost încununate cu Premiul Internațional de Poezie Mistică (1988) și cu Premiul pentru traducere la prima întâlnire internațională a traducătorilor de literatură română (1990). SCRIERI: Neohelleniko Triptycho. Kavafis-Seferis-Sikelianòs, Atena, 1979; Formă și deschidere, București, 1980; Literatura hispánica, Atena, 1990; Teoría de la traducción, Atena, 1991; Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
Între legendă și istorie, între real și ireal, didahiile, respirând aerul pur al „Cărții cărților”, pleacă de la litera ei, însă dezvoltă, se poate spune creator, premisele pe care străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri, le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
înstrăinării și a disperării, e similară cu aceea a lui Octavian Goga sau a lui Aron Cotruș, modele pentru cei trei autori ai cărții madrilene. Se desprinde însă și răzbate mai puternic, prin timbrul autentic și prin specificul dramatic și mistic, mesajul particular al lui P. din ciclul Icoane de dor. Există, de asemenea, atât ca atitudine lirică și revelație cosmică a sonurilor, cât și ca definire a cadrului spiritual mereu reevaluat, destule elemente și sintagme eminesciene încorporate. Pe de altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
temele frecventate și înscrierea într-o modernitate a poeticului ușor pastișată și parodiată, în Catapeteasmă bucovineană (1963) revenirea la obsesivele imagini ale tragediei românești după sovietizare ocupă tot spațiul trăirii poetice, autorul arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor, arde aieve,/ Până-n zenit ca un rug”. Poetul se definește și aici „băiatul drumului”, ca și în prozele publicate în „Calendarul «America»”, începând din 1952. Sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
rolul istoricului în politică a fost prestigiul de care se bucurau savanții în rîndul națiunilor din Balcani. Într-o societate predominant țărănească, în care intelectualitatea, deloc numeroasă, se afla încă în primele stadii de dezvoltare, cuvîntul știință avea o rezonanță mistică, chiar magică. Științific însemna eo ipso autentic: savantul era considerat drept un apostol al Adevărului 1. Acești factori l-au predestinat mult prea adesea pe istoric unui rol politic. În maniera sa evocatoare, Nicolae Iorga punea aceste cuvinte pe seama apărătorului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
publicat o carte despre domnia lui Ștefan cel Mare, care a apărut ulterior și în limba germană 140. Iorga nutrea sentimente profunde față de Ștefan cel Mare și de starea țăranilor din Bucovina. Aceste sentimente i-au provocat o viziune aproape mistică. Vinerea Mare și noaptea Învierii sînt mai importante decît Crăciunul în țările ortodoxe. Iorga a asistat la Slujba de Înviere stînd lîngă mormîntul lui Ștefan cel Mare. Îi auzea pe țăranii români rugîndu-se pentru "Împăratul nostru Franz Iosif I", apoi, brusc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
recunoscători 100. Acesta nu putea fi punctul de vedere susținut de Iorga, care vedea "țăranul român nepervertit" într-un cadru sămănătorist. În ciuda apropierilor, Iorga nu prea semăna cu Charles de Gaulle, care putea vorbi despre Franța ca despre un ideal mistic, dar și să fie realist (ba chiar și cinic) în privința francezilor. De Gaulles iubea mai mult Franța decît pe francezi. Opoziția lui Iorga față de antisemitism a dus la ruptura lui de studenții români și la apariția "Noului naționalism". Într-adevăr
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
interpret al misticismului creștin-ortodox. Eliade căuta trăsăturile comune ale tuturor credințelor religioase, încercînd să găsească numitorii comuni ai misticismului universal, devenind astfel un expert în hinduism și în America precolumbiană și cel mai bun interpret al legendei românești a oiței mistice: Miorița 220. Pe vremea aceea Iorga îl considera pe Mircea Eliade drept un "băiețaș", ba, mai mult, "cu un fals misticism care înlocuiește idei religioase clare și idei umane folositoare". Acest "băiețaș" a îndrăznit să-l critice pe Iorga în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ev Mediu. Iorga a susținut întotdeauna că "o națiune nu înseamnă doar o bucată de pămînt, un stat sau o necesitate economică; ea nu este nici produsul unor tratate (care au creat-o), ci un suflet, o ființă elementară, aproape mistică"169. În conferința lui anticarteziană ținută în punctul culminant al controversei lui cu Noua școală, Iorga punea în antiteză spiritul sămănătorist cu cel al junimismului, cu spiritul raționalist al vechiului său dușman, Maiorescu: "Ar trebui oare să interpretăm istoria prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ortodoxism nu existau franciscani. Din cauza unor astfel de afirmații inutile s-au orientat spre Legiune Nichifor Crainic și Nae Ionescu. Iorga îi îndemna pe latini să rămînă raționali. Codreanu (după părerea lui Iorga) nu era român, ci un Zelinschi, un mistic slav. Cît privește curentul antisemit, Iorga recunoștea gravitatea chestiunii evreiești și faptul că evreii blocau intrarea românilor în orașe (cu excepția Olteniei). El le amintea tinerilor că el însuși fusese mai radical în privința aceasta, dar îi sfătuia pe studenți să nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cariera (așa cum remarca Iorga cu dispreț) ca "fost călugăr ortodox". A început să publice în 1896 într-un ziar ortodox. "Liga ortodoxă" , sub titlul Din ziua de azi, semnînd Ion Theo. Tudor Arghezi a trecut de la postsimbolism la teamă religioasă mistică, apoi la un curent cosmic, eșuînd într-o poezie umoristică absurdă, care se menținea totuși într-o permanentă fuziune dintre tradițional și modern. Arghezi apela la un realism îndrăzneț, detaliind promiscuitatea și mizeria cîtorva aspecte ale vieții românești de la periferia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a ieșit înconjurat de membrii Echipei Morții, pentru care el reprezenta stîlpul regimului corupt al lui Carol și principalul vinovat pentru întemnițarea și asasinarea liderului lor, iubitul lor Căpitan. Înconjurat de legionarii animați de spiritul de răzbunare și de impulsurile mistice ale unui cult al morții de tip maniheist. Ajunși în curte, Iorga, ca de obicei, a vrut să se așeze lîngă șofer, dar nu a fost lăsat. A urcat în mașină, luînd loc pe bancheta din spate, înghesuit între numeroșii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-au ucis pe Iorga și pe Madgearu. Așa cum își amintea Sima, ucigașii păreau să fie într-o stare de transfigurație. Un fel de calm ca de pe celălalt tărîm se oglindea pe chipurile lor. Boeru s-a exprimat în termeni mistici în legătură cu răzbunarea Căpitanului, cu trădarea lui Iorga și a lui Madgearu și cu pretinsul ordin al lui Codreanu de a fi răzbunat. A vorbit și despre "cei douăzeci de ani de suferință și persecuții¨ pe care Legiunea fusese nevoită să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contemporanii săi români. Trebuie să adăugăm că era totodată un fiu, soț și tată iubitor. A fost un cetățean patriot exemplar, punînd bunăstarea țării sale înaintea propriei sale bunăstări. În ciuda dragostei lui pentru România, o dragoste total dezinteresată și aproape mistică, gata de orice sacrificiu, Sămănătorismul nu a dat nici un rezultat concret, în ciuda marilor eforturi ale lui Iorga. Acesta nu a oferit nici o soluție practică pentru România secolului al XX-lea. Multe dintre ideile sale estimate selectiv și ca mutatis mutandis
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
scriitori declarat nouă, care s-a coagulat În „Grupul 47” la doi ani după Înfrângerea lui Hitler - avea numai 28 de ani când războiul a luat sfârșit. În Europa de Est, unde elitele intelectuale din anii interbelici erau mânjite de ultraconservatorism, naționalism mistic sau chiar mai rău, ascensiunea socială a tineretului a fost și mai frapantă. Czes³av Mi³osz, al cărui celebru eseu Gândirea captivă a fost publicat În 1951, când avea doar 40 de ani și se afla deja În exil, nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a întâmplat în rusă (vino), în greacă (woinos apoi oinos), în latină (vinum), în italiană și spaniolă (vino), în portugheză (vinho), în germană (wein), în engleză (wine) și bineînțeles în franceză (vin). De origine mitică (cap. I), de esență mistică (cap. II), de natură sacră (cap. III), cu mod de întrebuințare "festiv" (cap. IV) și de consum național (cap. V), vinul este evident o băutură civilizatoare. Spre deosebire de ceea ce susțin oenologii birocrați de la Bruxelles (cap. VI), vinul nu este numai "un
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
se vorbește în Cartea Genezei, 49:11 ) a devenit elementul esențial al liturghiei. Fie că este vorba de serbarea vinului sau de banchetul zeilor, de vița de vie sau de Cina cea de Taină, vinul este, prin excelență, o băutură mistică. I. O băutură mistică Mitologiile au considerat întotdeauna vinul drept o băutură divină. Chiar dacă nu era vorba de vin, sucul de Sôma era prezent împreună cu zeul focului, Agni, la ritualul jertfei din India vedică. Pentru ca efectul magic al sacrificiului să
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Genezei, 49:11 ) a devenit elementul esențial al liturghiei. Fie că este vorba de serbarea vinului sau de banchetul zeilor, de vița de vie sau de Cina cea de Taină, vinul este, prin excelență, o băutură mistică. I. O băutură mistică Mitologiile au considerat întotdeauna vinul drept o băutură divină. Chiar dacă nu era vorba de vin, sucul de Sôma era prezent împreună cu zeul focului, Agni, la ritualul jertfei din India vedică. Pentru ca efectul magic al sacrificiului să aibă loc, preoții indieni
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
bea." Parabola lui Hristos a devenit una din primele taine ale religiei celei noi. La fel cum Isis pleacă cu barca pe apele Nilului în căutarea rămășițelor soțului defunct, căutarea Graalului a reprezentat pentru Evul Mediu creștin chiar tipul itinerariului mistic. La origini, Graalul era un cazan sacru în care celții își preparau "leacurile universale" și unde regele decăzut se îmbăia în vin sau în bere. Apoi, la creștini, acesta devine un potir de aur care se spune că ar fi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]