6,914 matches
-
Constantin Sava s-a născut la data de 3 aprilie 1973 în Buzău, iar pasiunea pentru muzică a început să și-o valorifice la începutul anilor 1990, când s-a angajat ca DJ într-un club din orașul natal. Tânărul muzician și-a continuat activitatea în acest local, numit «Club No Limit», timp de zece ani; ulterior DJ Sava avea să mixeze în diferite cluburi din țară, în special pe litoralul românesc. Activitatea muzicianului s-a intensificat începând cu anul 2000
DJ Sava () [Corola-website/Science/319507_a_320836]
-
într-un club din orașul natal. Tânărul muzician și-a continuat activitatea în acest local, numit «Club No Limit», timp de zece ani; ulterior DJ Sava avea să mixeze în diferite cluburi din țară, în special pe litoralul românesc. Activitatea muzicianului s-a intensificat începând cu anul 2000, când a început să colaboreze cu o discotecă din Costinești, sub egida căreia a lucrat „multe veri la rând”. Pe parcursul anului 2005 DJ Sava a început să colaboreze cu o tânără cântăreață, pe
DJ Sava () [Corola-website/Science/319507_a_320836]
-
din Costinești, sub egida căreia a lucrat „multe veri la rând”. Pe parcursul anului 2005 DJ Sava a început să colaboreze cu o tânără cântăreață, pe nume Elena Pavel, alături de care a lansat un disc single, intitulat "Gone Away". În 2006 muzicianul a apelat la compania Standard Vision pentru un contract de management, iar câteva luni mai târziu începea promovarea unui nou cântec. Purtând numele "Remember", înregistrarea a fost compilată cu ajutorul Danei Nicula, o solistă debutantă, iar campania de promovare adiacentă a
DJ Sava () [Corola-website/Science/319507_a_320836]
-
celor mai difuzate piese de la posturile radio timp de unsprezece ediții consecutive din anul 2010. Pe parcursul aceluiași an DJ Sava își continua campania de promovare din România, susținând o serie de concerte în câteva dintre cele mai cunoscute cluburi; concomitent, muzicianul a mixat în deschiderea unui concert susținut de Tiesto în Chișinău. La finele lui 2010 DJ Sava a lansat un nou single în colaborare cu Raluka și Connect-R, intitulat „Love You”. Piesa s-a bucurat atât de aprecieri din partea publicului
DJ Sava () [Corola-website/Science/319507_a_320836]
-
destinate diverselor tipuri de ansambluri - orchestră de coarde, orchestră de suflători sau de estradă. Acestora se adaugă câteva piese cu voce solistă, precum „E atît de bine” (1961), „Clopoțel de primăvară” (1968), „De unde vii, melancolie?” (1969) ș.a. Totuși, după cum remarca muzicianul George Sbârcea, Bartzer a fost mai puțin interesat de scrierea de șlagăre cu text, în schimb favorizând muzica instrumentală. A reorchestrat în 1965 muzica lui Kurt Weill de la "Opera de trei parale" de Berthold Brecht în vederea prezentării ei la Teatrul
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
text, în schimb favorizând muzica instrumentală. A reorchestrat în 1965 muzica lui Kurt Weill de la "Opera de trei parale" de Berthold Brecht în vederea prezentării ei la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din capitală; spectacolul a participat apoi într-un turneu sovietic. Muzicianul a mai scris câteva parafraze pentru orchestră. Bartzer a activat o vreme ca redactor muzical și controlor de emisiune la Radiodifuziunea Română. Ulterior, a fost profesor de orchestră la Școala Populară de Artă din București. A fost numit membru al
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
(n. 11 octombrie 1973, Bacău - d. 14 iunie 2010, București) a fost un violonist și pedagog român, fost student al lui Ștefan Gheorghiu. Este considerat unul din cei mai importanți muzicieni români. a început studiul viorii la patru ani, cu profesorul băcăuan Alexandru Rugină, iar la șase ani a debutat în concert cântând cu orchestra Filarmonicii “Mihail Jora” din Bacău, sub bagheta maestrului Ovidiu Bălan. De aceea, părinții săi, medici, s-
Dan Claudiu Vornicelu () [Corola-website/Science/319757_a_321086]
-
în aprilie 1998. La finele aceluiași an interpreta finaliza înregistrările albumului său de debut, intitulat "On How Life Is". Beneficiind de ajutorul producătorului Andrew Slater (cunoscut pentru colaborările sale cu Fiona Apple) și fiind sprijinită de un grup de prieteni muzicieni, Gray a stârnit interesul presei locale încă dinaintea debutului său discografic. În iunie 1999 a avut loc lansarea primului său disc single; intitulat „Do Something”, cântecul nu s-a bucurat de succes, ocupând poziții modeste în clasamentele de specialitate. Comercializarea
Macy Gray () [Corola-website/Science/319781_a_321110]
-
sub egida companiei Epic Records la 17 septembrie 2001. Conform planului inițial, discul a început să fie comercializat la doar o săptămână după atentatelor asupra complexului World Trade Center; materialul, intitulat "The Id", a fost produs de Gray însăși, cu ajutorul muzicianului american Rick Rubin și conține colaborări cu Slick Rick și Erykah Badu. În ciuda campaniei de promovare pornite la începutul lunii septembrie, prin intermediul cântecului „Sweet Baby”, "The Id" nu s-a bucurat de succes comercial în S.U.A..
Macy Gray () [Corola-website/Science/319781_a_321110]
-
o situație de grup . [ 33 ] într -un raspuns media la 29 iulie 2008 , Hillsong exprimat sprijinul puternic pentru programul lor și a negat în mod explicit tarifele de utilizare a programului de evanghelizare . [ 34 ] Muzică [ edit ] Articole principale : Hillsong muzicale , muzicieni Hillsong , Lista de albume Hillsong , și Lista de melodii Hillsong Hillsong Biserică are o lucrare de muzică și-a recunoscut [ 35 ] , cu piese precum " Power of Your Love ", de Geoff Bullock și " Strigați Domnului " de Darlene Zschech cântat în biserici
Biserica Hillsong Australia () [Corola-website/Science/319023_a_320352]
-
prima jumătate a anilor ’90. Albumul, echilibrat din punct de vedere muzical, include piese ce au devenit foarte repede cunoscute în rândul intelectualilor și care acoperă o plajă destul de largă, de la baladă la hard rock, sintetizând bogata activitate concertistică a muzicianului, alături de formația sa, în a doua jumătate a anilor ’80. Melodia care dă titlul albumului este o lucrare simfonic-progresivă atipică în creația lui Sterian. Cântecele „Axioma copiilor”, „Fericire” și „Zori de zi” datează de la mijlocul anilor ’80, însă au fost
Nimic fără oameni () [Corola-website/Science/319090_a_320419]
-
(hindi: राम नारायण; IAST: Răm Nărăyaṇ) (născut 25 Decembrie 1927), supranumit și "Pandit", este un muzician Indian care a popularizat instrumentul "sarangi" ca instrument solo în muzica clasică din Hindustan și a devenit primul cântăreț la "sarangi" care să se bucure de succes internațional. Narayan s-a născut în Udaipur și a învățat să cânte la
Ram Narayan () [Corola-website/Science/319094_a_320423]
-
să se bucure de succes internațional. Narayan s-a născut în Udaipur și a învățat să cânte la "sarangi" de la o vârstă fragedă. A studiat cu cântăreți și interpreți de "sarangi", a lucrat în tinerețe ca profesor de muzică și muzician călător. În 1944, Radio All India din Lahore l-a angajat pe Narayan ca acompaniator pentru vocaliști. După împărțirea Indiei din 1947, s-a mutat la Delhi. În 1949, frustrat de rolul său de simplu acompaniator, s-a mutat în
Ram Narayan () [Corola-website/Science/319094_a_320423]
-
Leșcenco fusese posibilă doar cu cooperarea totală a autorităților sovietice. Sperând că Petre Leșcenco va fi în curând eliberat, ea a încheiat un contract să cânte la restaurantul „Mon Jardin” de pe Calea Dorobanți din București, unde concerta o orchestră de muzicieni basarabeni, ignorând sfaturile de a pleca din capitală. Imediat după arestare, Petre Leșcenco a fost ținut într-o închisoare la București, apoi a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După nouă luni, Vera Leșcenco a reușit să obțină permisiunea de
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Kimila Ann "Kim" Basinger ( , deseori ) este o actriță și cântăreață americană, fost fotomodel, născută pe 8 decembrie 1953, Athens, Georgia este al treilea copil în familia muzicianului Don Basinger, formată din cinci copii. Mama ei Ann a fost model, actriță și înotătoare sincron și a apărut în multe filme cu Esther-Williams. Tatăl, Donald Wade Basinger a fost cântăreț de jazz și ca soldat în armata americană a
Kim Basinger () [Corola-website/Science/319130_a_320459]
-
Cei doi conducători fac parte dintre cele mai bogate familii de pe insulă. Un bărbat și o femeie, membrii ai acestor familii adverse, sunt îndrăgostiți, ca Romeo și Julieta. Jules Verne își arată admirația să pentru unii dintre cei mai mari muzicieni: Mozart, Beethoven (1770-1827), Offenbach (1819-1880), Mendelssohn, Halévy, Meyerbeer, Haydn, Onslow (1784-1853), Massenet, Audran și Lecoq, etc. În schimb, el indică în câteva rânduri lipsa de apreciere la adresa muzicii lui Wagner (1813-1883), poate din cauza că acesta îi era contemporan, iar muzică
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
(în ), este un experiment de televiziune inițiat de muzicianul Serghei Kuriohin și jurnalistul Serghei Șolohov fiind pentru prima dată difuzat în cadrul emisiunii A cincea roată pe 17 mai 1991 la televiziunea din Leningrad. Subiectul era construit ca un interviu, dat de Kuriohin. Serghei Kuriohin a generat un mit potrivit
Lenin - ciupercă () [Corola-website/Science/319155_a_320484]
-
nu fusese posibilă decât cu cooperarea totală a autorităților sovietice. Sperând că Petre Leșcenco va fi în curând eliberat, ea a încheiat un contract să cânte la restaurantul « Mon Jardin « de pe Calea Dorobanți din București, unde concerta o orchestră de muzicieni basarabeni, ignorând sfaturile de a pleca din capitală. Imediat după arestare, Petre Leșcenco a fost ținut într-o închisoare la București, apoi a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. După nouă luni, Vera Leșcenco a reușit să obțină permisiunea de
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
dat rezultate. Mama lui era incapacitată, tatăl lui vitreg murise împușcat în condiții neclare, iar surorile lui nu au răspuns la scrisori, Vera neștiind nici măcar dacă primiseră scrisorile. Abia mult mai târziu, la Moscova, a aflat de la Nikolai Cereșni, un muzician care lucrase cu Petre Leșcenco, că acesta murise în spitalul unui penitenciar din România, fără alte detalii. Reluând investigațiile după 1989, Vera Leșcenco nu a reușit nici de această dată să obțină informații cu privire la soarta soțului ei, nici dela administrația
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
După moartea lui Vladimir Andrianov, Vera și-a reluat activitatea muzicală, angajându-se cântăreață a orchestrei de jazz plecând frecvent în turnee dar dând și lunar concerte la Moscova. Spre sfârșitul vieții Vera Leșcenco s-a măritat cu un alt muzician, Eduard Vilgelmovici Kumelan. Acesta a ajutat-o să întocmească o discografie a lui Petre Leșcenco și să scrie partituri pentru pian ale tuturor cântecelor sale. De asemenea a ajutat-o să-și creeze o colecție a discurilor lui Leșcenco și
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
atunci să reprezinte Moldova. a fost formată în 2007 de 2 tineri tiraspoleni ce își făceau serviciul militar. Inițial era alcătuită din vioristul Anton Ragoza și saxofonistul Serghei Stepanov. Anton Ragoza a intrat la școala muzicală mult mai târziu decât muzicienii profesioniști, și anume la 14 ani, fapt ce nu l-a împiedicat să o termine cu diplomă roșie. La fel cu diplomă roșie a terminat și colegiul, însă nu a mai primit studii superioare, deoarece în scurt timp Anton părăsește
SunStroke Project () [Corola-website/Science/319207_a_320536]
-
pentru muzică crease aici primul sintetizator din țară, ANS, după numele compozitorului Aleksandr Nikolaievici Skriabin. Artemiev avea să ajute la explorarea posibilităților de expresie muzicală ale dispozitivului; el a scris prima compoziție pentru ANS în 1961 - „Nocturnă înstelată”. Fiind singurul muzician cu acces la primul sintetizator sovietic, Artemiev a devenit primul autor de muzică electronică din țara sa. În paralel cu activitatea în muzica electronică, a compus muzică de scenă începând din 1960, pentru teatrul de pantomimă al actorului Aleksandr Rumnev
Eduard Artemiev () [Corola-website/Science/319209_a_320538]
-
New York Times. Ea va fi urmată de o adaptare după "A Fine and Private Place" Culegerea de povestiri din 2009 "We Never Talk About My Brother" a fost nominalizată la premiul World Fantasy. În noiembrie 2013, Beagle a colaborat cu muzicianul britanic Phildel la piesa 'Dark Water Down', un amestec de poezie și muzică. Cei doi au apărut ulterior împreună într-un spectacol susținut la Cafe Du Nord din San Francisco, SUA. Cartea lui Peter S. Beagle "Ultima licornă" a fost
Peter Beagle () [Corola-website/Science/319280_a_320609]
-
știam că nu voiam să mai fiu vreodată în trupa". John povestete cum, odată ce Flea i-a spus că și-ar dori că formația să facă o pauză de doi ani, a început să devină din ce in ce mai fascinat de muzică și muzicienii electronici, ajungând să ia cu el sintetizatoarele Roland TB-303 și TR-606 în camerele de hotel pentru a învăța să le programeze (acțiunile se petreceau în timpul turneului Stadium Arcadium). Deși nu a părăsit formația decât peste câteva luni de la încheierea turneului
John Frusciante () [Corola-website/Science/319297_a_320626]
-
nefiind liber să cânte în modul în care își dorea. În 2009, Frusciante a lansat The Empyrean, un album conceptual înregistrat în perioada 2006-2008, care "spune o singură poveste, atât muzical, cât și liric". Pe acest album apar și alți muzicieni, printre care fostul coleg de trupă Flea, Josh Klinghoffer și Johnny Marr. Vorbind despre The Empyrean, Frusciante a spus: "Sunt chiar mulțumit de album, l-am ascultat de multe ori pentru experiență psihedelica pe care o furnizează" și recomandă că
John Frusciante () [Corola-website/Science/319297_a_320626]