7,611 matches
-
te așteaptă? ― Moartea, zise Apostol, privind iar în față, cu o umbră de surâs pe buze. ― Ștreangul, Bologa! Auzi?... Ștreangul! șopti căpitanul, roșind și uitîndu-se, fără să vrea, la gâtul lui strâns în gulerul înalt al tunicii. Numai un om nebun își vâră gâtul în laț, când viața îi surâde și-i făgăduiește... Ești dator să trăiești! continuă apoi, după o pauză, mai potolit, bătîndu-l pe umăr. Când ți se îmbie o portiță de scăpare aproape sigură, n-ai dreptul să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochi. ― Dar bine, omule, tu vei muri ca dezertor și spion, și trădător, în sfârșit ca un criminal, iar nu ca apostol al iubirii! se înfurie iarăși căpitanul, adăugînd: Să știi că, de vei continua tot așa, o să te declar nebun în fața Curții și tot am să te scap! ― Criminal? zise blând Bologa. Orice mormânt e lăcaș de iubire, fiindcă... ― Destul, încetează, Bologa! făcu Klapka, indignat. Nu mai vreau să-ți ascult balivernele! Am venit să te salvez, nu să ascult
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă explic în vreun fel sau altul, pentru că orice argumente mi se păreau de prisos... Cum să-i spui unui om normal la cap că o moartă nu te lăsa să-l iubești? Cu siguranță ar fi crezut că sunt nebună..., dar eu eram nebună de dragul lui, nebună după ochii lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme, semn că nici lui nu i-a fost prea ușor. Iar eu, în loc să-l
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fel sau altul, pentru că orice argumente mi se păreau de prisos... Cum să-i spui unui om normal la cap că o moartă nu te lăsa să-l iubești? Cu siguranță ar fi crezut că sunt nebună..., dar eu eram nebună de dragul lui, nebună după ochii lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme, semn că nici lui nu i-a fost prea ușor. Iar eu, în loc să-l consolez, să-l ador
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru că orice argumente mi se păreau de prisos... Cum să-i spui unui om normal la cap că o moartă nu te lăsa să-l iubești? Cu siguranță ar fi crezut că sunt nebună..., dar eu eram nebună de dragul lui, nebună după ochii lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme, semn că nici lui nu i-a fost prea ușor. Iar eu, în loc să-l consolez, să-l ador, să-l iubesc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
-i spui unui om normal la cap că o moartă nu te lăsa să-l iubești? Cu siguranță ar fi crezut că sunt nebună..., dar eu eram nebună de dragul lui, nebună după ochii lui pe care îi pierdusem prin noapte, nebună după șuvițele lui albe de păr, ivite înainte de vreme, semn că nici lui nu i-a fost prea ușor. Iar eu, în loc să-l consolez, să-l ador, să-l iubesc ca o nebună, venisem să-i mai torn ceva otravă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
domn profesor care mă simpatizase în mod deosebit, grație talentului meu artistic afișat pe la revistele școlare. Evenimentul care mi-a rămas viu și astăzi în memorie a fost incendiul devastator al centrului orașului, cậnd am trăit asemenea lui Nero, plăcerea nebună a focului mușcậnd norii de pe cer. Bucuria a fost însă de scurtă durată, pentru că cineva avusese grijă să ne-o curme rapid, amintindu-ne că acolo e MILIȚIA, iar în subsolul ei se află sute de lăzi cu muniție. Am
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Șpriț Îi face jocul, ca și cum de-abia ar fi așteptat. Dacă beție nu e, atunci nimic nu e, Gicule, numai când te-apucă matoleala de perciuni Îți aduci aminte de amărâții poeți ai nației române. Bacovia cu plămânii, Eminescu - declarat nebun, da` zice Dan Diaconescu Direct că e cu anchete redeschise și cu surprize, Labiș trimis sub tramvai, atâția și atâția duși către coana moarte de o soartă pribeagă. Sau la bac, Sandule... Ce-ți veni cu bacul, nedumeritule? Reduci discuția
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, "Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, 15Culeg pe-a ta frunte sublime visări - Pe ochi sărutări. Amorul își moaiă aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi- 20Surîzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc - O cât te iubesc! {EminescuOpIV 19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frunte sublime visări - Pe ochi sărutări. Amorul își moaiă aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală pe pieptu-ți așezi- 20Surîzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc - O cât te iubesc! {EminescuOpIV 19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă Când tunete cânt-; 5Atunci printre nouri, prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atunci m-ai lua, La mine-ai căta Gîndindă, cum e trecătoare O floare. {EminescuOpIV 34} "Dar eu nu-s, copilă, decât un amor Ce arde-n o inimă jună, Un glas de pe buze aprinse de dor, O minte pustie, nebună Și dulce descânt Pe coarde de-argint, Când palida mea nebunie Învie. Dar am o câmpie ce undoe-n flori, Câmpia speranțelor mele. Acolo te-așteaptă rîzîndele zori Pletindu-ți coroană de stele. S-aduci prin amor De viață fior, În câmpul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 40} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și palid, cu cap pleșuv ca stânca, Aș rumpe de pe liră-mi coarde ce nu mai sun Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 41} LOCUL ARIPELOR Strecor degetele mele printre buclele-ți de aur, Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tesaur, Iară ochi-ți, gardianii, mă opresc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb - se lasă Cu grație pe umeri-mi - privesc În ochii tăi, în fața ta - în gura jună, S-ascult uimit la vorba ta nebună! Nebună, că nu are șir și minte, Ci grație ș-amor copilăros, La gura ta care zâmbind îmi minte Spre-a coperi misterul cel duios, Ce-mi spune nu - când da ochiu-ți fierbinte Din genele-i îmi spune voluptos - Ah
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb - se lasă Cu grație pe umeri-mi - privesc În ochii tăi, în fața ta - în gura jună, S-ascult uimit la vorba ta nebună! Nebună, că nu are șir și minte, Ci grație ș-amor copilăros, La gura ta care zâmbind îmi minte Spre-a coperi misterul cel duios, Ce-mi spune nu - când da ochiu-ți fierbinte Din genele-i îmi spune voluptos - Ah, tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De nu mă voiu trezi să știi, să știi - Că-n veci visez la ochii tăi cei vii. Cum va fi acel vis eu nu-ți pot spune - Eu numai îl gândesc când mă cufund În ochii tăi. - Neclare sunt, nebune, Acele-nchipuiri ce mă pătrund. Privește tu în ochii mei și-mi spune Ce vezi în ei, în dorul lor profund. Tot ce-ai văzut eu am văzut-n-al tău - Nici în mormânt nu pot ca să-i uit eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se sfârșește - ș-asupra-ăstui gând Uitat-am eu lumea - durere străină În suflet pătrunse, cu-aripi de lumină - Și pîn-mă uitasem scăpă din pământ "Furtuna turbată... Din mii de furtune Ce-asupra pământului îmblă sburînd Sunt câteva cari de mult îs nebune, De-aceea legate de pietre bătrâne Le țin încuiate-ntr-a muntelui fund. Și pîn-m-apucase de tatăl tău jele Bag seama că una din ele-a scăpat, A rupt cu aripa v-o câteva stele, Trîntitu-le-a-n nouri și-n vânturi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cînd noaptea însă-i caldă, molatecă și brună, Atunci o chem din mare, atunci o chem din lună Pe-acea parte iubită a sufletului meu Și ea venind prin noapte ca o rază de soare Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare, Pîn-se preface-n chipul ce l-am visat mereu. Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, E o făptur-aievea, cu gând din gândul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu Și inima-mi o chiamă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din lună Pe-acea parte iubită a sufletului meu Și ea venind prin noapte ca o rază de soare Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare, Pîn-se preface-n chipul ce l-am visat mereu. Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, E o făptur-aievea, cu gând din gândul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu Și inima-mi o chiamă, gîndirea-mi o desmiardă Și sufletul din mine e și sufletul său. Tot ce-am gândit mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sufletului meu - o zee - Ș-a ei privire-asupra mea se lasă: De înger suflet, chipul de femee; În visul vieții ei ea sfânt surâde Și mă-namor de-oricare-a ei idee, Când lumea-amar de visu-acesta rîde: Nu e femeea ce crezi tu, nebune, Și chipul care inima-ți l-închide Nu este-n lume. Cine-atunci mi-a spune Unde e îngerul cu-aripi senine, A sufletului meu scumpă minune? {EminescuOpIV 190} Ea n-a fost niciodată... doar în tine De-a fost vr-odată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te-afla pe tine, Noroc lumesc - zâmbiri aeriane! Las pe-alții să zidească din ruine Zidiri de-o zi pe răbdătoarea spată A vechiului pământ, ce nu-i de mine. În furnicarii din Apus ei toată Viața-și fac doruri nebune, Nu știu că-n lume nu-i ceea ce cată. Ei caut-adevăr - găsesc minciune. Neam vine și neam trece - toți se-nșală. Eu adevăr nu cat - ci-nțelepciune. Căci mintea cea de-nțelepciune goală, Oricât de multe adevăruri știre-ar, Isvor de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu trec tăcut ca moartea, Nu mă uit la vechii munți; 15Scrisă-i soarta mea în creții Întristatei mele frunți. Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pământ, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ș-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador - 30O dulce chip de înger și totuși muritor! Da muritor... blestemul al lumei acesteia: Crezi că te-nchini la soare ș-ai adorat scânteia - Eu caut pe-nțeleptul cel mai nebun - arate-mi O singură femee lipsită ce-i de patemi 35Și eu... eu îl voiu crede, în stare tot să cred: - Numai a ei făptură de înger dac-o văd - Că niciodată buza n-atinse-o altă buză, Că niciodată-urechea de-amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
marmură curată, o, înger, o, femee, Eu să te-ating pe tine cu-a patimei scîntee, Eu, eu să fiu în stare o clipă să-mi închipui C-al meu e trupul dulce? c-a mele: fața-i, chipu-i... Nebun ce sunt... Nu râzi tu? O râzi de mine... Râzi. Plângând cu-amărăciune, eu ochii să-mi închiz, Să nu mai văd nainte-mi acea frumoasă zee Cu capul ei de marmur pe umeri de femee... Astfel îmi trece viața, astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]