6,179 matches
-
Se oprește. Dar am vrut să discut cu tine mai întâi, Rebecca. — Cu mine? De ce? Înainte ca ea să poată răspunde, din Tiffany iese un grup de turiști și o clipă suntem prinse în mijlocul lor. Aș putea să mă fac nevăzută în aglomerație. Aș putea să scap. Dar acum m-a făcut foarte curioasă. De ce ar vrea Elinor să discute cu mine? Mulțimea se împrăștie și rămânem uitându-ne una la alta. — Te rog. Arată din cap spre bordura trotuarului. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Sfânta Maria era purtată pe năsălie, de apostolii lui Isus, spre mormânt. Mai mulți „jidovi păgâni” au oprit procesiunea, iar unul dintre ei a Încercat să dărâme sicriul cu corpul sfintei. Atunci Maica Domnului (sau „Îngerul Domnului” sau „Puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu”) i-a orbit pe toți jidovii. Pierderea vederii este - În cadrul acestui scenariu - principala sancțiune divină, dar, În unele variante ale legendei populare românești, orbirea este dublată de amuțire : „jidovii ce vorbiră amuțiră și cei ce se uitară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prin Pașii gărilor pierduți, și-i Întrebam pe oameni spre care țel mă-ndrept, ce mă-ndemna să plec, să-mi las culcușul Și să-mi hrănesc cu sloiuri nerăbdarea ? Evreu, de bună seamă, dar totuși un Ulysse. [...] O mână nevăzută Îmi smulge pleoapele, nu pot să-nchid un ochi și trebuie să strig mereu, pân’ la sfârșitul lumii, nu pot să dorm o clipă, pân’ la sfârșitul lumii, nu sunt decât un martor... <endnote id="(492, pp. 117 și 180
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
te ține în dosul întregii munci exprimate în paginile ei. Numai cine a condus o revistă și o colectivitate știe că ambele n-ar fi viabile, dacă n-ar fi cineva care să le mobilizeze la toate roțile văzute și nevăzute. Întorcîndu-mă la cartea d-tale, ai avut o idee minunată să te oprești la ceea ce generațiile de azi știu mai puțin. Punîndu-le la dispoziție marile discursuri ale lui Delavrancea poate vor înțelege măcar cîțiva din tinerii de azi ce însemnează
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și unul, peste care autorii vasluieni greu ar fi trecut. Tăietorul de serviciu al cuvintelor, P. Necula, a inserat În raportul său textul integral al poemului „Stampă” despre care avusese o opinie extrem de proastă: „De un timp, vin În sate nevăzute/ duhuri rătăcite ale străbunilor,/ stăm ascunși sub pături și le auzim/ mersul În vîrful picioarelor/ se-așează cu gîtul Întins spre zări/ la locurile noastre de odihnă,/ oftează și ne-ntreabă cum stăm/ cu problema pămîntului./ Marin răspunde: -Nu vedeți
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
său exemplu, a imprimat un grad de disciplină și muncă. Nu precupețea niciodată timpul lui când era vorba de studenți sau bolnavi. Întotdeauna spunea: „Niciodată să nu părăsiți serviciul medical și să mai rămână în sala de așteptare vreun bolnav nevăzut. Niciodată să nu prescrieți un examen complementar fără să ascultați bolnavul, să-l examinați și să încercați să-i aduceți o stare în care să vă simtă alături de el. Ii veți reduce mult suferința.” În cercetarea științifică a inițiat colaborarea
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când în când câte o camionetă prăfuită apare din direcția opusă, moment în care ambele încetinesc cu scrâșnet de frâne, apoi trec unul pe lângă celălalt într-un nor de praf, aproape atingându-se dar păstrând o viteză respectabilă. Privesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și ghicit în lumânare pentru Sonia și Jose. Ajunge și la mine, dar lumânarea mea se dezlipește și cade după o secundă. Repetă procesul de câteva ori, de fiecare dată lumânarea se dezlipește și cade, parcă împinsă de o forță nevăzută. Suntem cu toții surprinși iar eu încep să mă îngrijorez că o să-mi zică și mie că nu sunt pregătită. Îi smulg lumânarea din mână, o ard bine la capăt, o lipesc cu grijă și o țin lipită suficient cât să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe chakra inimii, și face brusc un pas în spate uitându-se în jur că și cum a primit un pumn în cap: „Ce...” Își revine, respiră adânc, se apropie din nou și se repetă aceeași scenă de parcă o forță nevăzută încearcă să-l îndepărteze fizic pe Alfonso, chiar să-l lovească, în momentul în care încearcă să mă atingă. Alfonso concluzionează că am ceva care mă protejează după care respiră din nou adânc și începe să mă curețe cu gâfâieli
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de unde își scoate Alfonso ideile, dacă are vreun țel sau vorbește pur și simplu, însă indiferent de scopurile lui Alfonso ideea mi-a trecut și mie prin cap și a rămas idee. Adorm, târziu, întrebând în aer către camarazii mei nevăzuți ce opinii și sugestii au apropo de discuția pe care tocmai au auzit-o. Plecarea către Urusona a fost anunțată pentru a doua zi la ora unu dupăamiază, deci cuget că pe la trei trebuie să fim gata de plecare (timpul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici măcar nu înțeleg din ce motiv. Muzica unduitoare a lui Jorge este sfâșiată de vocea pițigăiată a belgiencei care începe să lălăie în ritmul melodiei. Simt cum atmosfera în jurul meu devine și mai apăsătoare, simt aproape fizic cum o forță nevăzută mă apasă necruțător. Încerc să mă concentrez, să ignor lălăielile dezlânate și îi caut cu mintea pe Scott și Chris. Îi simt, fiecare concentrat în călătoria lui, și mă bucur că măcar ei par să aibă capacitatea de a se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
eu am fost ținta exactă al atacului unei minți nebune, sufocată de invidie și gelozie din cauza atenției pe care Jorge mi-a arătat-o. Din fericire (pentru mine) Scott a fost poziționat între noi două, ca un fel de barieră nevăzută în fata curenților negativi. Ne întrebam cu ce s-o fi ocupat Jorge în timpul respectiv, cum de nu a oprit atacul dacă l-a văzut sau cum de nu l-a văzut dacă nu l-a văzut. Opinia mea este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cine mai spune lucruri de felul ăsta. Știu cînd e cazul să mă recunosc învins, iar Păcală (de Geo Saizescu) m-a învins. Nu pot decît să-i întind mîna și să recunosc : m-a învins e un film de nevăzut. știu că 14.640.000 de romîni au fost de altă părere : iată unul dintre cele mai iubite filme romînești din toate timpurile (locul 2 în clasament), o chintesență a umorului nostru popular, și iată-mă pe mine scărpinîndu-mă în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
împrumuta nuanțele de culoare ce încântă ochiul celor ce le privesc zborul nebunatic. Odată cu ivirea soarelui, broboanele de rouă atârnate de firele de iarbă, se înălța ca un abur, ca o răsuflare a pământului spre cer, ca o chemare a nevăzutului, menite să ceară iertarea păcatelor nopții. Pe întreaga întindere a pământului, din poieni, ogoare, pășuni, păduri se auzea, se simțea un freamăt de chemare la viață, la frumos, la reînvierea naturii așa cum a zidit-o Creatorul pentru înfrumusețarea vieții pământești
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
înălțime a creației! Și câtă liniște și pace lăuntrică poți citi pe fețele pelerinilor care au lăsat afară, la intrarea în locaș, „toate grija cea lumească”. Aici, între zidurile monumentale, omul se simte comunicând direct cu Creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor. Am rămas trei zile găzduind în Florența, dar am făcut numeroase deplasări cu mașina în orașele vecine, cu accent deosebit pe Veneția și Padova. În trecerea noastră, oarecum grăbită, prin Padova, după vizitarea unor obiective turistice deosebite, la un moment
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de 200 mai subțiri sau mai groase care constituiau singura sursă de lumină). Mie mi-a plăcut și (regret) i-aș fi dat un premiu special pentru propunerea ei îndrăzneață și într-adevăr tinerească. Cam ăștia am fost. Dintre cei nevăzuți de mine în primele două zile (când îmi consumam emoțiile), Gică Andrușcă de la Baia-Mare și Monica Mihăescu de la Teatrul Mic din București, primul cu „Telegrama” de Aldo Nicolai și ea de-a doua (actriță cunoscută și apreciată a scenei românești
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
educație, de mediu, de înțelepciune și nu în ultimul rând de ceea ce ne este hărăzit. Suntem atrași câteodată spre ceva care pare a străluci, frumos, dar când ne adâncim în cercul magic spre care am fost împinși de o mână nevăzută, descoperim, nu chiar de la început, că ceea ce părea a fi lumină este, de fapt, întuneric. Bezna pătrunde în întreaga noastră făptură și fără să știm sau să vrem, declanșăm un șir de evenimente pe care, dacă ne-am trezi, n-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din alte țări, cu ajutoare, delegații, burse, îmbrățișări peste frontiere. Există și o instituție internațională a "Orașelor înfrățite" și e o chestie de onoare, dar și de suflet, să știi că nu ești singur în lume, că ești legat prin nevăzute fire de locuitorii dint-un alt oraș și dintr-o altă țară. Cu "Ginta Latină" a lui Alecsandri în cap, m-am gândit că o înfrățire București-Montevideo ar fi fost bine venită, așa că am purces la lucru. Ca la ping-pong, proiectele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noi i-am urmat, evocând vizual țesătura complexă a poveștii. Decorul era pe o turnantă ce permitea să Începem spectacolul În fața porții palatului, care se deschidea ca o ghilotină odată cu violentele acorduri de orchestră, pentru a descoperi În fumul cuptoarelor nevăzute din interior un furnicar de siluete ce păreau parte om, parte insectă, târându-se, Îngrozite de frică, și spălând frenetic dușumelele pline de sânge. Aceste figuri scheletice, În zdrențe, rase În cap, ieșite din tablouri expresioniste de Egon Schiele, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
tot cu un sfârșit neașteptat. Prima replică a piesei, „Who’s there?” („Cine e acolo?“), era repetată la final. O Întrebare deschisă, fără nici o concluzie. Deși soluțiile erau diferite, ambele finaluri, și al lui, și al meu, se adresau spre nevăzut. Dar, cel puțin În cazul meu, muza nu a coborât să ne atingă cu aripa ei protectoare. Deși evocarea muzei pare o glumă, eu cred În ea. Nu noi decidem reușita sau eșecul. Important e să dăm tot ce avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În datele primelor apariții mai sus-menționate, ele au umplut perfect anumite goluri din mintea mea, care au respectat actuala succesiune a capitolelor. Această succesiune a fost stabilită În 1936, odată cu instalarea pietrei de temelie care cuprindea deja În străfundurile ei nevăzute diverse hărți, orare, o colecție de cutii de chibrituri, un ciob de sticlă rubinie și chiar - acum Îmi dau seama - perspectiva pe care o aveam din balconul meu asupra lacului Geneva, și oazele lui de lumină, de la ora ceaiului, astăzi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Aiasta-i cununa mea de spini! La așa "Mântuitor" așa coroană! râde el sarcastic și începe să se agite de colo-colo târșind piciorul. Buba-i aici, Sihastre! spune și își înșurubează un deget în tâmplă. Ai tu cataplasmă pentru aiastă nevăzută rană. Ai?!... Arhimandrit!... Mitropolit te fac! Am!!... Am!! se repede bătrânul îmbiindu-l cu o ulcică de pe policioară... Ce-i aicea? Afion ... Îți alină durerile toate ... Toate?! Toate! Fantastic! Ia ulcica cu mâinile tremurânde, o duce la buze.... Șovăie... O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
brațele prin văzduh, se luptă cu o ființă numai de el văzută din brațele căreia se zbate să se smulgă și poruncește: Piei Satană! Satana!! O ia la fugă privind mereu în urmă ca și cum ar fi urmărit de un duh nevăzut și se pierde în depărtare, repetând întruna: Satana!!.... Satana!!... Aista-i "Sfânt" mare, recunoaște Toader. Sfântu' ista-i smintit rău... Toader clatină din cap, se scarpină în creștet: Nebun Sfânt... Sfânt Nebun... E un tâlc în nebunia lui... În veacu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de Târnave și puneam țara la cale, ce spun eu? Europa! Lumea o orânduiam! Marele Iancu, "mare" și la trup și la faptă, umbla de colo-colo și castelul duduia sub pașii săi îndesați, dădea din mâini, despica văzduhul cu o nevăzută spadă, lupta, striga; se înfierbântase cât din vin, cât din luptele cu turcii, pe care ni le povestea cu vorba lui lată, ardelenească. Eu și cu Vlad niște băiețandri, ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu gurile căscate, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ierți. Câte am eu pe cap... Și nu mai plânge. Păcat de ochii tăi frumoși. Să lăsăm timpul... Poate, cu timpul... Poate... dacă... Cu bine, Maria... Se înclină, îi sărută mâna întinsă care parcă voia să se agațe de ceva nevăzut și iese. Maria rămâne împietrită în mijlocul încăperii. Pe obraji i se rostogolesc boabe de lacrimi. Ștefane, șoptesc surd buzele sale, Ștefane... 5 Voichița de Sânziene Stefan, în odaia Domnului, se sprijină de căminul căptușit cu faianță închipuind zodiacul și îngână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]