6,787 matches
-
pe ochi, pe față, pe gât, pe umeri, cu o frenezie smintită, parcă mi-era frică să nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetică, iar eu să rămân pururi însetat de ea. Am întrebat-o: ― De ce m-ai ocolit până acum? ― Mi-a fost frică, a răspuns surâzând cu tristețe. ― Frică? de cine? Mi-a șoptit, lipindu-și obrazul de al meu ca să n-o văd, și în același timp o tresărire i-a zgâlțâit făptura: ― De mine! Cercam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
povestea bănuielilor mele cu tânărul din holul hotelului și cu cartea de vizită al cărui nume era același pe care îl citisem în condica prefecturii de poliție, încît înșirînd toate acestea n-ar fi priceput o iotă. Am preferat să ocolesc întrebarea. ― Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit răspunsul. Recăpătîndu-și stăpânirea de sine, m-a luat de mână, ca să fac calea întoarsă. ― Vino cu mine, Tudor... ― Unde să merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cartea de vizită al cărui nume era același pe care îl citisem în condica prefecturii de poliție, încît înșirînd toate acestea n-ar fi priceput o iotă. Am preferat să ocolesc întrebarea. ― Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit răspunsul. Recăpătîndu-și stăpânirea de sine, m-a luat de mână, ca să fac calea întoarsă. ― Vino cu mine, Tudor... ― Unde să merg? De ce nu-mi spui ce s-a întîmplat? E atât de grav? ― Liniștește-te, nu-i nimic grav. Are
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaelei, dar ezită să mă întrebe ce-i cu ea. I-am citit pe față gândul. ― Trebuia să sărbătorim aniversarea ei. Tocmai îi cumpărasem... asta. Părea că nici n-a auzit ce i-am spus și a schimbat vorba ca să ocolim o durere mai mult. ― După cum văd n-ai pus astă-seară nimic în gură, mi-a spus. Stai și mănâncă, doar n-o să rabzi de foame... ― O așteptam... pe ea... să vină. Și vremea a trecut... (Voiam să spun pe Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o mașină. El o opri și așteptă să mă urc. În fața faptului împlinit, n-am mai avut încotro. Ceea ce a urmat, o știi. Șoferul a luat-o razna cu 80 km pe oră și în dreptul Arcului de Triumf, vrând să ocolească o trăsură, făcu un viraj brusc. Din cauza șoselei stropite cu apă mașina derapă și se izbi de un pom. Nu știu ce s-a mai întîmplat. M-am trezit în spital, uluită, îngrijorată. Nu-mi păsa de piciorul fracturat, nu mă dureau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și cântau până ce se făcea ora prânzului. Nu era o afacere. Majoritatea cetățenilor de pe promenadă ocoleau corul de orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată „Pentru orfanii de război și cei obișnuiți“ cam o dată la două luni. Crede-mă că nu leșinam intenționat. Totuși, au intrat la bănuieli. Iar cei care se mulțumeau cu ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a luat-o din loc. Ce detronare măreață! O altă statuie ar fi trebuit mai întâi topită. Iar pe deasupra, monumentul eroilor funcționa aproape perfect. Numai că nu putea fi nici cârmit, nici oprit, așa că, odată coborât de pe soclu, nu a ocolit nici viii, nici morții, nici măcelăria rivală de peste drum. Între timp, Benjamin cosea. Apoi a sosit preotul, împreună cu paracliserul, pe care eu nu-l cunoscusem până atunci, și un bărbat cu sufletul rănit și o mitralieră, pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada șoricelului și sunătoare. Mângâiam iarba pufoasă și parfumată, când după o denivelare își desfăta corpul o divă. Am ocolit locul mi-am continuat plimbarea prin iarba verde spre tăpșan . -Ei! ... unde pleci? Cine ești și mă rog de ce nu mă iei cu tine? a strigat tipa după mine. -Eu sunt cine sunt, dar tu cine ești? am întrebat iritat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă-i așa, atunci se schimbă situația, dar eu nu cred că tocmai tu ai făcut așa ceva. -Poate că ai dreptate fagule, în tot ce spui, dar nu înțeleg despre ce este vorba. Te rog frumos spune direct, nu mai ocoli. -Costinel, uite ce trebuie să faci; să te urci în picioare pe banca pe care stai și sigur ai să vezi ce încerc să-ți spun acum. Băiatul s-a ridicat întâi în picioare lângă bancă și, din poziția în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dondică simbria pentru o zi de muncă, zicând: -Te plătesc pentru că învoiala se încheie între doi oameni care se țin de cuvânt. Dumnezeu să-ți îndrume pașii cât vei vedea cu ochii. De acum în colo această gospodărie s-o ocolești. -Mulțumesc frumos, gospodare, iar pentru necazul pe care vi l-a pricinuit fratele meu îmi cer iertare, este băiat bun dar mai face și câte o dandana, zise Dondică și a ieșit pe poartă cu inima strânsă pentru că nu știa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă întâlnesc cu mai mulți confrați ai mei care au pățit la fel ca mine. Copiii le-au distrus casele și vrem să facem plângere împotriva lor. -Și crezi că rezolvi ceva cu asta? -Sigur că da, altădată să ne ocolească și să nu ne mai calce. -Te privește, dar nu te gândești cât trebuie să mergi ca să ajungi acolo? -Dar nu este departe, mai ales că voi merge clandestin... cu o căruță -Stai, melcule, că mă faci să râd, zise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cele șapte șopârle au propus forului coordonator să fie aspru pedepsiți copiii care rup, din greșeală sau voit, cozile șopârlelor. Un alt subiect aprins a fost acela despre modul în care sunt distruse casele melcilor de către persoane care, în loc să-i ocolească, îi calcă pur și simplu. Melcii s-au plâns că trebuie să consume o mare cantitate, din rezerva internă, de alantoină la refacerea caselor. Dar voi, șopârlelor, de ce vă plângeți? Șiu că vă puteți regenera cozile dacă le-ați pierdut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de toate și bogată în nevoi. Dar zic și scot din îndepărtatul tumult apoi așez pe tarabă în fața viitorimii care astăzi nu este în stare să meargă câțiva pași, să admire natura, să iubească simplitatea și frumosul. Tristețea nu mă ocolea, neliniștea de ce va urma și dorința de a scăpa de acele greutăți mă urmăreau și deloc nu încetau. Greutățile, veneau una după alta, mai întâi războiul cu tranzitul dintro localitate de graniță nu era deloc ușor, graniță frământată de către trupele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
câteodată cu regret spre trecut, își spunea: „Și când mă gândesc că, pentru o foarte lungă bucată de vreme, ajunsesem să cred, cu toată tăria, că dragostea nu există cu adevărat, doar fiindcă ea reușise atât de abil să mă ocolească atâția ani. Și nu este greu să pricepi de unde mi se născuse gândul acesta, căci nimic nu poate fi mai rău pentru suflet, decât să vezi că tu nu placi nimănui și că nimeni nu-și găsește în tine perechea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că e mai profund în regret. Căci romanticul e un etern diletant în materie de fericire. Abia după ce o pierde, o înțelege. Și iubește, mai ales, ce n-are. Clasicul, în schimb, e, în genere, un om fără vârstă. El ocolește copiii și bătrânii. Nu circulă noaptea și nu treve aproape niciodată prin dreptul unui spital. Verbul romanticului: a dori. Verbul clasicului: a trebui. Ambiția romanticului: să nu admită o viață în care el să existe, iar lucrul iubit să nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mișcare și aflu că toți cei care au comis imprudența de a se duce mai întîi la hotel vor rămâne la Atena. Căci, pentru a ajunge la Delfi în timp util (diseară trebuie să fim înapoi), e imperios necesar să ocolim centrul orașului, supraaglomerat de trafic. Din păcate, în toată zăpăceala asta, am uitat de Theo. Nu mi-a trimis poemele promise. L-am zărit doar o clipă, coborîndu-și bicicleta. După aceea, nu l-am mai văzut. Ne strecurăm prin periferiile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Pentru acest balon ― ne spune Cristian B. ― domnul Branco plătește patru sute de dolari pe zi". În curte, au fost întinse mese, ca la nunțile de la noi. Și, întrucît e pericol de ploaie, întreaga curte a fost acoperită cu o prelată. Ocolim mesele și pătrundem, pe la bucătărie, în restaurant. Activitate febrilă. Se taie purcei și miei, se frige carne, se fac sarmale, mititei, se descarcă lăzi de struguri lângă teascurile din care mustul va curge pe gratis. Înlăuntru, restaurantul e gol. E
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Nu uita că era Ashargin moștenitorul, dar se spunea că vechile familii dominatoare aveau tendința spre subțiere, slăbire, decadență. În astfel de perioade, cele mai mari imperii cădeau de obicei în mâinile unor stăpâni energici ca Enro cel Roșu. Șareta ocoli un mănunchi de pomi care împodobea o parte centrală a grădinilor și brusc ieșiră în fața unui aerobuz. Mai mulți oameni în uniforme negre de preoți și un individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Enro nu va afla în câteva minute, dar era de părere că, dacă i-ar menționa destinația, i se vor pune bețe în roate. În hol o luă la picior spre scară, urcă la etaj, unde era apartamentul lui Enro. Ocoli la dreapta și puțin mai târziu i se îngădui să intre în apartamentul femeii pe care o cunoscuse înainte sub numele de Patricia Hardie. Nădăjduia că Enro, curios să afle ce puteau să-și spună Ashargin și sora lui, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
gât, cu picioarele învelite în frunze de brustur-poros, cu pieptul apărat de vestuța de pluș, cu ițarii de fir de bergamotă prelucrată farmaceutic, ce calmează durerile mușchilor tăi, spasmele date de mersul prelung. vezi o broască-spion în calea ta, o ocolești, nu o dai la o parte cu pace piciorul, alte o sută de broaște-spion pot apărea dacă o dai pe aceasta la o parte, nu strici echilibrul aerului suspendat deasupra șesului galben, care te îmbie la drum. nouă în al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
loc: pășești cu sporită atenție prin peșteri subterane, este întuneric ca în centrul pământului, încerci să pipăi cu tălpile tale bătătorite pe unde să calci mai bine, se aude un susur cu ecou abisul pe care nu îl poți localiza, ocolești stalagmitele de carne crudă, mișcătoare, zemuinde, ebisu ezită, ebisu nu este inspirat în întunericul acesta nemaiîntâlnit, cazi într-o fântână foarte adâncă, fără fund, prin care un curent de gheață te trage în jos, din ce în ce mai adânc. nouă în al doilea
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mai intim a fost invadat de un străin. Și avea dreptate să găsească atâtea pericole în muzică, căci în muzică îmi găsisem singurele consolări. În despărțirea noastră, Ioana, prin muzică, se simțea mai aproape de mine și dacă din întîmplare (căci ocolea) îi apărea vreo temă, cum ți-ar ieși o ființă încîntătoare pe neașteptate, o floare într-un loc pus-tiu, atunci, uitând toate urile, raționamentele, convingerile, ar fi pornit cu orice risc la mine. Și când gelozia mă face să pun
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi arătau băiatul de treisprezece ani și războinicul infirm în timp ce intrau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plăceau și copiii. Dar, când acești misionari altruiști se întâlneau pe străzi cu preoți buddhiști, nu-i mai tratau cu aceeași umilință ca pe copii. Ba chiar, îi priveau pe preoți ca și cum ar fi fost dușmani înverșunați. Din acest motiv, ocoleau pe Strada Scursurilor, evitând, cât mai mult posibil, Templul Honno. În ziua aceea și în ajuns, însă, fură nevoiți să facă vizite cotidiene la templul propriu-zis, întrucât acesta devenise cartierul general al Seniorului Nobunaga. Însemna că omul cel mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]