6,445 matches
-
obligațiile de serviciu. - Ei, domnule inginer, sunteți pregătit să suportați schimbarea pansamentului? - Da, domnișoară, încă de ieri. Colega dumneavoastră mi-a spus că va lipsi și că în locul ei va veni o colegă așa și pe dincolo... Din descriere a omis însă multe detalii, mai ales faptul că sunteți o domnișoară foarte frumoasă!... - O să văd dacă vă mențineți părerea după ce am să vă desprind bandajul. Nu garantez că dispun de îndemânarea colegei mele..., îl avertiză ea, pentru a-i diminua apetitul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am stors la maximum în cărțile mele. Totuși, sunt câ teva despre care, din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte-un fapt în aparență neînsemnat, dar care (și dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana noastră“: cineva dindărătul ei, o ființă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Se vedea că erau neliniștiți, pentru că circulaseră tot felul de informații stranii. În cele din urmă, în Curie intră un fost sclav, ajuns acum în cancelaria imperială, pe nume Protogenes. „Uite încă unul dintre greco-egiptenii crescuți de Cleopatra“, șopti cineva, omițând mai multe date. Pe un soi de platou, Protogenes ducea, ținând brațele întinse ca pentru ofrandă, o grămadă de codexuri. Senatorii se întrebară despre ce era vorba; un notabil tresări, recunoascând parcă pielea de culoare închisă în care Tiberius își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și elenism, ediție și prefață de Leon Volovici și Remus Zăstroiu, Editura Hasefer, București, 1998). Pe de altă parte, influența simbolistă și mai ales cea a lui Tudor Arghezi, cu aliajul de cruzime naturist-blasfemiatoare și disciplină formală, nu pot fi omise. Începuturile poetice simboliste și posteminesciene ale lui Fundoianu - descendent al familiei publicistului Moses Schwarzfeld, influențat deopotrivă de Eminescu și Arghezi, ca și de iudaismul poetului idiș Iacob Gropper - nu anunțau rupurile ce aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În numărul din martie-aprilie 1912 este preluată o cronică din Mercure de France a lui Camille Mauclair despre romanul Marafka le Futuriste de Marinetti (comparat cu Chants de Maldoror al lui Lautreamont), cu aprecieri favorabile față de „nebuniile” futurismului. Nu putem omite de pe „listă” o altă sursă de informații despre noua lirică italiană, nesemnalată pînă acum de nici un cercetător autohton: comentariile semnate în paginile Noii reviste române de către profesorul Ramiro Ortiz - în special cele despre noua generație de scriitori, simpatizanți ai futurismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
direcția unui avangardism ecumenic, sedus uneori de sublimarea vechimii autohtone (arhaicitate, artă populară, bizantinism), alteori, de fronda socială colorată modern. Printre exegeții cei mai avizați ai fenomenului s-au numărat Ion Pop, Matei Călinescu, Simion Mioc, Marin Mincu, fără a omite contribuțiile teoretice cu valoare mai generală ale lui Adrian Marino. Frecvent citați în acest sens sînt, cu deosebire, teoreticienii italieni ai avangardelor și experimentalismului din anii ’60, Umberto Eco și Angelo Guglielmi. Primul insistă (în Opera deschisă) asupra captivității avangardiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cotruș s-au „lansat viguros”, în vreme cu Maniu și Arghezi sînt „pentru izolați” - introduce niște bine-venite corecții: Școala Ardeleană, de pildă, a constituit - cu latinismul ei didactic - un ferment autentic, iar exemplele date de Vinea ar trebui să nu omită „excepții” precum Lucian Blaga sau Emil Isac. Fundoianu observă cu judiciozitate faptul că problema ridicată depășește „domeniul mic” al articolului de ziar, intrînd „într-un capitol de psihologie literară”. În realitate, „Centrul” - mai exact Bucureștiul - este cel care-i consacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Floquet, Maes și liegezul Marcel Darimont, unul din cei mai viguroși și măestriți xilografi ai Belgiei” (nr. 49). În nr. 72, un volum al lui Georges Linze - probabil, cel mai apropiat colaborator extern al Contimporanului - este elogiat, fără a se omite locul de apariție a unora dintre poemele componente: „1930 de Georges Linze (Liége); colaboratorul nostru e un Sf. Paul al modernismului belgian. Poemele sale sînt tot atîtea manifeste concise, dure, rectilinii și pasionate. Unele poeme au apărut în Contimporanul”. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atitudinilor anarhice”: „Trebuie să înregistrăm, însă, faptul brut, remarcînd rolul activ pe care l-a avut elementul semit în declanșarea și amplificarea elementului anarhic, ca și în stabilirea relațiilor de solidaritate între nucleele moderniste existente în fiecare țară”. Nu este omisă, de altfel, nici contribuția - indirectă - a misticismului ortodox, prin „desconsiderarea pe care o aduce elementului rațional, singurul care coordonează și modelează forțele inconștiente în procesul creațiunii”, cu observația că „ambele curente, și cel mistic, și cel intelectualist, păcătuesc, în genere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și sinteze”, București, pp. 201-203) - acordă atenție și fabulei urmuziene „Cronicari”. Comentariul reia o serie de locuri comune („comicul este sporit prin contrastele de limbaj”, „canonul clasic este golit de sens” etc.) într-un jargon verbios și vacuu („Morala nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care sună a stridență prin ponderea statică a celor două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de noul său subaltern de la bun început. Aflând cât de bine era văzut fiul său, Stelian se simți la rându-i satisfăcut și, în scrisorile pe care le scria Noricăi, lui Ticu ori unor foști colegi de școală, el nu omise să menționeze și acest lucru. Avea un fiu care, chiar dacă suferea de infirmitatea cu auzul, era cât se poate de bine realizat din punct de vedere profesional. Printre colegii săi de serviciu, Virgil își făcu, cu felul său bonom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un mit sau o legendă, dacă nu ar fi fost desprinsă din realitatea acelor timpuri. "Familia ei" și "la ea acasă" nu erau decât niște cuvinte, erau un fel de a spune. Cu un glas calm și preocupată să nu omită nimic important, Felicia îi destăinui mai întâi faptul că pe ea nu o chema, în realitate, Măgureanu, așa cum, cu îndreptățită ezitare, îi spusese atunci când se cunoscuseră și așa cum figura în actele cu care se înscrisese la universitate, și nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în curtea cu floarea-soarelui gigantică, despre înțelepciune și frumusețe, singurele care, când se întâlnesc, fac posibilă iubirea adevărată, dincolo de iubirea de sine. Cu alte cuvinte, n-am să pot uita darurile mării din acea vacanță, din care nu trebuie să omitem desigur scrisul! Îngerul exterminator Oglinzile. Damiel Ori pe unde trecea, îi reținea chipul câte o oglindă. De multe ori o privea din oglindă o ființă străină, ce purta trăsăturile ei. Dar nu era ea, ea știa bine că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început? Omisese ceva foarte important sau era de vină doar neîncrederea și suspiciunea generală care în ultimii ani puseseră stăpînire pe conduita tuturor? Multă vreme după aceea nu a reușit să și scoată din cap acea imagine dezolantă a sălii goale în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o cinste pentru mine să... Cum o să te refuze? Îl liniști Zegrea. Sunt În joc interese mari. Tocmai de-aia m-aș bucura să-mi fie acceptată oferta. Când plecați, domnule profesor? Sau e un secret? Nu știu Încă. Am omis să citesc data. E clar, zise librarul, e secret. Vin și vă iau. Dumneavoastră trebuie să fiți pregătit În orice moment. Pentru orice eventualitate. Bine gândit, domnilor! decretă librarul admirativ. Vă duc și vă aduc. Nu Încape Îndoială. Totul camuflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cuvinte. M-am folosit Însă de licența proprie romancierului pentru a pune În pagină ceea ce au gândit, ce au simțit și ce și-au spus unul altuia; de asemenea, am inventat unele Întâmplări și detalii personale pe care istoria a omis să le Înregistreze. Astfel, cartea aceasta este un roman, cu structura unui roman. Începe la finalul poveștii, sau aproape de final, pentru a se Întoarce la Început, a ajunge la mijloc și apoi a reveni la final, care este, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încerca să păstreze, prin subtilitatea sugestiei și elocvența elipselor, linia de mijloc Între descrierea explicită, șocantă dar matură, a romanului francez, și ocolișurile infantile și minciunile variantei anglo-americane. Pentru proiectul său, era Însă nevoie ca autorul să știe exact ce omite. De aceea, chiar dacă, În societate, era politicos de acord cu dezaprobarea convențională manifestată față de romanele franțuzești „murdare“ și „subumane“, continua să citească multe dintre ele. Între logodna și nunta lui Trixy, citi Une Vie a lui Maupassant, abia publicată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poate mai bine...“ Încă de când Își amintise de gestul acesta, În ceasurile nedormite din miez de noapte, se frământa cu gândul că Marion ar putea, În ultima clipă - actorii erau ființe atât de inconstante și de impulsive - decide să Îl omită sau să Îl modifice. Va trimite epistola prin curier la intrarea actorilor de la St James, unde ea o va găsi la sosire, mai târziu În după-amiaza aceea. Cu toate că ar fi putut foarte bine să o ducă el Însuși, În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
făcut observații binevenite pentru revizia finală a textului. În scurtul prolog auctorial, afirm că, deși „aproape tot ce se petrece În povestea de față este bazat pe surse reale... am inventat unele Întâmplări și detalii personale pe care istoria a omis să le Înregistreze“. Poate sunt cititori care doresc să afle mai multe detalii referitoare la natura și amploarea acestor adăugiri față de surse, de aceea iată un rezumat al momentelor mai importante. Dat fiind că nu am reușit să găsesc nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
umeri îndreptându-se împreună spre căsuța mică și primitoare. Ordonară puțin lucrurile pe care le folosise Karina, luară bagajul și urcară vesele în mașină. Pe drumul de întoarcere Karina îi povesti Anei despre cum își petrecuse timpul cât fusese singură, omițând însă întâlnirea cu acel necunoscut și gândurile sumbre care o bântuiseră în noaptea de după întâlnire. Se strecurară ușor prin traficul care nu era foarte aglomerat la ora aceea și ajunseră repede la apartamentul Karinei. Ana o ajută pe Karina să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la ureche, iar tu îl vei recunoaște pe intrus. Și gata, misterul s-a elucidat. Și râse cu poftă. Ciudat, îi plăcu râsul lui, deși avea toate motivele să-l urască. - Ești nebun! Te-ai gândit la toate, n-ai omis niciun detaliu care te-ar putea incrimina, compromite. Știam că ești un jucător bun, care nu lasă urme. Scrisorile scrise la mașină, fără parfum și probabil și fără amprente. De ce atâta discreție? - Pentru că nu trebuie să știe nimeni de existența
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
gheață plătiți regulat către organele de poliție locale. Mi-l puteam imagina prea bine pe Frank, În stilul lui excentric, „uitînd“ să strecoare plicul cafeniu burdușit În mîinile cui trebuie, curios să vadă ce-ar putea ieși din asta, sau omițînd să-i ofere cel mai bun apartament al său unui comandant de poliție aflat În vizită. Amenzi de parcare, violări ale reglementărilor referitoare la construcții, o piscină amplasată ilegal, poate achiziționarea de bună credință de la vreun dealer șnapan a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și bani, abile mânuitoare ale condeiului, fie că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX-lea, fără să omitem a spune că totuși cuvântul apare răzleț și la Byron, În 1818, Într-o pagină din Beppo (poem scos Însă În public abia un an mai târziu), unde le Înfățișează cititorilor „un soi de personaj fără nume”, „un dandy fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Hewitt, Edgeworth, Steel, Nash. Îi enumeră pe toți d’Aurevilly, neuitând să precizeze că Frumoșii nu sunt Încă dandy autentici: Îi preced doar pe aceștia. După cum Marlborough, Chesterfield, Bolingbroke, North au doar o „undă de dandysm”. Chiar dacă nu epuizează tema, omițând câteva episoade anterioare apariției Frumoșilor, meritul devotatului dandylog francez nu poate fi știrbit. Vom vedea pe parcurs, prin simpla evocare a unor nume și locuri, cum, În timp, harta Dandyland se extinde nemaipomenit. Din America de Nord, care Îi dezvăluie lui Chateaubriand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să le Împrumutăm pe toate, fără a ne turna Însă În vreuna”. Fără a mai pune la socoteală celebrii săi pantaloni liliachii. Un loc cu totul distinct ocupă În constelația dandy-lor francezi Marcel Proust. Nici un bilanț al dandysmului nu Îl omite. Nu o vom face nici noi, deoarece prin câteva din aspectele biografiei și operei sale el se lasă, fără Împotrivire, chemat la apel Într-un catalog imaginar al dandysmului. Am reconstituit, alături de Jean-Yves Tadié, cel mai important biograf al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]