6,963 matches
-
se înfioară Ștefan teribil de spăimântat. Da!... Cel ce-a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește-mă numai cu zâne... Alerg, alerg desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clipe de tăcere și îl alege pe cel mai frumos din tipsie, îl răsucește. Ce zici Evo?... Să mușc? Piei drace! își face el cruce brusc, pune mărul la loc și-și face o cruce de întărire. "Doamne! Apără și păzește!" își spune el în gând. Voichița râde și presară flori. Ștefan își trage o palmă să alunge fermecătura. "Turcii bat la hotară și bătrânul Ștefan se pierde în adâncul a doi ochi albaștri ca marea!" continuă Ștefan să se certe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu se poate, Măria ta"!... Hapul e amar. Îl înghit și-ți mulțămesc că m-ai ferit de greșeală. Iaca pentru ce te-am înălțat al meu prim-sfetnic. Haide! Curaj! Sparge buboiul! Apăi, se șușotește că Măria ta nu păzești datina, rânduielile statornicite din vechime, "obiceiul pământului". Mai abitir ne roade că spurci cinul boieresc cu oameni proști pe care-i ridici în slujbe și-n dregătorii, de-au ajuns să ne poruncească, nouă, boierilor, "marilor boieri" -, să ne poruncească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să-i fie lui taica, maicăi și Maruței, adaugă și Varsă câteva picături. Bogdaproste... Ștefan pășește agale, pe gânduri: Când ai intrat, ai văzut, am pus mâna pe pumnal. M-am și speriat. O să-ți povestesc. Ca să știi, ca să te păzești... E o istorie lungă. Totul a început de la Alexandru Voievod, că bun a fost, dar și iubăreț din cale-afară... "Năravul Mușatinilor", zâmbește el vinovat. Și a odrăslit Bunul, a odrăslit la prunci legiuiți și din flori, cu nemiluita. Tată bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amesteca în treburile țării? Până și muierile au avut cuvântul și partea lor de uneltire: visau și ele să ajungă "doamne mari", din care pricină, vreo două și-au pierdut și capul. Dar... dar oastea țării?! strigă Alexandru. Oastea ce păzea?! Ștefan hohotește ca de-o glumă bună: "Oastea țării?!" Care oaste?! Care țară?! Mai avea țara oaste?!... Oaste aveau boierii, "oastea lor personală". Se războiau între ei ridicând sau alungând domnii, își hrăpeau unul altuia moșiile, chiar pentru ibovnice se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu?! Tace. O lumânare sfârâie, fumegă înecată în propria ceară. Ștefan o stinge strivindu-i mucul între două degete. Apoi reia, abătut: ...Nu mi-a făcut plăcere să-mi reamintesc toate aiestea. Ți-am povestit însă ca să știi, ca să te păzești... Și tu ești "un pui de năpârcă". "Blăstămul Mușatin" e încă viu. Stafiile mai bântuie încă. În ultima vreme, au început să miște avem semne... Prin cotloane mișună, foșfăie șobolanii. Îi simt, îi miros. Când or veni turcii, să vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scurt beregata. Cui?! Lui?! se gângăvește Cupcici speriat de moarte. Da' cui, moașă-ti?!... Văleu! De ne află Vodă, ne-mplântă în cur un par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lupii! Când te gândești că Măria ta l-ai făcut domn! Eu l-am făcut, eu îl desfac! se dezlănțuie Ștefan. Niciodată n-am rămas dator. Nu-s omul care atunci când a primit o palmă să întind și obrazul celălalt. Păzește-mă, Doamne, de tovarăș, că de dușman mă păzesc singur, spune Vlaicu. Trecând prin Țara Românească, povestește Gherasim, am mas la tovarășii din pribegie ai Măriei tale: boierii Mircea Comis și Stan Logofăt. Voievodul Laiotă Basarab mi-a trimis vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
făcut domn! Eu l-am făcut, eu îl desfac! se dezlănțuie Ștefan. Niciodată n-am rămas dator. Nu-s omul care atunci când a primit o palmă să întind și obrazul celălalt. Păzește-mă, Doamne, de tovarăș, că de dușman mă păzesc singur, spune Vlaicu. Trecând prin Țara Românească, povestește Gherasim, am mas la tovarășii din pribegie ai Măriei tale: boierii Mircea Comis și Stan Logofăt. Voievodul Laiotă Basarab mi-a trimis vorbă să șoptesc Măriei tale că vine siluit, cu inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de emoție, jură: -Jurăm!! Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să păzească casa, urlă a pustiu...O lună mare iese dintr-un nor și poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria ta! În aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el brutal gândului. Știai?! Bănuiam! Și Alexa! Împreună... Și Alexa?! Alexa?!... N-aș fi crezut... De Alexa rău îmi pare. În cine să mai crezi? Și Negrilă! Toți trei! Și Negrilă?! Iată cine grijea de "sângele Domnului"... Pui lupul să păzească oile!... Gândeam că se poate ocârmui fără gâde, dar văd că nu este cu putință... I-am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ești în Ceruri"!... Tu auzi, Doamne?! Ajută-l Iisuse!! Ajută-l!! Apoi, aleargă în prag, dă ușa de perete și strigă de hăulește pădurea: "Oameni buni!! Auziți?!?!... Voi auziți?!?!".... Se adresează Cerului, Pământului, Moldovei, Lumii, strigând: Și voi?!?! Voi ce păziți?!?!... Ce stați?!?!... Stați ca niște momâi!! Suntem puțini?!?! Și ce dacă suntem puțini?!?!... Mișcați-vă!! Săriți!! Să-l ajutăm!!... Cu toții!! Să nu-l lăsăm singur!!... Cu toții!! Împreună!!... Să luptăm!!... Ridică dalta ce căzuse lângă prag:... La muncă sihastre! Avem un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe un prilej de a-și mai trage sufletul pe drumul calvarului lui de lucrător în abatajul minei de aur. E singura lui viclenie în lupta cu forța statală personificată printr-o armată de milioane de soldați puși să-l păzească, de instituții și forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul îi opune instinctul propriului său cur (...) Stând pe closet, te pomenești într-o bună zi, tu, fost deținut, că prin intestinele dezintoxicate îți alunecă ceva moale, fără durere, senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
are El grijă și nu păgubiți cu nimic. Dimpotrivă, dacă ați înțelege cât aveți de câștigat, ați da totul ca să ajungeți acolo. Parcă vi se arătă Raiul și parcă Domnul ne-ar spune: „Mergi și fă ce ți-am spus! Păzește poruncile și vei intra în Rai!” Chiar de nu vor putea ajunge toți la Sfintele Locuri, în Rai se poate ajunge. Numai să vrem noi. Atâtea ocazii ne dă Domnul. Dar nu ne forțează. Rămâne că noi să alegem. Să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ai cumpărat de la el, și te invită să vii și altădată să cumperi tot de la el. Și-s credincioși, din faptele lor, care vorbesc cât de credincioși sunt ei. Nu întâlnești unul să te supere sau să te jignească. Ei păzesc Poruncile lui Dumnezeu. Se vede din viața și faptele lor. După cum spuneam, din acest izvor minunat fiecare ia apă în sticle, apoi beau, se spală pe față, se stropesc pe corp. E foarte bună la gust și e binefăcătoare pentru
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
deasupra peșterii unde s-a nevoit Sf. Gherasim. Se spune ca tare credincios și bun era. Averea lui era un măgăruș și un leu. Cu măgărușul se ajută la nevoile sale, cărând cu spinarea lui. Iar leul trebuia să îl păzească. Dar într-o zi niște tâlhari i-au furat măgărușul și s-a cam supărat sfanțul pe leu de ce nu l-a păzit și i-a spus: „Vei căra tu în locul măgarului!”. Și așa a fost. Tot ce avea de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
leu. Cu măgărușul se ajută la nevoile sale, cărând cu spinarea lui. Iar leul trebuia să îl păzească. Dar într-o zi niște tâlhari i-au furat măgărușul și s-a cam supărat sfanțul pe leu de ce nu l-a păzit și i-a spus: „Vei căra tu în locul măgarului!”. Și așa a fost. Tot ce avea de carat punea în spinarea leului și el căra. Leul era blând, isi asculta și respectă stăpânul. După vreo 6 luni a venit măgarul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
soiul de flori, care mai de care, iti furau privirea. Toată această grădină începea de pe munte și se întindea în vale, spre Mediterana. Iar în mijloc erau ălei ce duceau la o clădire care era mormântul lui Bahai. Și este păzit de poliție-securitate. Ușile clădirii sunt deschise unde-i mormântul. Dar este și om de pază și privești de la distanță, nu intră nimeni înăuntru. Nimeni nu are voie să atingă o floare sau o frunză. Nici poze nu dau voie să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a răcit în familii, între soți și între copii, între frați... Rușine nu mai este prea multă. Prea multa destrăbălare este. Și multe alte rele se fac. Mă întreb eu: „Ne mai aducem aminte de Poruncile lui Dumnezeu? Cum le păzim? Am uitat că suntem trecători și locuim în țară străină. Dar cand sosește ceasul de plecare nimic nu luăm cu noi, doar desaga cu fapte, fie bune, fie rele. Oh, Doamne, ce mă fac? De voiești, dă-mi ce-mi
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a Răbdat!” Așa Maica cuvânta, Rănile-I săruta, Si cu lacrime amare L-a dat pentru îngropare. Și L-a dat pe Iisus, într-un mormânt nou L-au pus, Cu piatră l-au întărit Și-au pus straja de păzit. Toată inima creștină Astăzi plânge și suspina, Plânge moartea lui Iisus Care-n mormânt nou-a fost pus. Culeasa la 30 septembrie 1996 - Băile Felix Despre sfârșitul lumii Din Biserică plecat, Iisus pe munți a predicat, Stă pe muntele-nverzit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
De rele să te ferească. Cand în lume vei pleca, Multe-ncercări vei avea. Să te rogi la Duhul Sfânt Să fie cu tine-oricând. Și la bine și la greu Să te știi cu Dumnezeu. De El aproape fii mereu Păzește-te și vezi, ia seama, Doar Sfântă Cruce-ți fie armă! Cu ea de te vei însemna De toți dușmanii vei scăpa! 00220 02 02.01.2003 Să nu te-apuce duhul rău! Vai de tine dragul meu! Dragostea Dragostea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sfânt. - Ascult-o! Respect-o! Ai două mâini. Cu una să muncești, cu una să faci Cruce și milostenie. Ai doi ochi, cu unul privești Cerul, cu unul pământul iar inima să-ți fie la Cer. Iubind pe Dumnezeu și păzind Poruncile îți construiești cel mai frumos Palat în Rai. Zgârcenia depărtează omenia. Fiind cu inima rece nu vei putea încălzi altă. Nu trăi în umbră altuia că umbră dispare și tu te vezi cine ești. Un copil răsfățat nu-și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
după 23 august 1944, a fost remarcat ca om de valoare, a fost făcut membru de partid, reangajat, trimis la liceul seral, apoi la politehnică, a devenit inginer, și, în armată cu gradul de colonel avea în pază „coastele” Mării Negre, păzite de o artilerie „de coastă”care i se încredințase. În gradul de colonel a fost mutat în garnizoana Buzău, unde, după puțin timp a decedat, nu știu din ce cauze. Ceilalți băieți- că mama Ileana n-a avut decât pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și la „mama Ileana”, sora tatei. Până toamna, părinții au construit o căsuță mică și un grajd. Ei au petrecut iarna „La trei vânturi”, iar eu am rămas la Ciupercari, la bunici, ca să merg la școală. În vacanța mare am păzit vitele, pentru că „La trei vânturi” nu era văcar. Datorită acestei îndeletniciri, zilnic mă scăldam în apa Buzăului de 4-5 ori. Nemulțumit de înstrăinarea de frații mai mici, am refuzat să mai fac și clasa a doua tot de la bunici. În
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai participat la ședințele mănuchiului de prieteni ai F. D.C., încât în septembrie 1940 nu mai activam decât eu și colegul de clasă Tudorache A. Ion. În vara anului 1940, mi-am petrecut vacanța mare acasă la părinți, la Râmnicelu. Păzeam la vie și nu știam nimic despre evenimentele din țară. Într-o seară, (8 sau 9 septembrie) a venit la casa părintească un preot din Movila Miresei și mi-a transmis să mă prezint la Buzău cu cea mai mare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]