14,398 matches
-
Pentru ce "și"? Și pentru-ce vrea să-mi probeze că nu sunt bătrîn? (O femeie are un singur mijloc de a dovedi unui bărbat acest important adevăr!) Pentru ce? Consolare? Delicatețe de sentiment? Zădăreală? Continuu să-i amintesc de tinerețea pierdută. Pentru ce fac acest lucru, nedelicat, între altele, și fiindcă vorbesc mereu despre mine? Ce se petrece sub conștiința mea? E mândria de a-i arăta că nu sunt un imbecil, care crede că mai e încă tînăr? E dorința
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de pe două străzi. Infinita interpretare a figurii și a privirilor ei ("S-a înroșit?" " Mi s-a părut?" ,,S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete; avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se îndreptă spre ușă, trecu pragul fără să-l atingă, și odaia în care eram deveni mai rece și mai largă. Existența Adelei, dispărută din conștiință de câtva timp, îmi reveni, copleșitoare și dureroasă, cu toată forța compensatorie pentru timpul pierdut, ca și dimineața, după cele câteva clipe de libertate anterioare completei trezii. Senzații de natura asta, după soluțiile de continuitate ale ideii fixe, datorite deviației atenției ori somnului, le-am mai avut numai o singură dată, când, bănuind că m-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
artist al ciocanului a tocat un sfert de ceas (a doua zi era sărbătoare), scoțând din lemnul uscat cascade de sunete, care mureau și reînviau. Apoi, în dangătele clopotelor mari, călugării din veacurile moarte începură să-și plângă viața lor pierdută. Când mă pregăteam de plecare, a venit din nou doamna Matilda Ioan ("Am venit să vă iau la plimbare!"), cu ochii ei buni, sfioși și rugători, însoțită de o fată brună, înaltă, care avea pe față un rest de râs
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Nu cumva însemna: "Și ar fi putut urma și alte zile frumoase?") Vibrează în ea ceva pentru mine în adevăr? Dar pentru ce glumește mereu? Iubirea nu glumește, e gravă. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb! Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Până atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber decât oricând, cochetează, în deosebire de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
imaginea Evei. Fiind doi, nu erau fiecare decât reflexul celuilalt, un unu răsfrânt. Prima consecință a cunoașterii a fost multiplicarea: "înmulțiți-vă", a spus Creatorul. De unde suferința: mai mulți Adami, mai multe Eve, fiecare căutând în celălalt propria sa identitate pierdută, căutîndu-și unitatea. Iar apropierea, când pare pe deplin înfăptuită, când încearcă să fie "amîndoi un trup", duce la o nouă multiplicare, la "înmulțire": vrând să te apropii cât mai mult de imaginea din oglindă, spargi sticla și în cioburi nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cumpărăm singuri hainele, independenți atât de Bessie, cât și unul de celălalt. Seymour, fiind cel mai mare, a fost primul care s-a rupt de sub tutela maternă, iar eu, când mi-a sosit momentul, am încercat să recuperez tot timpul pierdut. Îmi aduc aminte că, de îndată ce-am împlinit paisprezece ani, am renunțat la Fifth Avenue ca la un cartof putred și m-am dus direct pe Broadway - anume într-un magazin de pe străzile cincizeci, unde vânzătorii erau cam ostili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În altul. Bănuiala ei se-adeverea, Însuși oaspetele mărturisise că prin venele lui nu curge sânge, ci pucioasă. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale ei. Trecuse atâta amar de timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă chipul fardat puternic al nonagenarei Îi bântuia și acum prin amintiri. Tot gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
destul de lungă, astfel că Mașa, după ce-și șterse mâinile de poală, rămase cu ele atârnate În gol; gândurile Îi zburau când la Țara Sfântă, când la oaspetele care sforăia și acum pe lavița din tindă, când la copilăria ei pierdută În negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau legate atâtea și atâtea amintiri... Nicanor fusese un bărbat Înalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la rîndu-i: - Poate că mi-ar folosi, de ce să nu-mi folosească... Mirosul de bălegar și de pământ reavăn Îi umplu nările. Ce i-a venit oare În toiul verii să-și aducă aminte de iarnă și de copilăria ei pierdută În negură uitării!? - Se mai Întâmplă, murmură cu ochii Închiși Extraterestrul, Întorcându-se de pe o parte pe alta, se mai Întâmplă. Ne amintim de fel de fel de lucruri, și când dormim, și când suntem treji... La o săptămână după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la spate, privind-o țintă pe stăpâna sa. Privirea ei aproape că o hipnotiza pe Mașa-Mașa. Trăsăturile Evlampiei se schimbaseră vizibil. Capra era de nerecunoscut. Mașa-Mașa văzu cu consternare cum botul Evlampiei ia forma unui chip uman. Sub privirea sa pierdută, se metamorfozau nu numai capul Evlampiei, ci și celelalte extremități. În locul cozii, crescuseră acum niște coarne, iar din fundul animalului se ițea o față ce i se păru a fi destul de cunoscută. Era ca și cum capra ar fi Încercat să lepede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
petrece În cele câteva minute...? Nimic...!! Afirm cu toată convingerea, acest om este un „Gentleman”. Desigur, Încurajat de cuvintele nevestei, bărbatul o sărută cu duioșie. În cei doisprezece ani de căsnicie, avusese destul timp s’o cunoască...! Cât privește banii pierduți? Ducă-se pe apa „Sâmbetei...!” Avea el destui „Faliți”, pe care-i trăgea pe sfoară, de câte ori era la ananghie...! La rândul lui Tony Pavone, nu-l mai privea pe Doctor cu ochi dușmănoși. Oare, În situație inversă, el ar fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone, primi loviturile fără măcar a schița un gest de apărare, minunându-se cum de n’a murit Încă! Se ridică binișor, privind bănuitor În toate direcțiile și, cu un efort de voință, se retrase către marginea drumului. Nopțile pierdute, loviturile acelea diabolice, le simțea acum din plin! Avea amețeli, În timp ce sângele izbea cu o așa forță pereții arterelor Încât, se aștepta ca În fiecare secundă, să moară!! În cele din urmă vomită și, oarecum puțin restabilit, ajunse la ușa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone plăti consumația, rugându-l pe patron să mai adauge la nota de plată Încă patru sticle cu vin, hotărât, să nu intre În disgrația celor doi cheflii, ridicându-se dela masă oarecum magnetizat de băutură și,de timpul pierdut. Afară, adia un vânt rece, pătrunzător. Îmbrăcată sumar, Atena se agăță de brațul bărbatului căutând adăpost, murmurând: „Te superi...?” Drept răspuns, Tony Pavone o adăposti cum putu mai bine, zâmbindu-i drăgăstos. Se urcară În autobuzul care nu Întârzie să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În viața lui. Îi șopti stăpânindu-și vizibil emoția. „Dragă Atena, visez cu ochii deschiși, un vis minunat. Această „Idilă”, a luat naștere atunci când sufletul meu rătăcea pendulând În singurătate, fără speranță, pierdut În teribila imensitate a timpului...!! Orice clipă pierdută, poate o vom regreta mai târziu.Vino...!” Docilă, Atena se supuse fără alte comentarii. Intrară În hotelul unde Tony Pavone - spre surprinderea lui - avea să constate bucuros: pasiunea fetei se deslănțui cu toată vigoarea de o așa manieră Încât, avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urmare...! Nando intră În birou tunînd și fulgerând: „Afurisită mașină, bate avansul...!” Tony Pavone Îl privi Împăciuitor. „Mașina ta prietene, și-a cam trăit traiul. Se cere una nouă...Oare, putem pleca?” „Cu toate pânzele sus...!” Hotărât să recupereze timpul pierdut, Nando apăsă pe accelerație pornind În mare viteză, făcând unele viraje În depășire destul de periculoase. Tony Pavone, Încercă să-l pondereze. „Grăbește-te Încet, băiatule! Nu de altceva dar, peste câteva ore am de onorat o promisiune”. Acasă la fermier
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În vedere umezeala și nu nu putea distinge nimic, În timp ce, băltoaca obscură În care abea reușea să se miște Îi Întări această convingere! Respirația devenise din ce În ce mai sufocantă, iar el trebuia să acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni fatală, de aceea cu Înfrigurare se scotoci prin toate buzunarele ca În final să dea la iveală cuțitul salvator! Curios...! Arma respectivă semăna perfect cu iataganul care-i retezase capul peștelui crap În bucătărie la Carla cu patru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ore dar, omul lui nu era de găsit ba mai mult. În câteva rânduri fu acostat făcândui-se propuneri dintre cele mai ademenitoare... Perfect resemnat de excrocheria suportată și de faptul inutil pentru a face o reclamație miliției, socoti banii iremediabil pierduți. Mulțumi totuși norocului, lecția primită nu-l costase prea mult. Mai făcu unele hazardate investigații iar În cele din urmă cu sufletul cătrănit, părăsi perimetrul borfașilor meditând profund la tehnica desăvârșită În care fusese păcălit. Evident, destul de necăjit pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pleci de acasă fără un act de indentitate dovedind poziția ocupată În societate,adică,dacă lucrezi undeva,iar dacă lucrezi ce treburi importante Învârtești de te afli pe stradă, iar dacă nu puteai răspunde cu exactitate milițianului, erai un om pierdut. În două ore erai judecat, condamnat, iar a doua zi te aflai deja cu sapa În mână la munca câmpului! Fără a realiza pericolul, din curiozitate, Atena mai parcurse câțiva metri În pași de promenadă, iar la un moment dat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iniție sumar despre felul cum va trebui gestionată producția, În mod special materialele care sunt aduse cu mari eforturi de la alte Întreprinderi ale Statului, oferind “Șpagă” la toate nivelurile desigur din buzunarul lor al tehnicienilor, fără de care ești un om pierdut. Se Înțelege...! Cooperativa are depozit de materiale Însă, afară de niște humă pentru zugrăveli, câțiva saci de nisip și câteva cărămizi, nimic altceva! Trebue bine precizat: Toate materialele necesare producției,urmează să le procuri dumneata de la Întreprinderile Statului cu șpaga respectivă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ajungea timpul să colecteze producția evaluată la peste două milioane lei, care desigur genera alte obligații materiale În care urmau sa fie onorați cu mita respectivă toți profitorii ce roiau În jurul lui, inclusiv dumnealui Șeful Șantierului, fără de care erai un om pierdut! Să plece, motivând o urgență, ar fi Însemnat să-și caute imediat transferul!! Șeful acestui șantier, avea un tupeu caracteristic tuturor borfașilor, excrocilor, a celor cari nu cred decât În forța lor de a ronțăi victimile! Apsolut toate presupusele intimități
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă nu-i cunoștea compoziția...!! „Incredibil, suspină el - adresându-se celorlalți. Nici o deosebire Între vinul din struguri și acest produs. Mai mult: pot afirma cu toată convingerea, acesta e mai gustos...!!” Tony Pavone căruia Îi mai trecuse amețeala din cauza nopții pierdute, a excesului de băutură, socoti necesar să intervină. „Roadele pământului așa cum le-a conceput Natura, sub nici o formă nu trebue să fie Înlăturate or falșificate.De zeci de mii ani s-a dovedit: aceste produse au fost, sunt și vor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noștri le faci o nouă evaluare după care mi le prezinți. După caz, putem forța unul din ce-i anchetați să compună o reclamație scrisă, care urmează să ajungă neapărat tot la mine. Omul tău dragă Mingoti, Îl poți socoti pierdut. Cine Încape pe mâinile mele...!” XII ÎN BÂRLOGUL LUPULUI TURBAT Tony Pavone nu bănuia rețeaua de urzeli mafiote Îndreptate Împotriva sa, concepută În cele mai mici amănunte pentru al aresta construindu-i mai multe delicte săvârșite În aceeași perioadă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dela Ploiești, nu am nici un fel de relație...Nu vreau să te dezamăgesc dar, acest material se poate procura numai cu aprobare specială dela - Ministerul Planificării. Totul pleacă la...Export...!” Ce era de făcut...? Să piardă lucrarea după atâta timp pierdut și bani cheltuiți...? Nu se poate. Se ambiționă. Burduși servieta cu țigări americane, se mai aprovizionă cu ceva numerar, luând depozitele de materiale de construții ale orașului la rând, În mod sistematic. Epuizantă alergare. După multe zile de căutări febrile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]