7,806 matches
-
cu grade și concedii; pistolari, cei asupra cărora se găsiră la percheziții, în urma denunțurilor, pistoale sau arme, care li se plasaseră în casă, în grajd sau în curte, pentru a putea fi arestați; spioni, foști funcționari publici, pensionari care făcuseră plimbări de agrement în străinătate înainte de 1944 și care, neapărat, duseseră sau aduseseră vreo misivă de spionaj, pentru capitaliști; întreținători și colaboratori ai celor din munți, părinți, frați, unchi, veri ai dușmanilor poporului organizați armat pentru distrugerea republicii. Preoți, profesori, învățători
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Iar întâmplarea a fost rânduită de Dumnezeu. Primăvara se începuse la Jilava un antrenament al deținuților, cu scopul de a-i face capabili să intre în muncă, la Canal, fără perioadă de adaptare. Aproape zilnic, se efectua în jurul Reduitului, o plimbare de aproximativ două ore. Dar, ce plimbare?! Trei mii de oameni erau alungați sub lovituri și bătăi de gârbace și arme. Mulți cădeau fără posibilitatea de a se mai ridica, mai ales cei bătrâni. Cei tineri făceam cerc de apărare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Primăvara se începuse la Jilava un antrenament al deținuților, cu scopul de a-i face capabili să intre în muncă, la Canal, fără perioadă de adaptare. Aproape zilnic, se efectua în jurul Reduitului, o plimbare de aproximativ două ore. Dar, ce plimbare?! Trei mii de oameni erau alungați sub lovituri și bătăi de gârbace și arme. Mulți cădeau fără posibilitatea de a se mai ridica, mai ales cei bătrâni. Cei tineri făceam cerc de apărare în jurul lor și ținându-i în brațe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tot ce ne-a stat în puțință să-i luminăm mintea cu Adevărurile nemuritoare ale Sfintei Biserici și cele ale neamului. Medic psihiatru fără voie Într-o dimineață am fost anunțați de șeful de secție că vom fi scoși la plimbare, la soare. O cât de mică îmbunătățire a condițiilor de penitență, ca aceasta, prelungea viața de mizerie a deținuților. De șapte-opt luni nu mai văzusem lumina soarelui. Cu o săptămână înainte, un doctor cu un plutonier sanitar după el vizitaseră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
deținuții. Ne cerea să ne descoperim pieptul, spatele și gambele. Mulți aveau răni nevindecate sau ciuperci și pecingini, care le provocau mâncărimi usturătoare și stări nervoase. De dimineața până seara coridoarele huiau de zdrăngănitul zăvoarelor pentru a fi scoși la plimbare în țarcuri închise cu garduri de lemn și sârmă ghimpată; într-un colț era turela de pază a ostașului cu pistol mitralieră. La început am fost scoși câte 10-15 minute, iar după o vreme o jumătate de oră. În timpul plimbărilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plimbare în țarcuri închise cu garduri de lemn și sârmă ghimpată; într-un colț era turela de pază a ostașului cu pistol mitralieră. La început am fost scoși câte 10-15 minute, iar după o vreme o jumătate de oră. În timpul plimbărilor aveam voie să ne dezbrăcăm până la brâu pentru a ne vedea soarele. Dar nu toate zilele erau însorite. Uneori ploua. Într-o asemenea zi am cerut să fim amânați, pentru o zi cu soare. Așa-i ordinul, așa facem!, era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai naiv, despre care auzisem că nu avea copii, dar dorea să aibă, aranjasem de cu seară o farsă și făcusem chiar o repetiție. Era un mare risc această încercare. Dimineața, după ce s-a împărțit terciul și trebuia să înceapă plimbarea, am bătut cu disperare în ușă. Când am simțit pașii milițianului în apropiere am început să strig: Ajutor! Ajutor! Ce-ai, mă? De ce strigi așa?, a întrebat el, deschizând vizeta. Domnule sergent, am zis cu sufletul la gură, domnule șef
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sufletul dumneavoastră. Mă, tu mă bagi în pușcărie pe mine!... Nu, domnule șef, vă apără Dumnezeu, ca și pe noi! Bine, da’ dacă se întâmplă să vină cineva? Spunem că le-a venit rău pe drum! Hai, pregătiți-vă de plimbare. Vă scot pe voi mai întâi, că la ora asta nu vine nimeni de sus, ne spuse mânat de un resort nevăzut. Sprijinindu-i pe Rozin și pe Fetecău, am ieșit sub expresia de admirație a milițianului: Mă, auzeam că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Așa-i mă, săracii de voi, a zis compătimitor. Și întorcându-se, a început să fluiere o sârbă-n vale, învârtindu-se cu o parteneră nevăzută. Cât timp a stat pe secția noastră, acest milițian ne-a scos regulat la plimbare pe toți, iar domnul Rozin era încântat de felul în care procedasem: Domnule, ești demn de o antologie medicală. Și dânsul, și Fetecău s-au mai împiciorogat, cum se zice în termeni medicali populari. Răspunzând în glumă bătrânului Rozin, i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
când am fost chemat la anchetă. Aveam în astfel de cazuri unele presimțiri, niște vibrații interioare care nu mă tulburau, dar îmi creau o stare de ușoară îngrijorare. Am fost dus într-o baracă, montată de curând lângă țarcul de plimbare și compartimentată în birouri de anchetă, de o parte și de alta a unui coridor central. Un ofițer tânăr, dezinvolt, m-a poftit să iau loc. La anchete luam loc doar când nu mă mai țineau picioarele. Îmi dădeam seama
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înfățișare plăcută, cam nervos și cu privirea ascunsă, căruia i se făcuseră promisiuni de eliberare, de când a fost adus în cameră mi-a căutat prietenia. Într-o zi m-a rugat să rămânem în cameră în timp ce ceilalți vor ieși la plimbare, fiindcă vrea să mi încredințeze o taină. Aranjamentul avea o acoperire. Domnule Maxim, începu mieros, sunt foarte neliniștit. Am trecut printr-o situ ație grea în anchetă. Mă ajuți cu un sfat sau cu ce crezi dumneata? Îl priveam drept
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
continuare. Sigur, dacă nu vreți să-mi răspundeți, nu vă pot obliga, dar socoteam că mă puteți ajuta. M-am urcat pe prici și m-am întins la orizontală, rugându-mă pentru mine și pentru el. A ieșit singur la plimbare. La întoarcere toți se uitau curioși la mine, așteptând o explicație. Le am făcut semn cu mâna să se liniștească. După câteva ore un milițian l-a luat pe doctoraș să facă urgent o injecție unui bolnav la infirmerie. Și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dădeau cîte încă 5.000 de lei cu condiția să-și țină gura. După o vreme, colonelul Marinescu a umplut, plin de solicitudine, străzile din jurul Palatului cu felul de prostituate care-i plăceau lui Carol. Argetoianu le numea curvele potrivite plimbărilor zilnice ale Majestății Sale "ca să-i satisfacă ritualurile masochiste"5. A urmat apoi Magda Wolff, alias Lupescu, o legătură care va fi de mai lungă durată. Povestea de dragoste dintre nepotul Reginei Victoria și al Țarului Alexandru II al Rusiei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de Călinescu, care dovedea că Legiunea acceptase bani de la evrei, urmate de o listă a crimelor, a instrumentelor de tortură și a armelor legionarilor 64. Într-o însemnare din 19 aprilie din jurnalul doamnei Liliana citim următoarele: Am făcut o plimbare cu tata. Știe despre arestarea lui Codreanu". Ea continuă menționînd că acesta fusese dus la Predeal. A doua zi (20 aprilie 1938), doamna Liliana și-a amintit de vizita pe care i-o făcuse Călinescu lui Iorga, aducînd probe (vorbe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
era Primarul legionar, binecunoscutul Gheorghe Dinescu. Dar tipografia lui Iorga își avea sediul acolo, iar acum, lipsit de mijloacele financiare corespunzătoare, nu putea plăti salariile lucrătorilor. Iorga și-a continuat munca la istoria sa universală, părăsindu-și rareori locuința. O plimbare prin Văleni nu constituia o distracție, în ciuda extraordinar de superbei "veri tîrzii" care predomina în zona respectivă. În noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, un cutremur violoent a zguduit partea de est a Valahiei, inclusiv Bucureștiul. Întrucît întreaga vale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
curte, Iorga, ca de obicei, a vrut să se așeze lîngă șofer, dar nu a fost lăsat. A urcat în mașină, luînd loc pe bancheta din spate, înghesuit între numeroșii legionari. În acest moment, s-a întors dra Alina de la plimbare și și-a văzut tatăl împins în mașină. S-a apropiat și li s-a adresat legionarilor: "Unde-l duceți pe tata?! Ce vreți de la el? Tata e curat ca lacrima!" N-a primit nici un răspuns, iar mașina s-a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dincolo de mine. Am simțit că mi se aprind obrajii, blestematul val de roșeață năpădindu-mi gâtul și fa]a. În mod deliberat, nu-mi pregătisem nici o frază. Am spus doar: — Scuză-mă, tocmai treceam pe aici reîntorcându-mă dintr-o plimbare, și m-am gândit să intru pentru o clipă. Înainte de a-i auzi răspunsul, am avut timp să gândesc: ,, Ar fi trebuit s-o las pe ea să vorbească mai întâi! Atunci, dacă într-adevăr nu i-a povestit soțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văzut interiorul negru al nărilor largi ca niște gropi. I-am spus „bună dimineața“ și i-am zâmbit. Mi-a răspuns: — Ce e? cu o expresie de surpriză, autentică sau simulată, care înlătura orice posibilitate de zâmbet. — O, îmi făceam plimbarea de dimineață și m-am gândit să trec pe aici. Ziceam c-ar fi atât de plăcut să vă mai văd pe dumneata și pe Hartley, acum că suntem vecini. Și doream să vă aduc ceva. Pot să intru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la televiziune. Lizzie a rămas, și începusem să mă obișnuiesc cu fața ei nefericită, congestionată de plâng. Peregrine a rămas și el, dar ursuz, aproape mânios; îmbrăcat în pantaloni de tweed, cămașă și bretele, făcea în fiecare zi câte o plimbare în direcția fermei Amorne, și se întorcea înfierbântat și irascibil. Arăta, cert, distrus, și părea că nu se poate smulge din starea de îmbufnare. O dată sau de două ori a tras-o după el pe Lizzie în sat, după cumpărături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cât de minunat fusese, cât de îngrozitor fusese, cât de bucuroasă era Lizzie că scăpase de el. M-a întrebat și despre Jeanne, i-am povestit câte ceva, și după aceea am regretat, văzând cât de mult o îndurerasem. În aceste plimbări, Lizzie, transpirată, gâfâind, purtând rochii vechi, șifonate, cu obrajii lucioși și înroșiți de soare, cu ochii mereu plini de lacrimi, își arăta din plin vârsta. Era una dintre acele femei a căror înfățișare variază enorm. Uneori, reușea să arate ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să zică: Doamne, ce mă fac? El era ca și cum ar fi fost în facultate, indiferent... nici nu băga în seamă toate nenorocirile care se întâmplau în închisoare, că ne loveau cu bâta când intram, când mergeam sau când veneam de la plimbare, sau când ne înjurau, sau mai știu eu ce... Nicio problemă. Intra liniștit în celulă și zicea: Haideți, astăzi vorbim despre cutare... Și-atuncea, gata, toată mizeria a trecut și toți eram concentrați asupra lui. Și lui îi făcea plăcere
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sticla albă, și cu un băț din lemn, ascuțit, scriam pe ea. Și-a găsit-o odată milițianul sub patul meu, da’ nu știu a cui o fost, cred că a colegului de deasupra mea... Și ne-a scos la plimbare, că ne scotea la plimbare din când în când prin curte, mă rog, să facem un rond de jur-împrejurul țarcului. Bineînțeles că n-aveam voie nici să vorbim, nici să facem vreun gest, nimic. Și în timpul cât am fost la plimbare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
băț din lemn, ascuțit, scriam pe ea. Și-a găsit-o odată milițianul sub patul meu, da’ nu știu a cui o fost, cred că a colegului de deasupra mea... Și ne-a scos la plimbare, că ne scotea la plimbare din când în când prin curte, mă rog, să facem un rond de jur-împrejurul țarcului. Bineînțeles că n-aveam voie nici să vorbim, nici să facem vreun gest, nimic. Și în timpul cât am fost la plimbare, el s-a dus în
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
plimbare, că ne scotea la plimbare din când în când prin curte, mă rog, să facem un rond de jur-împrejurul țarcului. Bineînțeles că n-aveam voie nici să vorbim, nici să facem vreun gest, nimic. Și în timpul cât am fost la plimbare, el s-a dus în celulă și-o găsit sticla aceea, că nefericitul care-o scris-o o pus-o la vedere acolo. Și-o zis: A cui e patul ăsta? Zic: A meu. Sticla asta a cui e? Zic
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ani. Era profesorul Mocanu, un ofițer Capotă, un preot... iar restul eram studenți. Dar la Pitești a fost cea mai relaxantă perioadă din pușcărie. Pentru că nu eram judecați, am fost toți într-o cameră, și acolo ne scoteau zilnic la plimbare. Când ați ajuns în Pitești, în septembrie? Da, da, prin septembrie ’48. Am fost băgați toți clujenii împreună, într-o cameră mare-mare... Era Bohotici printre noi, Munteanu Ion și alții. Unul Rusvid Matei, arădean de-al meu, care, deși era
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]