7,062 matches
-
montane. De notat și faptul că fiecare colț acoperit (pridvorul chiliilor, spațiile protejate de arcada bisericii, chiar și tunelul de sub scenă sunt folosite ca un adăpost împotriva ploii de peste noapte (de altfel, o legendă locală spune că de fiecare dată plouă de „ziua sfântului”, în 24 iunie). Mai multe femei din Mara mureș încep să cânte pricesne, melodiile calde și simple se ridică spre cerul cald de vară. Multe lumânări și candele sunt aprinse la poalele copacilor, coșmarul pompierilor, dar nimeni
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
plastic în ghivece. Covoarele nu se mai „calcă” acum din cauza aglomerației. Imediat ce ajung la Iași, după o lungă și obositoare călătorie pe șoselele improbabile ale României, alerg spre Mitropolie, unde sunt prezent în jurul orei 13.00. Cerul este închis, nu plouă pentru moment, dar se anunță averse spre sfârșitul zilei și la noapte. Ca de obicei, mă izbește, amețitor, mirosul amestecat de tămâie, busuioc, flori de toamnă, colaci secuiești copți pe jar, în fața trecătorilor. Vânzătorii ambu lanți au tendința de a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este populat cu „pelerini de autocar”, slab echipați, îmbrăcați colorat (multe femei poartă un fel de halate de casă din plastic și papuci de plastic), nervoși, în permanentă interacțiune cu jandarmii de la rând. Marele lor noroc este că nu a plouat în ultimele 10-12 ore, altfel nu știu cum ar fi putut rezista ploii, frigului și umezelii, cei mai mari dușmani ai pelerinului. Discut cu unul dintre jandarmii care sunt responsabili de acea porțiune foarte „dificilă” a rândului. Omul se plânge de atitudinea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Preparatele au mare succes, după câte am reușit să-mi dau seama. Fiecare sticlă are lipită pe ea o etichetă, deloc specta culoasă ca design, dar eficace ca mesaj și identitate vizuală, plus un număr de contact al „maicii farmaciste”. Plouă extrem de tare în timp ce notez toate aceste lucruri într-un carnet, iar acoperișul improvizat al punctului de vânzare nu mai face față apei care se strecoară insidios peste tot. Una dintre maici mă roagă timid dacă nu mă pot duce până la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să-mi ofere „ceva pentru copii”, așa că sunt obligat să accept un sirop pe bază de cătină, plin de vitamina C. Sunt și alți comercianți ambulanți prezenți în zonă. Un bărbat vinde șosete groase, negre, fabricate în Turcia. Cum a plouat foarte mult până acum, este sigur faptul că oamenii din rând sunt uzi la picioare și vor avea nevoie și de ceva uscat, pentru a face așteptarea nu doar suportabilă, ci de-a dreptul posibilă. Vânzătoarele de mănuși, ciorapi și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pești proaspăt prinși înșirați pe o nuia de alun. Intru în rând și-l „fac” pe tot ! La ora 10.00, rândul începe din fața benzinăriei „Petrom”, acolo unde se găsește intrarea pe Strada Patriarhiei. Timpul este frumos, chiar agreabil, nu plouă și nici nu sunt semne evidente că ar fi amenințări evidente de ploaie. La capătul de la „intrarea” în rând se pot observa anumite schimbări față de anii precedenți. Astfel, vânzătorii ambulanți de scaune care propuneau, la fel ca în anii precedenți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Tendințele bio-eco se accentuează. Transmisia în direct a slujbei. Spectacolul clopotelor. De-a lungul rândului, noaptea. Pelerinajul văzut din curtea clubului Fabrica. Noi mediatizăm un Sfânt ! Componența și desfășurarea rândului la miezul nopții. Meteo foarte agreabil, soare cu dinți, nu plouă, nu bate vântul, octombrie ține cu pelerinii. Am hotărât să încep terenul de astăzi prin a sonda zona de comerț cu felurite tarabe, corturi și alte puncte de vânzare cu obiecte religioase. Un inventar rapid al mărfii propuse spre vânzare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din boxele atârnate pe stâlpi, aerul miroase a benzină arsă, ceară și tămâie. Iar rândul își continuă avansul inexorabil către racle, o scolopendră cu mii de picioare și mii de ochi plini de speranță. 29 octombrie 2012. Condiții meteo dificile : plouă apăsat, tenace, umed, dar nu este totuși foarte frig. La ora 13.39, intrarea în rând are loc chiar la poalele Dealului Patriarhiei, vizavi de benzinăria Petrom. Am venit pe teren pentru a înregistra ultimele urme ale pelerinajului și, spre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sufletele acestor oameni în căutare de sens. Mulți dintre cei prezenți se închină pios în fața mormântului de marmură sculptată al Patriarhului Teoctist, îl ating cu vârful degetelor, unii chiar și cu bucățele de vată - o sanctificare ad-hoc. Ora 16.00. Plouă mărunt, enervant, ploaie rece de toamnă. Observație directă de lângă raclă. O mamă cu o fată paralitică așteaptă în ploaie. Cum are „prioritate zero”, după puțin timp, este lăsată să intre direct, fără opreliști, pe poarta de securitate a baldachinului. Mama
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ani, descarcă dintr-un Ford Fiesta uzat și plin de praf mai multe cutii pline cu icoane, candele, fitile, tămâie. Acceptă să stăm de vorbă, „trece vremea mai ușor”. Genul acesta de comerț depinde foarte mult de starea vremii. Dacă plouă și este urât, sunt obligați să acopere marfa cu folii de plastic, altfel nu-i chip să vinzi ceva, pelerinilor nu le plac cumpărăturile ude. Sunt pelerinaje mai liniștite, cu autorități mai blânde, cum este acesta de la Suceava, altele unde
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și alte pahare de suc. Pelerinajul noaptea. Insula din oraș. Este ușor trecut de miezul nopții. Pelerini cu lumânări aprinse în mâini dau ocol bisericii, oprindu-se la colțurile acesteia pentru a se ruga. Noaptea este caldă, cerul senin, nu plouă, adevărat crug al verii. Zgomotul orașului a încetat, se mai aude doar zbârnâitul constant al generatoarelor autonome de curent electric de la standurile de vânzare a obiectelor religioase. Vânzătorii au fraternizat din lipsă de clienți, beau cafea și ceai, povestesc amintiri
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Pelerini cu lumânări aprinse în mâini înconjoară biserica din lemn, în timp ce icoana Maicii Domnului este scoasă afară, în spațiul altarului de vară. A început deci marele moment al slujbei de seară. Noaptea este caldă, cerul acoperit de nori, dar nu plouă, cu toate că în depărtare, la doar câțiva kilometri, se văd scurte străfulgerări luminoase care-i fac pe pelerinii aflați pe pajiște să-și controleze, cu mare spaimă bagajele aflate la îndemână. Vocea puternică și clară a cântăreței Eugenia Marinescu atacă în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
numai la o distanță de cel putin 30 m de aceștia. Este interzisă folosirea în mod abuziv a mijloacelor de avertizare sonoră. Articolul 19 Conducătorul de autovehicul este obligat că de la lăsarea serii și până în zorii zilei, precum și ziua când ploua torențial, ninge abundent sau este ceață densă, ori în alte condiții meteorologice ce reduc vizibilitatea pe drum, să folosească sistemul de lumini al autovehiculului astfel: a) în timpul opririi sau staționarii pe partea carosabila, luminile de poziție sau de staționare; ... b
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124302_a_125631]
-
sau staționarii. ... Articolul 55 Conducătorilor de vehicule cu tracțiune animală le este interzis: a) să circule pe drumurile publice cu vehiculul neechipat cu felinar și elemente reflectorizante montate la loc vizibil în partea din spate, iar noaptea ori ziua, cănd ploua torențial, ninge abundent sau este ceață densă ori în alte condiții meteorologice ce reduc vizibilitatea, fără felinar aprins, instalat lateral în partea stângă a vehiculului; ... b) să doarmă în timpul mersului sau staționarii cu animalele înhămate; ... c) să circule cu mânji
REGULAMENT nr. 328 din 29 aprilie 1966 *** Republicat pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice şi pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în acest sector*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124302_a_125631]
-
am Împlinit 15 ani - eram fată mare. V-ați Împrietenit cu cineva de vârsta dumneavoastră acolo? La Tatarovca erau mai mulți - erau și fetițe, ne duceam unii la alții. Până aici În noroi, desculț, fiindcă era un sat prăpădit. Când ploua nu puteai să te duci Încălțat cu nimic - mergeam desculță, În noroi, până aici... Și după ce v-ați Întors În Cernăuți v-ați mai Întâlnit cu cineva de acolo? Nu ne-am mai Întâlnit. Aici știu că mai sunt doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
li s-a spus să ia cât pot duce În spinare. Nu știu prin ce minune s-a căpătat o căruță În care au Încărcat copiii și, eventual, acel rucsac nenorocit - ce altceva putea să ia tata? Îmi amintesc că ploua și ningea În căruța aceea. Asta Îmi amintesc. În rest, se mergea toată ziua. Seara se făcea popas În grajduri, În staule... Îmi amintesc... poate că Înaintea noastră au mai trecut și alții, și am văzut doi copii, probabil frate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am fost mânați pe malul Nistrului, unde trebuia să așteptăm să fim trecuți cu bacul peste râu, Împreună cu alți năpăstuiți ai sorții, la Moghilev. Ne-am așezat pe iarba udă și, de oboseală, am adormit lângă un bătrânel cu umbrelă. Ploua - o ploaie măruntă de toamnă care-ți pătrundea În oase și-ți uda hainele. Când ne-a venit și nouă rândul să ne Îndreptăm spre bac, părinții m-au trezit, dar când am vrut să mă ridic nu mă puteam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu era săpun, nu era nimic, au Început frigurile, nu erau lemne, nu era căldură... La Atachi era deja frig când ați ajuns? Da, când am ajuns acolo deja Începuse - nu era Încă foarte frig, dar se făcea din ce În ce mai frig... Plouase sau ninsese? Ploua, dar era foarte rece, că Ucraina e un loc foarte rece... De la Atachi ați trecut la Moghilev - câte zile ați stat acolo? Cred că și acolo am stat vreo 7-8 zile, până am reușit să mergem mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu era nimic, au Început frigurile, nu erau lemne, nu era căldură... La Atachi era deja frig când ați ajuns? Da, când am ajuns acolo deja Începuse - nu era Încă foarte frig, dar se făcea din ce În ce mai frig... Plouase sau ninsese? Ploua, dar era foarte rece, că Ucraina e un loc foarte rece... De la Atachi ați trecut la Moghilev - câte zile ați stat acolo? Cred că și acolo am stat vreo 7-8 zile, până am reușit să mergem mai departe... Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
gonit să mergem Într-un templu fără acoperiș, unde ne-au băgat câteva sute de persoane... — La Atachi câte zile ați stat? — O zi și o noapte - pe urmă ne-au gonit spre Nistru... Era deja frig? — Era toamnă și ploua, era frig... — Ploua și templul era descoperit? — Da, era descoperit - adică avea acoperiș, dar era găurit. Și au venit peste noi, În templul ăla, noaptea, din Basarabia, evrei din lagărul de la Edineț - și ăștia au venit ca niște oameni sălbatici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-un templu fără acoperiș, unde ne-au băgat câteva sute de persoane... — La Atachi câte zile ați stat? — O zi și o noapte - pe urmă ne-au gonit spre Nistru... Era deja frig? — Era toamnă și ploua, era frig... — Ploua și templul era descoperit? — Da, era descoperit - adică avea acoperiș, dar era găurit. Și au venit peste noi, În templul ăla, noaptea, din Basarabia, evrei din lagărul de la Edineț - și ăștia au venit ca niște oameni sălbatici, flămânzi, erau de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de țărani ucraineni, iar În cealaltă jumătate erau evrei - care, tot așa, erau negustori, mici meseriași, și peste ei ne-au gonit pe noi... Cât timp ați mers până la Murafa? Nu era o distanță foarte mare, dar țin minte că ploua cu găleata... Cred că cu căruța am făcut În jur de 12 ore... Și am ajuns acolo și am intrat peste localnici - dar numai la evrei, că la ucraineni nu ne-au primit... Pe noi ne-a primit o familie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prost aerisit? Nu pot să zic că În vagonul nostru nu era aer, pentru că vagoanele erau din scânduri care permiteau să pătrundă aerul. Așa că aerisire era. Încă nu era chiar frig? Era octombrie, iar În Câmpulung nu ningea și nu ploua. Când am ajuns la Atachi era lapoviță, o vreme mizerabilă. Atachi era destinația? Nu, nu ajunsesem Încă la destinație: Atachi era o etapă, o stație până unde mergea trenul. La Atachi ați fost cazați undeva? Atachi era o localitate basarabeană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trenul. La Atachi ați fost cazați undeva? Atachi era o localitate basarabeană distrusă de război, În care locuințele erau libere, dar dărâmate În bună parte. Și noi ne-am găsit refugiul printre dărâmăturile alea - fiecare căuta un loc să nu plouă... Deci Între zidurile unor case dărâmate de luptele care se dăduseră pe acolo. Cât timp ați stat la Atachi? După părerea mea, am stat cam trei-patru zile, până când s-a organizat trecerea Nistrului. Trecerea peste Nistru s-a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fi un loc mai sigur decât Moghilev... Și Șargorod nu este chiar departe de Nistru? La 60 km - deci judecata noastră s-a dovedit a fi bună. Ne-am dus pe jos spre Șargorod. Drumul a fost groaznic, pentru că ploua amestecat cu ninsoare și drumurile nu erau asfaltate - desigur, erau drumuri de țară. Căruțele Înaintau foarte greu... Căruțele erau ori cumpărate, ori Închiriate, nu mai țin minte toată istoria aceasta - știu că a noastră era cumpărată... Tatăl meu ducea căruța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]