6,499 matches
-
Vaideeni este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Cerna, Cornet, Izvoru Rece, Mărită și Vaideeni (reședința). Se află în nord-vestul județului Vâlcea, regiunea geografică Oltenia, România, la poalele Munților Căpățânii, în extremitatea nordică a depresiuni subcarpatice Horezu. . Suprafață comunei Vaideeni este de 15759 ha din care aproximativ 10.000 ha este acoperită de păduri. Satul Vaideeni reprezintă reședința comunei, fiind situat în bazinul râului Luncavăț, afluentul Oltului. Teritoriul
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
1019,45 Servicii și dezvoltare publică 246,49 93,11 Transporturi și telecomunicații 242,45 83,39 Alte acțiuni economice 151,16 178,84 Total Colectarea veniturilor locale se realizează în proporție de 93 % Așezarea localității într-o depresiune sub poala Munților Căpățânii, cu un climat de adăpost, ferita de vânturi puternice, de geruri, cât și de călduri excesive (creându-se condiții convenabile apariției anumitor elemente mediteraneene spontane, cum ar fi: castanul dulce, liliacul sălbatic), toate acestea formând cadrul optim pentru
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
2. În punctul "Pășunea din Deal" a fost identificată o locuire din faza B a culturii eneolitice Petrești. Așezarea se află într-o poiană situată la o înălțime de 700 m. altitudine absolută (Muzeul Național Brukenthal); Muzeul Mediaș). 3. La poalele cetății "În Șes", s-au descoperit fragmente ceramice. Lipsesc alte precizări. Epoca descoperirilor nu a fost determinată (Muzeul Național Brukenthal). 4. În locul numit "Strâmturi", aflat pe partea din stânga rambleului căii ferate Copșa Mică - Sibiu, s-au descoperit fragmente ceramice ale
Agârbiciu, Sibiu () [Corola-website/Science/299826_a_301155]
-
nobililor. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate. Comuna Apoldu de Jos este așezată la marginea de sud a Podișului Transilvaniei, la limita sud-estică a Podișului Secașului formând o zonă geografică distinctă cunoscută sub numele de Depresiunea Apold-Miercurea de la poalele Munților Cibinului și străbătută de pârâul Secaș. Această zonă deluroasă situată în vestul județului este drenată de râul Secaș, fiind cunoscută prin viile și livezile sale. Comuna Apoldu de Jos are în componență localitățile: Apoldu de Jos - reședința comunei Sîngătin
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
între -8,7 °C și 8 °C. Precipitații bogate. Trecerea de la vară la iarnă se face brusc. Ceața este prezentă dimineața și seara, aproape pe toată durata toamnei și a iernii. Situată în zona de depresiuni și culoare depresionare de la poalele Munților Cindrel, zona localității Apoldu de Jos formează o depresiune largă, numită Depresiunea Apold, după numele localității. Această zonă se caracterizează printr-o zonă de dealuri joase sub formă de gruiuri prelungi și suprafețe netezite, zonă care face trecerea de la
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Jos formează o depresiune largă, numită Depresiunea Apold, după numele localității. Această zonă se caracterizează printr-o zonă de dealuri joase sub formă de gruiuri prelungi și suprafețe netezite, zonă care face trecerea de la dealurile sculptate pe formațiunile cristaline de la poalele Munților Cindrelului la Podișul Secașelor și lunca aluvionară a Secașului. Urmele arheologice descoperite pe teritoriul Apoldului de Jos atestă un fapt de necontestat: oamenii paleoliticului, ocupându-se cu vânătoarea, pescuitul și o agricultură primitivă, au trăit în Depresiunea Apold-Miercurea. Bogatul
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
de CEDONIA. Pe acest deal au construit romanii castrul ale cărui urme mai erau vizibile în sec. XII, când sașii colonizatori au dat numele dealului după culoarea resturilor construcțiilor militare romane. Și astăzi se mai pot vedea urme romane la poalele dealului, la numai 22 de metri de gardul ultimei locuințe, sau în partea estica a dealului, la locul numit "Peste pârâu". Este posibil ca această așezare să fi fost un "castru", o fortăreață, destinat trupelor auxiliare cu un efectiv de
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
impune printr-o eleganță sobră, sporită de liniile clare ale ornamentației. Pieptarul, lucrat în piele albă este deschis în față, de tip poienăresc. Ornamentațiile sunt executate cu lânică și mătase colorată. Negrul domină în cusăturile dispuse în special pe piept. Poalele, lucrate din pânză albă, învrâstată din loc în loc, sunt lungi până aproape de glezne. Ele sunt acoperite în față cu o cătrință "vânătă" numită șurț, iar în spate cu una roșie. Șurțul este țesut din lână neagră ori albastră, în patru
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
1924, afirmă că "Apold" ar fi un cuvânt derivat din slavul "poljie" (polje) - "câmp" - adică locul așezării față de munte, spre câmpie; situația este destul de veridică, având în vedere amplasamentul celor două sate (Apoldu de Jos și Apoldu de Sus) la poalele munților Cibin, care coboară aici brusc într-o zonă de dealuri netede. Denumirea satelor din componența comunei Apoldu de Jos (Apoldul Mic), ung. Kisapold, germ. Kleinapold Sîngătin, ung, Kisenyed, germ. Kleinenyed
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
mons"), această denumire referindu-se la o trecere în Alpii Pennini, cel mai probabil pasul Sf. Bernard. Ei au găsit țara între Alpi și fluviul Pad ocupată. Au traversat Padul cu plutele, izgonind o parte din etrusci și umbrieni la poalele Apeninilor și s-au stabilit acolo. Lingonii erau originari din partea superioară bazinului râului Marna și al Senei. Boii din secolul I î.Hr. au trecut Rinul pentru a veni în ajutorul [helveți]]lor (din Elveția) împotriva lui Cezar. Aria de răspândire
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
atestată de inscripții numeroase și câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj). Cele două fortificații romane de la Porolissum, castrele, câte unul pe dealurile Pomet și Citera ale localității, împreună cu un sistem defensiv complex, situat pe culmile sau la poalele Munților Meseșului, au reprezentat cheia de boltă a apărării romane în regiunea nord-vestică a Daciei. Caracalla și-a pus titlurile ""pacator"" și ""nume praeseus"", declarându-se un "Alexandru al Orientului". A fost asasinat în aprilie 217, în timpul campaniei militare din
Caracalla () [Corola-website/Science/299860_a_301189]
-
160 km de Barcelona. Este cel mai lung curs de apă din Spania și izvorăște la 70 km distanță de Oceanul Atlantic, la sud de Santander, în Munții Cantabriei. Cursul său în lungime de 600 km se întinde de-a lungul poalelor Munților Pirinei. Este singurul râu din Spania care la varsare prezintă o deltă și nu un estuar. Fluviul este practic un paradis, nefiind afectat de către factorii antropici (adică de om). Fiind foarte lung și lat, prezintă toate tipurile de formațiuni
Ebru () [Corola-website/Science/299943_a_301272]
-
încercările lui Alexandru cel Mare (335 î.Hr. și 327 î.Hr.) și Lisimah (310 î.Hr.) de a-i supune au eșuat. Ulterior, geții din stanga Dunării au avut ciocniri cu bastarnii, un popor germanic care între 200 și 100 î.Hr. au ocupat poalele nord-estice ale Carpaților și malurile Nistrului. După lupte îndelungate, bastarnii au fost învinși de daci, locuitorii regiunilor muntoase, care mai apoi rămân stăpâni și pe câmpia răsăriteana până la Nistru. Din secolul I î.Hr., în nordul Dunării predomina numele și neamul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Vicovu de Sus Centru, Plai și Lăură) care reprezintă 70% din suprafața orașului și Bivolărie (format din vatra satului Bivolărie și cătunul Poderei) 30% din suprafața orașului. Localitatea deține 1.200 mp de spații verzi amenajate și peisaje naturale de la poalele Obcinelor Mari. În orașul Vicovu de Sus există statuia lui Ion Nistor și un monument al eroilor din cele două războaie mondiale, străjuit de două tunuri. Calea ferata Suceava - Putna/Nisipitu trece prin Bivolărie și sunt două stații CFR: Vicovu
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Republica (Adîgă) (în limbile rusă: "Респу́блика Адыге́я", adîgă; "Адыгэ Республик") este un subiect federal al Rusiei (o republică), o enclavă în Kraina Krasnodar. este situată la poalele Munților Caucaz, cu câmpii în nord și munți în sud. Pădurile acoperă aproape 40% din teritoriul republicii. Adîgheia se află pe fusul orar al Moscovei (MSK/MSD). Diferența față de UTC este de +0300 (MSK)/+0400 (MSD). Râul Kuban (870 km
Adîgheia () [Corola-website/Science/299298_a_300627]
-
Cârlibaba. Așezată pe valea râului Rebra, cel mai lung afluent nordic al Someșului Mare, la 5 km de confluență, Rebra are o istorie legată insolubil de istoria satelor românești care din vremuri îndepărtate au alcătuit colțul de țară românesc, de la poalele munților Rodnei, numit în documentele oficiale „"Terra Naswod"” , „"Vallis Rodnensis"”, iar din anul 1475 „"Vallis Valahalis"”. Localitatea, una dintre cele mai vechi din ținut, era denumită Rebra în anul 1245‚ „"Rivulus Rebre"” în 1380‚ „"Felso Rebra"” (Rebra de sus ) în
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
munte. Este explicația pentru care optăm și noi, cu atât mai mult cu cât, încă de la intrarea pe valea Rebrei, privind pe vale în sus, oricine poate observa colina cu numele Vârful Rău, ce parcă susține bolta cerească, ale cărei poale pornesc chiar din centrul satului. Localitatea Rebra este atestată în anul 1245, în documentul prin care regele ungur Bella al IV-lea însărcina pe comitele secuilor să administreze localitățile din Valea Rodnei, între care și „Rebra” iar din venituri să
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
Victoria este un oraș în județul Brașov, Transilvania, România. Se află la poalele Munților Făgăraș, la 30 de kilometri vest de municipiul Făgăraș. Așezarea, numită mai întâi Ucea Fabricii, s-a dezvoltat în jurul unei fabrici înființate în perioada interbelică de un grup de întreprinzători cehi. După instaurarea comunismului și extinderea uzinei chimice Ucea
Victoria, România () [Corola-website/Science/299325_a_300654]
-
o pagină etnografică memorabilă prin jocul tradițional, vigoarea flăcăilor și candoarea fetelor, prin lăuta țiganilor care compun imaginea unui ritm impetuos: „De tropotele jucătorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâta pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire“. Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi face curte acesteia
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
la 29 iulie 1981 în Oviedo, Spania), este un pilot de Formula 1 de origine spaniolă, campion mondial în acest sport în 2005 și 2006. În 2003 a devenit cel mai tânăr pilot de Formula 1 care a plecat din pole position, apoi care a câștigat o cursă, iar în 2005 cel mai tânăr pilot care a câștigat titlul mondial. Contrar multor piloți de Formula 1, nu provine dintr-o familie bogată, astfel că doar grație sponsorizărilor a reușit să participe
Fernando Alonso () [Corola-website/Science/298770_a_300099]
-
pe postul de pilot de teste, dar după numai un an își face debutul pentru echipa franceză, revenind astfel pe circuitele de Formula 1 în Marele Premiu al Australiei. În a doua sa cursă la Renault F1 reușește primul său pole position, în Malaezia. După doar câteva luni, în august mai exact, Alonso câștigă prima sa cursă de Formula 1, devenind astfel cel mai tânăr câștigator al unei curse de Formula 1, bătând recordul lui Bruce McLaren vechi de 34 de
Fernando Alonso () [Corola-website/Science/298770_a_300099]
-
după ce Kimi Räikkönen, rivalul său la titlu, abandonează în primul tur. De fapt în acel an Alonso a câștigat titlul mondial și datorită numeroaselor probleme avute de rivalul său. Ajuns în Franța, Alonso marchează cel de-al treilea start din pole position din sezonul 2005, și conduce cursa de la start la final, obținând astfel cea de-a cincea victorie. Urmează un nou pole în Marea Britanie, unde va termina însă pe locul doi, în urma lui Juan Pablo Montoya, într-una din numeroasele
Fernando Alonso () [Corola-website/Science/298770_a_300099]
-
datorită numeroaselor probleme avute de rivalul său. Ajuns în Franța, Alonso marchează cel de-al treilea start din pole position din sezonul 2005, și conduce cursa de la start la final, obținând astfel cea de-a cincea victorie. Urmează un nou pole în Marea Britanie, unde va termina însă pe locul doi, în urma lui Juan Pablo Montoya, într-una din numeroasele curse în care Kimi Räikkönen a avut parte de probleme la motor. Germania îi aduce o nouă victorie, din nou după abandonul
Fernando Alonso () [Corola-website/Science/298770_a_300099]
-
lui Matei Basarab și ale artei românești a secolului al XVII-lea. Mănăstirea este amplasată în vatra localității Brebu Mânăstirii din actualul județ Prahova, în apropierea râului Doftana. Arealul geografic este încântător, situarea acestuia într-o depresiune a Sub-Carpaților, la poalele munților Baiului și Grohotișului, conferă o climă dulce și un aer curat cu calități terapeutice. Complexul arhitectural de la Brebu, conceput ca mănăstire și curte domnească, este păstrat în forma inițială, fiind unul dintre puținele monumente medievale românești atât de bine
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
Turnului Eiffel și un funicular). La nord se află colina Croix-Rousse, fieful tradițional al atelierelor și magazinelor de mătase, o industrie pentru care orașul este faimos. Orașul medieval (Vieux Lyon) a fost construit pe malul vestic al râului Saône la poalele colinei Fourvière, la vest de peninsulă. Pe mica peninsulă (presqu'ile) între Ron și Sona se află a treia piață publică din Franța, și una din cele mai mari din Europa: Place Bellecour. De fapt este cea mai mare piață
Lyon () [Corola-website/Science/297716_a_299045]