7,468 matches
-
de o parte, se înglobează un număr considerabil de „antipsalmi” (Cornel Regman), cu finalitate deopotrivă tragică și pamfletară. Chiar dacă trimiteri biblice apăruseră, în aliaj cu miteme grecești, încă din culegerile anterioare, originală e acum suprapunerea perfectă dintre biografie și hagiografie, poeta speculând coincidența dintre propriul prenume și acela al unui personaj biblic. Din această omonimie ia naștere un discurs dublu codificat, unde revolta împotriva „Tatălui” sintetizează în egală măsură defularea și erezia: „În abatorul acesta perpetuu/ de vietăți lucide și vorbitoare
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
care o scrie P. nu este complet izolată de lirica sa. Există chiar o comunicare secretă între domenii, probată prin transplantarea unor teme și scheme de construcție. Totuși, cele două sectoare se situează pe paliere distincte: pe cât de ferventă e poeta în utilizarea unei dicțiuni nefardate, pe atât de atrasă e eseista de sofistică, de nisipurile alunecoase ale doctrinelor și de împletirea inextricabilă dintre psihoză și idee. Astfel, culegerea Teze neterminate (1991) reunește trei secțiuni relativ independente. Cu o tematică eterogenă
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Ion Bogdan Lefter, Frumoasa știință a verbului, T, 1982, 8; Al. Cistelecan, „Dimineața tinerelor doamne”, F, 1984, 3; Simion, Scriitori, IV, 569-574; Ioan Moldovan, O tânără furioasă, F, 1990, 6; Nicolae Manolescu, Structura cristalului, RL, 1991, 22; Gheorghe Grigurcu, Eseurile poetei, CNT, 1991, 28; Ion Vlad, Mângâierile filosofiei, TR, 1991, 33; Alex. Ștefănescu, Marta Petreu și demonul logicii, RL, 1991, 46; Ioana Pârvulescu, Metafora Martei Petreu, CNP, 1992, 2; Traian T. Coșovei, Anestezii rapide, lunecoase, ALA, 1992, 105; Al. Cistelecan, Între
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
înapoi, cavalere!/ înainte, cavalere!/ înapoi, cavalere!”. Întreruptă de Starea de juxtapunere (1997), un experiment cu privire la efectele contiguității semnificanților, problematica morală e reluată în Cum stau eu aici pe terasă și contabilizez obscenitatea istoriei (2001), poate cea mai bună carte a poetei. Dioramă grotescă a unor escatologii alternative, poemele sunt o sumă de parabole care avertizează asupra iminentelor apostazii ale delirului istoric. Anticipată de o antologie comentată din versurile poetului (1987), monografia Nichita Stănescu între poesis și poiein (1991) constituie o analiză
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
NOVAC, Elisaveta (l8.X.1943, Cernișoara, j. Vâlcea), poetă. Este fiica Linei (n. Dumitrașcu) și a lui Nicolae Niță, țărani. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București și a lucrat ca profesoară în învățământul preuniversitar. Între 1971 și 1973 face parte din redacția revistei
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
la „Argeș”, la publicațiile pentru copii „Cutezătorii” și „Luminița”, la „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „România literară”, „Vâlcea literară” ș.a. Este laureată a concursurilor de poezie „Nicolae Labiș” (Suceava, 1973), „Dragoș Vrânceanu” (Râmnicu Vâlcea, 1983) ș.a. N. este o poetă pentru care copilăria există nu numai spre a fi evocată nostalgic sau întâmpinată cu compuneri didactice și educative, dar și ca vârstă adoptivă, cum ar fi spus Lucian Blaga. Ochiul de basm vestea o fină înțelegere a psihologiei infantile și
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
dominante rămân însă, pe de o parte, solaritatea contagioasă atât la nivelul notației pasteliste, cât și la cel simbolic, al transgresării materiei, iar pe de alta, capacitatea de a privi lumea printr-un ochean care o face miraculoasă. De altfel, poeta mărturisește într-o Baladă-autoportret că descinde dintr-o țară de basm. Dacă tematica ancestralului se concentrează reprezentativ în Părinții (1983) și în Casa cu greieri (1984), volumul Grădina Salamandrei (1987) sintetizează paradigmatic poezia extazului vital și a elanului ascensional al
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
paralel cu Cenaclul de Luni, ulterior desființat. A fost vizitat la început sporadic, mai târziu destul de consecvent, de „lunediști”, de scriitori din generația optzecistă, inclusiv dintre cei trăitori în provincie (Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina). Din alte generații participa la lucrări poeta Angela Marinescu, ocazional fiind invitați și alți poeți consacrați - Ana Blandiana, Cezar Baltag ș.a. Cenaclul a avut și câteva ședințe în afara capitalei (de pildă, la Reșița sau la Timișoara, cu cenaclul animat de Livius Ciocârlie) și a atras prezența unor
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
OLTEANU, Lucia (16.V.1925, București), poetă și prozatoare. Este fiica Victoriei (n. Andreescu) și a lui Petre Olteanu, cofetar. A urmat Școala Normală „Elena Doamna” (1936-1944) și Facultatea de Filosofie, secția psihologie-pedagogie, a Universității din București. Lucrează ca operatoare la Telefoane (1947-1949), apoi intră la Școala
OLTEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
, Lucia (20.II.1949, Rădăuți), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Aspaziei Nenati (n. Rușindelar), funcționară, și a lui Traian Nenati, învățător. Urmează Liceul Teoretic din Rădăuți (1963-1967) și Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Al.I.Cuza” din Iași (1967-1972). Între 1972 și 1977
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
din afară („Poemul cochilie cântătoare,/ Când taina-și dorește auzul aproape/ Păstrând răsucite-n savanta-i lentoare/ Mările lumii cu suflet de ape”). Motivele și temele poemelor semnate de O.-N. sunt mai puțin conturate, încât se poate spune că poeta nu are motive lirice predominante, iar cele perceptibile (iluzia, clarobscurul romantic, esențele folclorice) se ating totuși în punctul de fugă al aceleiași construcții poetice. Lucrarea Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii (2000) propune o viziune modernă, transdisciplinară, abordând relația
OLARU-NENATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
, Anișoara (pseudonim al Doinei Stella Grațiana Peteanu; 28.V.1912, Pădureni, j. Timiș - 1.IX.1972, Lugoj), poetă, prozatoare și ziaristă. Este fiica Vioricăi (n. Bujigan) și a lui Aurel Peteanu, profesor de română și latină, publicist, animator cultural, în perioada interbelică, al Lugojului. O. face cursul primar și pe cel secundar în orașul natal și în Timișoara
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
cântare”, un poem unic în mai multe timpuri, variantă transfigurată a unui roman de iubire. În Fata lui Codru-Împărat (1939), poeta e o Sulamita valahă, care unește Cântarea Cântărilor cu folclorul autohton. Iubitul e un rege și un zeu căruia poeta îi compune imnuri sacre, oficiind ca o preoteasă a soarelui. Ca o altă Sulamita, fata codrilor bănățeni își destăinuie fericirea, extatic, prietenelor, fetelor „fluturatice”: „Voi, tinere, fluturatice fete, / De râsul cărora nu mai pot codrii să doarmă, / Nici iepurii câmpului
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
pădurii trecerea îngerilor tăi,/ Să-l duc în peștera celui mai tânăr vânt/ Și slava ta și bucuria mea/ Cu el să descânt necontenit și să le cânt”). A stabili un raport de influență e totuși dificil, întrucât cele două poete și-au publicat volumele exact în același interval. Nota deosebitoare a poetei O. este o preferință vag poescă pentru halucinant și fantastic, ce o apropie întrucâtva de Emil Botta. O apropie, dar mai mult o desparte, căci, spre deosebire de autorul Întunecatului
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
vânt/ Și slava ta și bucuria mea/ Cu el să descânt necontenit și să le cânt”). A stabili un raport de influență e totuși dificil, întrucât cele două poete și-au publicat volumele exact în același interval. Nota deosebitoare a poetei O. este o preferință vag poescă pentru halucinant și fantastic, ce o apropie întrucâtva de Emil Botta. O apropie, dar mai mult o desparte, căci, spre deosebire de autorul Întunecatului April, „fata lui Codru-Împărat” nu dezvoltă elementul terifiant, ci adesea îi substituie
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
cu poezie D. Karnabatt, George Voevidca, Mihail Munteanu ș.a. Paginile O. mai adăpostesc articole și documente de istorie literară: Trei scrisori ale lui Gheorghe Barițiu, Spiritul critic în România, Iacob Negruzzi: „Amintiri din Junimea”. În numărul 65 este reprodus Interviul poetei Elena Văcărescu acordat unui ziarist elvețian. Se publică traduceri din A. P. Cehov. Comentarii de natură socială, literară, artistică dau și Camil Petrescu, Al. Tzigara-Samurcaș, V. I. Popa. N.S.
ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288563_a_289892]
-
, Anna, contesa de (15.XI.1876, Paris - 30.IV.1933, Paris), poeta, prozatoare și eseista. Este primul dintre cei trei copii ai Ralucăi /Rachel (n. Musurus), de origine cretana (tatăl ei, Constantin Musurus Pasă, fost ambasador al Porții Otomane la Londra, tradusese Divină Comedie a lui Dante în grecește și avea în
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
o temă recurenta este tocmai alchimia inclasabila a lirismului ei și aportul rădăcinilor românești („valahe”/„danubiene”/ „balcanice”) la insolitul prin care N. s-a impus în lirica de dupa parnasianism și simbolism, instaurând intempestiv o resurecție romantică aparte: astfel, la romanitatea poetei au fost raportate panteismul mistic, dar și naturismul păgân, vitalismul concrescent contemplării morții, cultul înaintașilor, exaltarea deopotrivă a cosmosului și a micului univers, cu deosebire vegetal, plonjeul în intimitatea eului, toate turnate în clasicitatea solemnă a prozodiei, cu manifestă conotație
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
moarte. Erosul e asociat morții în toate omologiile care se potențează reciproc; dragostea pierdută deschide sufletul către misterul macabru, cei vii sunt trecut, cuprinși în viitorul morții și, asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că un sacrilegiu moral
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Anna de Noailles, Paris, 1964; Jean Cocteau, La Comtesse de Noailles. Oui et Non, Paris, 1963; Negoițescu, Scriitori, 489-500; George Hanganu, Interferente și peisaje literare franceze, București, 1973, 70-87; Cristian Popișteanu, Anna de Noailles, RL, 1976, 42; Maria Platon, O poeta a luminii și a soarelui, CRC, 1976, 52; Titus Bălașa, O carte despre Anna de Noailles, R, 1977, 9; Elisabeth Higonnet, Anna de Noailles, coeur innombrable. Biographie. Correspondance, [Paris], 1989; Gabriela Stoica, Ultima Șeherezadă. Contesă Anna Brâncoveanu de Noailles, București
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
, Natalia (5.XII.1882, Buciumeni, j. Galați - 2.IX.1962, Tecuci), poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Elenei (n. Dumitrescu) și a lui Avram Negru, învățător, proprietar al unei mici podgorii. Urmează cursul secundar la Galați, iar în 1901 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, secția filosofie-istorie, a Universității din
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
NICOLAU, Marieta (10.IX.1943, București), poetă și prozatoare. Este fiica Elenei (n. Radu) și a lui Mihail Nicolau, funcționar. Școala o face în București, urmând tot aici Facultatea de Filologie, pe care o va absolvi în 1966. Încadrată la Radioteleviziunea Română, ulterior se transferă la Redacția
NICOLAU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
introd. Ion Pillat, București, [1936] (în colaborare). Repere bibliografice: Ovid Densusianu, „Denii”, VAN, 1919, 5-6; Perpessicius, Opere, XII, 531; N. I. Herescu, Însemnări literare (1924-1926), Arad, 1926, 65-68; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 185-186; Mario Ruffini, Roma nella poesia del poeta romeno Ștefan I. Nenițescu, Spoleto, 1938; Călinescu, Ist. lit. (1941), 801, Ist. lit. (1982), 885; Crohmălniceanu, Literatura, II, 317-320; Piru, Ist. lit., 360-361; Sanda Radian, Măștile fabulei, București, 1983, 203-205; Edgar Papu, Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994, 29-33; Dicț
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
NICULESCU, Ruxandra (28.III.1949, București), poetă. Este fiica Mariei Niculescu (n. Ivan), dansatoare la Teatrul Alhambra din București, și a lui Vlad Niculescu, artist plastic, fondatorul secției de „artă a metalului” la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
cu pocnete rare. / Noi mestecăm la masa veche, eu gândurile tale / tu gândurile mele amare.” În Oglinzi părăsite se accentuează ipostazele omului supus degradării biologice aduse de inevitabila „mare trecere”: „Cineva pleacă / din mine / fără să-și ia / rămas-bun”, mărturisește poeta în Uitare, deși ea scrie tocmai împotriva uitării identității și a tiparului lingvistic de reprezentare și expresie a eului. SCRIERI: Die Zeremonie der Erinnerung, Kassel, 1989; Meseria exilului, București, 1998; Oglinzi părăsite, București, 2001. Ediții: Basmele călătoriilor în timp, București
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]