KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...231 232 233 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

ne vom întoarce cu tot ce ne-au furat. —Hotărârea încă n-a fost luată, îi aminti Hiro Tavaeárii. —Știu, încuviința Căpetenia Războinicilor. Dar eu rog poporul din Bora Bora să ne încredințeze onoarea insulei. Dacă cei mai buni războinici pornesc într-o aventură cu un rezultat atât de incert, femeile și copiii vor rămâne fără apărare,remarcă obezul Om-Memorie, care până acum ascultase în tăcere, dintr-un colț al imensei încăperi. Ce-o să se-ntâmple dacă se-ntorc și ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
la nimic dacă n-ar fi dispus de materia primă necesară, pe care le-o asigurau acești copaci. De aceea, atunci când primi de pe buzele venerabilului Hiro Tavaeárii sarcina de a construi un mare catamaran, cu care războinicii insulei să poată porni în aventură recuperării fetelor, a prințesei, a perlei sfinte și a centurii regale, primul lucru pe care il făcu fu să se întâlnească cu viitorul său căpitan, pentru a afla exact ce fel de vas dorește acesta. Să aibă vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fără-ndoială, de un asalt victorios asupra unei insule, care a fost și incendiată. —Mă întreb dacă nu cumva se referă la o insulă care avea deja foc, semnala Hiro Tavaeárii. O insulă cu un vulcan activ, pentru că flăcările nu pornesc de pe țărm, unde, în mod logic, ar trebui să se afle locuințele, ci de pe munte. Toți cei prezenți se apropiară ca să analizeze desenul, care se află pe partea stângă a pieptului prizonierului și, după ce arătăcu degetul un alt tatuaj confuz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Anglia și în Statele Unite va trebui să traverseze Canalul Mânecii și Atlanticul. Asta înseamnă că e conștient că trăiește și se deplasează pe pământuri și mari cu forme concrete și că, atunci când își va propune să revină în punctul de unde-a pornit, nu va trebui decât să urmeze același drum, dar în sens invers. În definitiv, locul său de origine nu reprezintă decât un punct aflat într-un spațiu amplu, perfect delimitat. Însă pentru locuitorii insulelor Pacificului de Sud, lumea nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
ești abia un adolescent. Ba sunt un bărbat, răspunse el nemulțumit. Și-ți amintesc că aceasta calatorie este posibilă tocmai pentru că l-am capturat pe sălbatic. Fără el, n-ați fi avut nici cea mai mică idee încotro s-o porniți. Asta este foarte adevărat, recunoscu interlocutorul sau cu glas apăsat. Și n-am uitat. Dar nu pot hotărî eu dacă ești sau nu îndreptățit să iei parte la expediție. Asta este treaba Consiliului. — Orice căpitan de vas are dreptul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
constelație aproape la fel de bine ca si sfârcurile Maianei. I-ar fi plăcut atât de mult să alerge până la Punta Rofau și să-i povestească, cuvânt cu cuvânt, discuția pe care-a avut-o cu Navigatorul-Căpitan!... Pentru o clipă, intenționa să pornească într-acolo, dar își aminti că făcuseră dragoste cu numai două zile în urmă și riscă s-o găsească din nou în brațele vreunuia dintre numeroșii ei pretendenți. Această idee fu suficientă să-i umbrească entuziasmul și aproape că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se opuse cu fermitate: —Pentru prima oara în ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei mai buni războinici ai noștri pornesc într-o lungă călătorie. Făcu o scurtă pauză. Trebuie să ne purtăm ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat, căci nimeni nu trebuie să afle că o să rămânem fără apărare. — Am auzit că bătrânul Traqui nu mai e-n toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
dintre ele ar prefera să fie jupuite de vii, decât să suporte torturile la care probabil că le supun. Se ridică în picioare, considerând reuniunea Consiliului încheiată. Aceasta este decizia mea, îmi asum întreaga responsabilitate și ordon să fie respectată. Porni către colibă lui, atât de încovoiat și cu un mers atât de obosit, încât ai fi crezut că a-mbătrânit cu douăzeci de ani într-o singură noapte. Atenția tuturor se mută asupra lui Hinói Tefaatáu, care stătea, tremurând, în ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Mii de mile de mare, deasupra căreia o fragilă ambarcațiune, cusuta dintr-o mie de bucăți de lemn, alunecă împinsă de vântul persistent care sufla dinspre sud-est, ce avea să sufle în același fel și atunci când se vor hotărî să pornească înapoi. Știau că acest vânt, acest alizeu constant, temutul Mara’amú, atât de folositor câteodată, îi va îndepărta de căminele lor până când din ele nu va mai rămâne decât o amintire vagă în memorie, care este singura parte a omului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fiu. „Cine se naște într-o piroga, într-o piroga va muri“, spunea tradiția, si era evident că Miti Matái își asumase fără reținere destinul și nu părea deloc nemulțumit de el. Pentru marea majoritate a polinezienilor, faptul de a porni în larg la bordul unei ambarcațiuni precum Marara nu era doar un mijloc de a călători dintr-un loc în altul, ci aproape că se transformă într-un mod de viață la care se adaptau firesc; nici macar lipsa de spațiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
stâng îmi va indica estul, cotul drept, vestul, iar ceafa mea va fi îndreptată spre nord. Tatuajele mele îmi vor indică atunci diferitele subdiviziuni, iar celelalte desene care apar lângă ele îmi vor aminti care este steaua reper de la care pornește Avei’á. — Adică ești un fel de Hartă de Stele vie? —Vie, da... admise celălalt. Dar care și gândește. Dacă nu poți să-ți amintești prin ce punct vor apărea următoarele stele, să corectezi direcția și să calculezi derivă, în funcție de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
și, după ce îi strânse în jurul lui pe toți membrii expediției, Miti Matái așeza cu fermitate degetul pe buricul băiatului, spunând: —Vreau să vă fie foarte clar, în cazul că mi se va întâmpla ceva, că vom începe tatuajele de întoarcere pornind de la această insulă, care se găsește la unsprezece zile spre nordvest de Bora Bora. Remarcă uimirea celorlalți și adaugă: Prefer să fie astfel pentru că, dacă Vetéa Pitó va cădea cumva în mâinile dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
luna plină pe cer, căci lumină ei puternică, reflectată pe cerul atât de limpede al Pacificului de Sud, îl împiedică să distingă cu claritate stelele, astfel că, atunci când aceasta începu să-și piardă din grandoare, consideră că sosise momentul să pornească din nou în larg. —Ferește-te de luna plină, îl avertizase pe noul său discipol. Este foarte frumoasă, dar această frumusețe o acoperă pe cea care contează cu adevărat: frumusețea stelelor. Luna este ca o logodnică tânără și capricioasa, pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
ambarcațiune să se depărteze nici măcar cu un metru de cursul pe care și-l propusese. Zi și noapte, bărbații se înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
adaugă în cele din urmă, ca tatălui meu i s-a părut o călătorie inoportuna pentru acea perioadă a anului, cu vânturi potrivnice, dar, după cum știți cu toții, moartea nu admite amânări și nu ține cont de direcția vântului, așa că am pornit în larg, după cum primisem porunca. —Regele a murit fără să mai apuce să-și vadă fiul încoronat, confirmă Omul-Memorie, sigur pe el. Și-a dat sufletul exact în clipa când Marea Damă Solitara apărea deasupra Puntei Matira, si aceasta a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pe care le foloseau femeile pentru pregătirea mâncării și îl așeza în fața lui. Lumea este la fel ca acest vas, și are margini care țin apă în mijloc. Marca un punct. În urmă cu mii de ani, strămoșii noștri au pornit de aici, din marginea vestică, în timp ce eu am ajuns în partea cealaltă, în marginea estică. —Adică ai ajuns până la capătul lumii? — Bănuiesc că da, admise el cu absolută naturalețe. Iar noi, daca am traversa în întregime Infinitul Ocean al Infinitelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Când m-am convins că nu mă caută, m-am întors și m-am ascuns într-una din insulițele aflate la sud de Rapa-Nui, unde am rămas încă o lună, isprăvindu-mi reparațiile și aprovizionându-mă cu ouă. Apoi am pornit din nou în larg, iar patru luni mai târziu am debarcat în Bora Bora. — Îmi amintesc foarte bine ziua întoarcerii tale, murmura Omul-Memorie, și îmi amintesc foarte bine și cântecul cu care ai fost întâmpinat. Haide, te rog! protesta Miti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul lor înainte de a fi de vreun folos stăpânilor săi. Totuși se întâmplă destul de rar că un bun navigator să fie nevoit să recurgă la asemenea trucuri, căci chiar și un ocean atât de întins precum Pacificul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
natură mai degrabă filozofica. Pentru pescarii care le văzuseră de aproape, erau simple nave conduse de oameni, în timp ce pentru Marele Preot și pentru cei mai sceptici navigatori trebuia să fie vorba despre Arca Zeului Tané, care, conform legendelor, avea să pornească într-o zi peste ocean pentru a le vești oamenilor venirea unui nou Mare Potop. În această arca uriașă avea să-i strângă pe cei drepți, pe care avea să-i pună la adăpost pe creasta unui munte în ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
a stabili relații intime cu nou-veniții. Miti Matái ajunse curând la concluzia că, dacă ar rămâne pe insulă, singura surpriză pe care ar putea-o avea ar fi cea a unui atac neașteptat, așa că, odată cu căderea serii, dădu ordin să pornească din nou în larg. Știa întotdeauna la ce se putea aștepta de la ocean, dar nu și la ce se putea aștepta de la oameni. Unsprezece zile mai târziu, în fața provelor gemene își făcu apariția un nou atol, care abia dacă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
mai întâlnise cu ființe omenești sosite din cealaltă extremitate a planetei. Nu puteau nici macar să-și imagineze, dar destinul dorise că Marara să-i întâlnească în lungă ei călătorie pe supraviețuitorii de pe Sân Juan Nepomuceno, un mare galion spaniol care pornise din Peru către Manila în primăvara lui 1663, dar care n-avea s-ajungă niciodată - la fel ca atâtea altele care urmaseră această rută - la destinația să din insulele Filipine. În cele din urmă compasiunea învinse teamă, mai ales că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Între timp, pe uscat, reparația bărcii continuă într-un ritm bun, iar dulgherul - care fusese ales dintre discipolii preferați ai lui Tevé Salmón - consideră de foarte bun augur faptul că, în ziua când se pregătea să o lanseze, s-a pornit o ploaie torențiala. Fu o noapte frumoasă de dansuri, cântece și mulțumiri adresate zeilor, si chiar și cel mai mic dintre copii se strădui să strângă cât mai multă apă în recipientele pe care le aveau la dispoziție. Această apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja înconjuraseră întregul perimetru al insulei, asigurându-se că nu se zarea nici un catamaran - care să le indice că aceasta ar fi fost insula de pe care au pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și dea seama că nici măcar nu era locuită de oameni ai mării, căci, în mod bizar, colibele nu se ridicau lângă mal, ci se ascundeau între copacii din interior, departe de privirile străinilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
insula, făcând tot felul de supoziții despre ceea ce-i aștepta sau ascultând pasionantele povestiri ale celor trei Pahí-Vahínes, care apelau, încă o dată, la toate resursele lor în încercarea de a-i mai detensiona pe bărbați, aflați pe punctul de a porni lupta, la mii de mile depărtare de căminele lor. Nici unul dintre cei aflați la bordul Mararei nu mai luase parte până atunci la o asemenea expediție. Nimeni nu omorâse vreodată pe cineva. În ultimii treizeci de ani, Bora Bora se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
vorbești? Nici nu e nevoie să mă-nțelegi. Cel mai probabil, totul e în imaginația mea, iar acel taifun nici n-o să se formeze. Și când vom ști sigur? —Mâine... răspunse Miti Matái, zâmbind. Dacă de dimineață nu se va porni briză, pe înserate o să se deschidă Cutia Vanturilor. În noaptea aceea, sub o căldură atât de zăpușitoare încât aproape că-i împiedica și să vâslească, se apropiară din nou de coastele insulei, de unde-i luară pe Roonuí-Roonuí și pe iscoadele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]