KorAP: Find »[drukola/base=proiecție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...231 232 233 ...440 >

10,986 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

PERSP PERSP MOODP TP ASPP a. să nu i -l daui ti ti b. nu i l- am dati ti Rămâne să discutăm în continuare statutul negației și să aducem argumente că să subjonctival este un complementizator generat într-o proiecție joasă din domeniul CP (FINP). 3.3 Negația propozițională 59 Importanța comportamentului negației 60 pentru arhitectura structurii propoziționale a fost subliniată în repetate rânduri, după cum arată și următorul citat din Hulk și van Kemenade (1997: 23): "[n]egation positions will

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Kemenade (1997: 23): "[n]egation positions will turn out to be a true reflex of clause structure", observație formulată în cadrul analizei fenomenelor V2 din istoria limbilor engleză și franceză. Pollock (1989) este primul autor care atribuie negației propoziționale statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și proiecția/proiecțiile în care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care atribuie negației propoziționale statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și proiecția/proiecțiile în care sunt găzduite cliticele pronominale (PERSP). Concluzia a fost extinsă și la analiza românei (Avram 1999; Isac și Jakab 2004; Hill și Alboiu 2016 i.a.). Structura propoziției negative este, așadar, următoarea: (115) NEGP > PERSP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propoziționale statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și proiecția/proiecțiile în care sunt găzduite cliticele pronominale (PERSP). Concluzia a fost extinsă și la analiza românei (Avram 1999; Isac și Jakab 2004; Hill și Alboiu 2016 i.a.). Structura propoziției negative este, așadar, următoarea: (115) NEGP > PERSP > MOODP > TP > ASPP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
statutul de proiecție sintactică independentă, Grup al Negației (NEGP); Zanuttini (1997) insistă asupra faptului că, în limbile romanice, negația propozițională selectează IP (i.e. MOODP > TP > ASPP, sub ipoteza flexiunii scindate adoptate în această lucrare), care include proiecțiile verbale și proiecția/proiecțiile în care sunt găzduite cliticele pronominale (PERSP). Concluzia a fost extinsă și la analiza românei (Avram 1999; Isac și Jakab 2004; Hill și Alboiu 2016 i.a.). Structura propoziției negative este, așadar, următoarea: (115) NEGP > PERSP > MOODP > TP > ASPP nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sub ipoteza că verbul românesc se deplasează ca grup (XP-movement) (§§2; 3.1.2; 3.1.2), ceea ce presupune deplasare a verbului prin specificatori. În cazul imperativului pozitiv (121), encliza pronominală diagnostichează deplasarea la C (pentru moment, vom considera că proiecția la care se deplasează verbul în configurații enclitice este C, urmând a rafina această interpretare în §3.5 infra ca deplasare la FIN); deplasarea la C (i.e. la [Spec, CP]) a imperativului din [Spec, MOODP] se explică prin verificarea trăsăturii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbul în configurații enclitice este C, urmând a rafina această interpretare în §3.5 infra ca deplasare la FIN); deplasarea la C (i.e. la [Spec, CP]) a imperativului din [Spec, MOODP] se explică prin verificarea trăsăturii [+directiv] (Niculescu 2015). Specificatorul proiecției de persoană, care găzduiește cliticul pronominal (P), nu creează efecte de intervenție, întrucât proiecția de persoană are trăsături nominale [+N]. (121) Du-te! CP qp VP C' 4 qp du C0 PERSP [+directiv]qp P PERS' 4 qp -te PERS0

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
infra ca deplasare la FIN); deplasarea la C (i.e. la [Spec, CP]) a imperativului din [Spec, MOODP] se explică prin verificarea trăsăturii [+directiv] (Niculescu 2015). Specificatorul proiecției de persoană, care găzduiește cliticul pronominal (P), nu creează efecte de intervenție, întrucât proiecția de persoană are trăsături nominale [+N]. (121) Du-te! CP qp VP C' 4 qp du C0 PERSP [+directiv]qp P PERS' 4 qp -te PERS0 MOODP [+N] qp tVP MOOD' qp Mood0 .... În schimb, în cazul imperativului negativ, deplasarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de intervenție care blochează deplasarea verbului la C; spre deosebire de centrul PERS0, care este înzestrat cu trăsături [+N], centrul NEG0 este înzestrat cu trăsături [+V] (derivabile din trasăturile sale de selecție, NEGP>IP) (v. și Barbu 2004: 79), astfel că specificatorul proiecției NEGP nu poate fi omis în deplasarea verbului. Trăsătura [+directiv] din C0 se verifică prin ACORD la distanță (opțiune posibilă pentru imperativ, vizibilă în coordonare prin aceea că encliza pronominală nu este obligatorie la al doilea conjunct: Mergi și spală

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Niculescu 2014) (124a). În ce privește structura internă a gerunziului românesc, există două ipoteze privind componența domeniului flexionar al gerunziului (ambele convergente asupra ideii că structura domeniului flexionar al gerunziului este redusă): Avram (2003) propune că verbul de gerunziu se ridică până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
românesc, există două ipoteze privind componența domeniului flexionar al gerunziului (ambele convergente asupra ideii că structura domeniului flexionar al gerunziului este redusă): Avram (2003) propune că verbul de gerunziu se ridică până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
al gerunziului (ambele convergente asupra ideii că structura domeniului flexionar al gerunziului este redusă): Avram (2003) propune că verbul de gerunziu se ridică până la proiecția de Aspect, iar Niculescu (2013) argumenteză că proiecția flexionară până la care se ridică gerunziului este proiecția de Timp. Analiza aspectuală (Avram 2003) face predicții corecte privind interacțiunea dintre aspect și (in)dependența temporală a gerunziului și explică de ce gerunziul acceptă în structura internă patru dintre cele cinci clitice adverbiale / semiadverbe, și anume pe cele cu interpretare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
morfologia "continuă" a gerunziului și morfologia "discontinuă" a infinitivului, sugerată în nota 33. Derivarea gerunziului pozitiv (124a) este redată în reprezentarea de mai jos; în lumina discuțiilor din acest paragraf, vom considera că domeniul flexionar al gerunziului nu conține o proiecție de mod (MOODP) și vom eticheta grupul din domeniul flexionar proiectat în structura gerunziului ca T/ASPP. (124) a. ducându-te b. *neșivenind; *și venind 70 c. Venind Ion / el, Maria s-a supărat. CP qp VP C' 4 qp

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
imperativul negativ, care se caracterizează prin procliză pronominală, gerunziul negativ se caracterizează prin encliză pronominală și prefixarea mărcii de negație ne- (125a); reamintim că negarea prin ne- a gerunziului este o formă de negație propozițională (v. (119) supra). Inventarul de proiecții sintactice din propoziția gerunzială negativă și specificarea lor cu trăsături categoriale este identică: NEGP are trăsături [+V], deci tranzitarea [Spec, NEGP] este obligatorie; marca de negație ne- este însă un centru (X0) și se generează în NEG0(125i), specificatorul proiecției

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
proiecții sintactice din propoziția gerunzială negativă și specificarea lor cu trăsături categoriale este identică: NEGP are trăsături [+V], deci tranzitarea [Spec, NEGP] este obligatorie; marca de negație ne- este însă un centru (X0) și se generează în NEG0(125i), specificatorul proiecției de negație nefiind blocat și fiind obligatoriu tranzitat de VP în deplasarea acestuia către C (125ii). Fiind un centru, deci având aceleași trăsături ca semiadverbele / adverbele clitice, ne- se încorporează în structura verbului întocmai ca mai aspectual (v. derivările din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ASPP [+N] qp tVP T/ASPP' qp T/ASP ... (iv) CP (VP la [Spec, CP]) qp VP C' 4 qp neducând C0 NEGP nemaiducând qp tVP NEG' qp NEG0 PERSP qp P ... 4 -te Relevanța fenomenului examinat • negația propozițională reprezintă proiecția cea mai înaltă din domeniul flexionar: NEGP selectează IP (NEGP > IP {PERSP > MOODP > TP > ASPP}) și este selectat de CP (CP {FORCEP > ... FINP}> NEGP); astfel, la setul de diagnostice sintactice care indică diviziunea CP / IP (encliză / procliză), putem adăuga și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
plin nu, inserat ca Grup Adverbial (ADVP) în poziție de specificator, reprezintă un argument suplimentar pentru deplasarea ca grup a verbului în română, instanțiind un efect prototipic de Minimalitate Relativizată (Rizzi 1990, 2001): un element de același tip (specificatorul unei proiecții cu trăsătura categorială [+V], i.e. [Spec, NEGP]) creează efecte de intervenție în deplasarea altui constituent specificat ca [+V] (verbul lexical care se deplasează ca grup) 3.4 Statutul lui să Așa-numita "particulă" să care apare obligatoriu în structura subjonctivului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Zafiu 2013a: 30-31, Gheorghe 2013: 467-469). Fără a relua toate argumentele din lucrările citate, vom puncta pe scurt o serie de argumente (mai rar discutate sau nediscutate până acum) care conduc către interpretarea lui să drept complementizator (generat însă în proiecția joasă de complementare, FIN) (ca și Dobrovie-Sorin 1994, 2001; Stan 2007; Cotfas 2011; Zafiu 2013a: 30-31; Gheorghe 2013: 467-469; Nicolae 2013d: cap. IV). Analiza elementului să ne va permite să facem o cartografiere cât mai corectă a domeniului C, indispensabilă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. că / dacănu îl văd c. nu îlvăd d. nu l-am văzut Un argument interesant pentru statutul lui să se poate deriva și din comportamentul semiadverbului mai: după cum am arătat mai sus, mai se generează drept centru al unei proiecții de aspect și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului lexical (sintetic, v. (82), sau analitic, v. (93)). Astfel, mai diagnostichează tranzitarea proiecției de Aspect din domeniul lexical. Conform normelor literare, mai se linearizează imediat la stânga verbului lexical (127a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din comportamentul semiadverbului mai: după cum am arătat mai sus, mai se generează drept centru al unei proiecții de aspect și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului lexical (sintetic, v. (82), sau analitic, v. (93)). Astfel, mai diagnostichează tranzitarea proiecției de Aspect din domeniul lexical. Conform normelor literare, mai se linearizează imediat la stânga verbului lexical (127a, b), fiind astfel precedat de pronume clitice (128a) / pronume clitice plus auxiliar (128b); în limba nonstandard însă și în istoria limbii române (Mîrzea Vasile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru un element flexionar (particulă sau auxiliar) însă bine reprezentată pentru complementizatori: prezența în structuri cu complementizatori scindați sau dublați. Structura ca... să a fost analizată de Stan (2007) ca reprezentând o instanțiere prototipică a ipotezei scindării complementizatorului în două proiecții separate, FORCEP și FINP, între care se găzduiesc constituenți dislocați (focus (130a), topic (130b)) în periferia stângă a propoziției subordonate (Rizzi 1997): (130) a. Pe cine ai vrea să vezi? Vreau ca DOAR PE IONsă-l văd. b. Ce ai vrea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vine. b. Mă întreb dacămâine vine. c. *Vreau săel vină / să mâine vină. c'. Vreau (ca) el / mâinesă vină. În structura propoziției propusă în această lucrare, FINP selectează IP; în conjuncție cu ipoteza că verbul se deplasează ca grup, specificatorii proiecțiilor verbale sunt ocupați chiar de verb (ridicat la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, v. §3.1 supra), astfel că nu există specificatori liberi în care să se poată plasa constituenții în (133c). În al doilea rând, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
vină. c'. Vreau (ca) el / mâinesă vină. În structura propoziției propusă în această lucrare, FINP selectează IP; în conjuncție cu ipoteza că verbul se deplasează ca grup, specificatorii proiecțiilor verbale sunt ocupați chiar de verb (ridicat la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, v. §3.1 supra), astfel că nu există specificatori liberi în care să se poată plasa constituenții în (133c). În al doilea rând, dacă să se generează în FIN, se poate explica libertatea spațiului care îl

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
adjective, adverbe) se exclud reciproc, intuiție formalizată de Chomsky și Lasnik (1977) ca Doubly-Filled COMP Filter 72 și extinsă de Koopman (1996) și Koopman și Szabolcsi (2000) ca o constrângere generală asupra lexicalizării simultane a centrului și a specificatorului aceleiași proiecții (Generalized "Doubly-Filled COMP Filter")73. Astfel, elementele relative și complementizatorii care apar în FORCE sunt în competiție pentru aceeași poziție 74 (elementele wh- pentru [Spec, FORCE], complemetizatorii pentru FORCE 0)75: (135) a. Nu știu cât / *cât că / *că cât a plătit

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. Au discutat un anume model, dar nu știau ce model / *ce model că/ *că ce model au discutat.76 Compatibilitatea lui să cu elemente relative indică faptul că să se generează în poziția joasă de complementizator FIN0, nefiind centrul proiecției în al cărei specificator se deplasează elementele relative (i.e. [Spec, FORCEP]): (136) a. Nu știu undesă mergem. b. Mă întreb care să meargă. Putem astfel reveni la reprezentarea (99) / (114) și putem înlocui ultima proiecție necunoscută (notată XP) cu FINP

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]