7,270 matches
-
face față șocului la care ne va supune viitorul, ținînd pasul cu ritmul amețitor al informației electronice și cu forța exploziei nucleare. Astfel, Gibson și cei din gruparea cyberpunk nu sînt distopici, cum este cazul lui Baudrillard și a altor protagoniști ai prezent/viitorului, precum Huxley ori Orwell. Reprezentanții cyberpunk au o atitudine pozitivă față de tehnologie, ceea ce nu era cazul cu predecesorii lor și, deoarece ei nu sînt nici tehnofili, nici tehnofobi, tinzînd mai curînd spre o echilibrare a efectelor tehnologice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
viziunea sa asupra puterilor mîntuitoare ale științei și tehnologiei. Pentru că Gibson crede că dincolo de orice frontieră ne așteaptă o nouă șansă, de aceea povestirile, romanele și călătoriile sale au întotdeauna o destinație și un țel. Așa cum arăta Csicsery-Ronay, "Gibson și protagoniștii operelor sale pornesc într-o călătorie sfîntă cu scopul restaurării valorilor și sensurilor pierdute. Ei au un avantaj față de reprezentanții literaturii moderniste prin faptul că cyberspațiul promite posibilitatea construirii artificiale a transcendenței. Deoarece cyberspațiul a absorbit deja afectele și obiectele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
scopul restaurării valorilor și sensurilor pierdute. Ei au un avantaj față de reprezentanții literaturii moderniste prin faptul că cyberspațiul promite posibilitatea construirii artificiale a transcendenței. Deoarece cyberspațiul a absorbit deja afectele și obiectele trecutului, care erau asociate cu valoarea și sacrul, protagoniștii operei lui Gibson nu au altă soluție decît să încerce varianta transcendenței artificiale." (1992: 226) Baudrillard vs. cyberpunk Prin contrast, Baudrillard dizolvă semnificația și individul în extazul comunicării și disprețuiește acțiunea individuală eficientă, negînd chiar posibilitatea suveranității individuale într-un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
scrieri care reprezintă documentele de bază ale literaturii cyberpunk au cartografiat deja limbajul, temele, stilul scrierilor cyberpunk și că, de aici încolo, tot ce urmează derivă din acestea. Așa cum notează Csicsery-Ronay: "cîte formule de povestire pot construi, bazate pe un protagonist tînăr, cu instincte autodistructive, dar sensibil cu un (implant/proteză/talent telectronic) ceea ce face ca forțele răului (megacorporații/catacombe pline cu criminali/poliție) să-l urmărească (peisaje urbane pustiite/enclave luxoase elitiste/stații spațiale excentrice) dominate de grotesc (tunsori/haine
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a apreciat ruperea cu tradiția cântăreților italieni, obicinuiți cu efectele mari de voce, cu exagerațiile, cu melo drama în acțiune. La Teatrul Dacia juca trupa Fani Tardini Vlădicescu, care atrăgea un public destul de numeros, cu talentul și jocul conștiincios al protagoniștilor. La sala Orfeu, artistul I.D. Ionescu stetea în capul unei trupe de varietăți unde canțoneta și cupletul de actualitate țineau locul principal. La sala Bossel juca o trupă de operetă germană. Cinematograful nu apăruse încă, dar Bucureștiul avea 4 teatre
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Lupta în București. Lupta apărea acum la Iași unde făcea mare zgomot în jurul ei. Într-o zi Panu scrie la Epoca și-mi propune să colaborez la ziarul său. Propunerea îmi surâde deoarece Panu apărea atunci ca cel mai însemnat protagonist al ideilor democratice. La Epoca, ziar conservator ale cărei idei nu le împărtășeam, nu scriam decât „Cronica umoristică“ unde semnam Radu Țandără și unde alternam cu Dimitrie Rosetti care semna Max. La Lupta, însă, organ democratic, mă atrăgeau ideile. Seara
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Forțu. Discuția urcă în intensitate și urmează o scurtă încăierare. Cei din jur încearcă să-i despartă. Nenea Remus vine cu o remarcă: „Mai lăsați-i, că se bat frumos”. Se termină lupta. După câteva minute, în spălător, cei doi protagoniști se spălau pe față (ce puteau face în spălător ?) și se consolau reciproc: - Măă, da tare te-am lovit, spală-te mai bine ! - Parcă și tu ai ceva urme, zice celălalt. O discuție calmă, amicală. Erau din nou colegi și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și Remul Opran, Poenaru-Bordea, C. Nacu și alți câțiva. Un ziar, anunțând noua creațiune, a adăugat că acest partid nu va fi prea numeros. A fost atât de puțin numeros, încât nici n-a existat. Și cu toate acestea, toți protagoniștii ereau oameni de însemnată valoare intelectuală, unii din ei și de însemnată valoare morală. Virtutea are, în compoziția ei, și un element de naivitate care-i dă înfățișarea unei severități comice. Ziarele din București publică, după statistica profesorului Bruniati din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
așa că arta cere jertfe?) deci, aceste și alte intenții țineau de o autodidaxie ingenuă, ceea ce însă nu exclude că ele toate erau nu că secundate de poezie, ci chiar impregnate de ea. Plus că nu eram străin de muzică, fiind protagonistul care evolua în show-uri elementare pe scena școlii sau cea a clubului sătesc... Adică, trăiam într-o atmosferă artistică pe care eu însumi mi-o râvneam, dar făceam ceea ce reușeam, însă nu prea multe, totuși, fără școală specială nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe scena Bicentenarului sub titlul Nopți rebele (numită mai târziu Eșafodul). Piesa mi-a adus titlul de Cetățean de Onoare, ce mi s-a decernat la Rocamadour pe 14 iulie, Ziua Națională a Franței. Cunoșteam atât de bine evenimentele și protagoniștii de la 1789, încât știam și locul în care șefii revoluționari, decedați după venirea la putere a Directoratului, au fost înmormântați. Ceea ce m-a surprins însă a fost faptul că după lecturile făcute, aveam o viziune foarte clară asupra artizanilor evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deși ghilimelele sunt obligatorii, pentru că, în fapt, erau o încercare de simulare a schimbării concepțiilor. Însă forma pe care acțiunea a luat-o mai târziu, în Pitești, nu mai are nimic de-a face cu conceptul de reeducare. 2. Târgșor Protagoniștii și condițiile din închisoare Fostă închisoare militară, Târgșorul se află la circa 20 de kilometri de Ploiești și a fost destinată de către comuniști elevilor. Penitenciarul era diferit de celelalte, deoarece clădirea care îl adăpostea nu fusese concepută ca loc de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
localitatea Târgșor și era cumnat cu moș Dumitrache, gardianul în vârstă și bonom, de care elevii erau foarte atașați datorită omeniei sale. Primele mărturii ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii sunt menționate la începutul verii lui 1948 și aveau ca protagoniști un grup de elevi buzoieni neafiliați politic. Ședințele se țineau duminica dimineața, iar vorbitorii erau anunțați cu o săptămână înainte, pe un afiș, dar și verbal, de către șeful camerei. Pe la sfârșitul lui iulie 1948, Virgil Maxim a fost invitat și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
încă din 1942, Virgil Maxim a cunoscut încercarea de 'reeducare' la Târgșor, iar mai târziu a trecut prin sistemul criminal de la Gherla. Primele semne ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii sunt menționate la începutul verii lui 1948 și aveau ca protagoniști un grup de elevi buzoieni neafiliați politic. Ședințele se țineau duminica dimineața, iar vorbitorii erau anunțați cu o săptămână înainte, pe un afiș, dar și verbal, de către șeful camerei. Pe la sfârșitul lui iulie 1948, Maxim a fost invitat și el
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
București, 24 august 2007. Petrișor, Marcel (născut la 13 aprilie 1930, a fost arestat în 1957; a stat într-una din celulele din Casmica Jilavei cu Gheorghe Calciu, Constantin Oprișan și Iosif V. Iosif, dar și la Aiud, cu alți protagoniști ai acțiunii din Pitești), interviu realizat în Cluj-Napoca, 10 martie 2006. Plapșa, Lucian, interviu realizat în Timișoara, 30 octombrie 2006. Popescu, Traian, interviu realizat în Cluj-Napoca, 4 decembrie 2006. Rodas, Constantin, interviu realizat în Ploiești, 12 octombrie 2007. Săbăciag, Ioan
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vârsta pe care azi o are chiar tranziția noastră. Așa că aveam în personalitatea Domniei Sale sugestia conse‑ cințelor Revoluției asupra unei generații care s-a sacrificat pe sine pentru victoria revoltei populare. Mai e ceva : traseele pe care le-au parcurs protagoniștii cărții în arheologia lor eveni‑ mențială au multe similitudini, dar și deosebiri. Ceea ce par‑ ticularizează memoria colectivă în istorii personale. Chiar dacă această carte e o istorie obiectivă a tranziției, ea e, nu doar în subtext, o istorie trăită. Desigur, cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
språk Ivar Modéer tillträda sina ämbeten Av Åke Holmbäck Uppsala universitets rektor, Uppsala, 1953. În Arhiva SW s-a păstrat și scrisoarea trimisă cu aceeași ocazie a candidaturii de Georges Dumézil, mărturie importantă pentru informațiile pe care le furnizează în legătură cu protagoniștii tensiunilor universitare de la Uppsala. Din păcate, nu și în legătură cu cauzele discriminărilor și defavorizărilor. Vezi Addendum II, scrisoarea lui Dumézil către Wikander, 2 februarie 1953. Wikander candidase la această catedră și cu un an în urmă. La 2 martie 1952, Dumézil
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se referă Wikander), Edsman utilizează cu precădere materiale gnostice, patristice, doar fragmentar documente iraniene, de unde, foarte probabil, și critica „specializată” a lui Wikander. În Făurari și alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici, maeștri ai inițierii”, op. cit., pp. 107-108. Pentru literatura iraniană, Eliade folosește pasaje cosmogonice din BundahiÍn despre etiologia mitologică a metalelor - vezi „Sacrificiile umane aduse cuptoarelor”, op. cit., pp. 69-70. Ar fi interesantă o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rabat, din două rime te fac de... Fernic se distra copios, râzând în hohote, între gurile de vin alb pe care le sorbea. Era o ceartă în toată regula. Se gesticula aprins, se ridica tonul, aveai impresia că cei doi protagoniști sunt gata oricând să se ia și la trântă pentru crezul lor, nemernicul cuvânt potrivit din refren. — Bun, deci ce ziceam eu ? Ascultă-mă până la capăt ! Cutărescu - Mărioara ! Toți știu povestea asta, doar că-i altfel colorată. Dar noi, domnișorule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ele, cu meniuri care mai de care mai sofisticate și cu muzică bună, oferită de cei mai în vogă instrumentiști și dizeuri. Pe Sărindar era Modernul, pe Brătianu Café Wilson. Mercur pe Câmpineanu, Zissu pe Batiștei, care-l avea ca protagonist pe tânărul Jean Moscopol, Iordache Ionescu pe Covaci, unde cânta celebrul violonist al vremii Hristache Ciolacu, sau celebrul La Bufet și grădina Vișoiu, unde se mânca cu specific românesc. Pe marele bulevard Elisabeta erau Princiar, vizavi de Brezoi Palace, apoi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
formelor fără fond“: formele erau britanice, fondul românesc, iar regizorul, un german, În egală măsură riguros și abil! Carol, I.C. Brătianu și Mihail Kogălniceanu (fostul prim-ministru al lui Cuza, devenit ministru de externe În cabinetul Brătianu) au fost principalii protagoniști ai momentului independenței. De fapt, România, an după an, câștigase tot mai multă libertate În mișcări, Încă din vremea lui Cuza și cu atât mai mult după 1866. O mai lega de Imperiul Otoman doar plata unui tribut (care scăzuse
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui Iliescu nu depășea atunci reforma de tip gorbaciovian. Acuzația pe care i-a adus-o lui Ceaușescu a fost că acesta Întinase „nobilele idealuri ale comunismului“! Revoltă, lovitură de stat? Și totuși, a fost o revoluție. Indiferent de motivațiile protagoniștilor, la 22 decembrie 1989 istoria a fost eliberată și nimic n-a mai putut să o țină În loc. Încet și șovăielnic, mai mult frânată decât stimulată de noii săi lideri, România a pornit spre democrație, spre economia de piață,... spre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de vreme, ai zice, tipic pentru o cafenea literară la Paris -, doamna animatoare face prezentări flamboaiante, o orchestră de cartier, apărută ca din senin spre surpriza generală, creează un fluid de voie bună și relaxare, care șterge emoțiile celor doi protagoniști și încălzește publicul. Sanda Stolojan a venit special pentru evenimentul cultural programat în după-amiaza aceasta în Piața Saint-Sulpice și cu un interes special pentru poezia română din Basarabia. „Foarte frumos, domnule!”, aplaudă ea recitalul lui Vasile. Discutăm despre România (alegerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acolo. Oricum, nu-i invidiez pe colegii care n-au putut scăpa de această obligație. Dar nu ei aleg, sunt aleși, aleși după niște criterii care îmi scapă, de parcă s-ar da cu banul. Sigur, când se alcătuiesc listele cu protagoniști pentru un oraș sau altul îmi închipui că se ia în calcul o anumită disponibilitate, genul literar profesat de scriitorul respectiv (aici, privilegiați în mod clar sunt poeții, dar nu sunt invidios pe ei), care este pus adesea să susțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Malbork. VITALIE CIOBANU: Realizez abia aici, subit, la castel, că Marienburgul, străvechea denumire a localității, este reședința teutonilor, descrisă de Henryk Sienkiewicz în Cruciații - romanul care mă fascinase în copilărie -, și că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii” regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
receptivă. O cafea preliminară cu șefele bibliotecii. Tot aici ne reîntâlnim cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone, care ne întâmpinase cu flori pe peronul gării. În sala de conferințe se adună cam vreo 30 de persoane. Începe întâlnirea, cu noi, protagoniștii - trei români și suedezul Hakan Sandell -, așezați în prezidiu. Leons descrie situația de la noi. O ia de la Traian și Decebal. Prea de departe. Vorbește apoi și despre poezia română, din care el și Maria au tradus autori importanți. Leons face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]