8,278 matches
-
pe cînd comicul poate zburda mai bine într-o lume închipuită. În comicul mare însă, fundalul realității nu are voie să lipsească; el se referă la viață, în aceeași măsură ca și tragedia. Bergson chiar a atribuit comicului o semnificație realistă cu totul specială, relevîndu-i caracterul social și funcția sa socială.53. Declarația lui Kierkegaard 54 nu se cuvine înțeleasă în nici un caz ca și cînd viața individuală și privată, viața într-un cerc mai îngust, n-ar avea tragediile ei
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
social și funcția sa socială.53. Declarația lui Kierkegaard 54 nu se cuvine înțeleasă în nici un caz ca și cînd viața individuală și privată, viața într-un cerc mai îngust, n-ar avea tragediile ei. Este meritul așa zisei literaturi realiste că prin anumite exemple confirmă acest lucru.55. Orice suferință poate căpăta un asemenea caracter, dacă i se întîmplă unei personalități importante. Citez un exemplu din realitate ce poate fi caracterizat ca o formă intermediară între tragic și humor. Tînăra
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a prelucra cît mai exact posibil, într-o formă unitară, atît de multe observații și amintiri, se face cunoscut marele concept al adevărului care, în deferite forme și nenumărate grade, stă la baza tuturor treptelor vieții spirituale omenești. Humoristul este realist. Superioritatea sa față de ceea ce este individual are ca fundal marea coerență a realității. Pe aceasta se bazează faptul că humorul (în special humorul lui Shakespeare) poate fi numit fidelitate față de realitate. Fidelitatea e întemeiată pe premisa că omul sau lucrul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
necesară a ceea ce e mare și infinit, căpătînd astfel o însemnătate pozitivă. Humorul romantic putea să ducă și chiar a și dus la desconsiderarea lumii empirice și a străduințelor de reforme practice. Vom vedea clar acest lucru la Carlyle. Elementul realist al marelui humor, corespunzînd fidelității sale față de realitate, nu-și capătă drepturile în romantism. Nici tragedia (Capitolul V), nici înțelegerea (Capitolul VI), nici acțiune (Capitolul VII) cele trei domenii față de care humorul ni se arată în importanța sa pozitivă și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai pline de netezime. Propriile sale tirade profetice trebuiau să-i apară atunci lui însuși într-o lumină comică 106. 52. Humorul și energia psihică Conform definiției psihologice date marelui humor în cele mai dinainte, el are un caracter hotărît realist, fiind ca atare desemnat ca un fidel al realității. Dacă, pe cît se pare, se întîlnește rareori la marii filosofi, motivul trebuie căutat, cum spuneam mai sus, în special în faptul cî pentru ei totul se concentrează în jurul interesului intelectual
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
separa din nou, dacă e necesar, în particularitatea lor. Apare la lumină, printr-asta, un exemplu tipic de concepție umană despre viață. 53. Humorul ca realism Vom lua în considerare, în cele din urmă, ralația humorului cu un proces ideatic realist, prin care înțeleg demersul ce caută criteriul adevărului și al realității în coerență legică, solidă a tot ce apare ca obiect al observației. Humorul este, cum s-a spus de mai multe ori în cele de mai sus, un sentiment
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
prin care înțeleg demersul ce caută criteriul adevărului și al realității în coerență legică, solidă a tot ce apare ca obiect al observației. Humorul este, cum s-a spus de mai multe ori în cele de mai sus, un sentiment realist și în atare condiții, ar putea să pară că adoptă, în mod cu totul firesc, un punct de vedere categoric realist. Dar și aici se vede că procesul ideatic este doar o condiție, fără să fie însă, în mod necesar
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
al observației. Humorul este, cum s-a spus de mai multe ori în cele de mai sus, un sentiment realist și în atare condiții, ar putea să pară că adoptă, în mod cu totul firesc, un punct de vedere categoric realist. Dar și aici se vede că procesul ideatic este doar o condiție, fără să fie însă, în mod necesar, decisiv pentru apariția unui sentiment total. Fundalul nu este suficient; depinde mai ales de bază. În timp ce primejdia idealistului stă în faptul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sau mai mică și cu o conștiință mai acută sau mai slabă, propria sa concepție despre viață, ce nu poate fi dedusă de-a dreptul din dogmele pozitive sau negative la care aderă indivizii. Tocmai dintr-un punct de vedere realist, trebuie să avem pretenția ca fiecare să-și construiască concepția despre viață pe propriile trăiri, cu ajutorul cunoașterii căpătate prin propria activitate intelectuală. Numai așa clădește pe terenul realității, pe ceea ce este într-adevăr realitatea pentru individ. Concepția despre lume valorează
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este într-adevăr realitatea pentru individ. Concepția despre lume valorează ceva doar cînd este realmente o expresie a modului în care se desfășoară viața în locul determinat al existenței, pe care îl ocupă individul. Existența unui adevăr cu caracter personal este realistă, cu toate că a fost formulată mai întîi de un idealist. Experineța ne arată tot mai mult cît pot fi de neînsemnate explicațiile dogmatice în raport cu realitățile vieții interioare. Din profesiuni de credință, din revelații și propovăduiri, nu se poate trage nici o concluzie
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vădită în creația lui Beethoven încât putem spune că este cel dintâi care a promovat muzica programatică, pe care a transmis-o noii generații europene. Această tendință spre programatism, constituie altă trăsătură esențială a simfo nismului beethovenian, constituie mărturia tendințelor realiste ale genialului compozitor, constituie mărturia străduințelor către o maximă expresivitate, către claritate și accesibilitate. Simfonismul lui Beethoven a apărut pe un fundament pregătit de întreaga dez voltare a muzicii secolului al XVIII lea. Simfonia, cu părțile ei contrastante, cu temele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
poartă în sine o forță atât de expresivă, gândirea genialului artist le dezvoltă, le înlănțuie cu atâta logică și consecvență, încât nu se poate ca ele să nu-și găsească rezonanțe în inimile oamenilor. Beethoven a fost un artist profund realist. Avântată, activă, înțeleaptă, în veșnică strădanie spre mai bine, luminată de gândul îndreptat mereu spre om, încălzită de dragos tea pentru omenire, și tocmai prin aceasta ea capătă o înaltă semnificație morală, opera lui păstrează până în zilele noastre însemnătatea sa
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
brebanianul Grobei, dar mai mult ca pe o categorie abstractă decât ca pe un personaj „viu“). Deloc insensibilă la modernizarea și chiar postmodernizarea discursului, adeptă a unei polifonii structurale, Gabriela Adameșteanu a rămas în fond fidelă marii tradiții a prozei „realiste“ dintotdeauna - în fapt, a Prozei. Dincolo de asta, maniera ei particulară stă în orchestrarea muzicală, estetizantă a sintaxei (un sound de modă retro, cu tăietură rafinată, foarte modernă), în balansul abil al discursului între oralitatea populară și distincția cultă, și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
atingerea acestui obiectiv. Al doilea obiectiv, datorat fricii în care mulți continuau să trăiască că dominația sovietică sau rusă putea să se reîntoarcă, a fost obținerea unor garanții de securitate că aceasta nu va mai fi din nou o amenințare realist posibilă. Pentru a obține o astfel de garanție, ei au dorit să devină membri ai NATO, în ciuda statutului de inamic pe care organizația îl jucase până de curând pe langă aceste țări. Prin extinderea sa către est în 1999 și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ale marxismului comunist, analizele erau axate mai mult pe problematica reformelor inițiate de guvernele comuniste, inclusiv perestroika și glasnostul introduse de Gorbaciov în Uniunea Sovietică. În opinia mea, Ivan Szeleny a fost cel care a evaluat în modul cel mai realist căderea regimurilor comuniste. El a argumentat că acest colaps, fără a fi inevitabil, a fost rezultatul prezenței simultane, atât temporale cât și spațiale, a unor factori de natură endogenă și exogenă. Szeleny se referea la declinul economiilor socialiste, la criza
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
condiții specifice României care au influențat cursul evenimentelor. Regimul Ceaușescu a fost condus după exemplul unui regim clientelar de oameni de paie și șarlatani, al căror obiectiv a fost acela de a nu-i permite liderului să obțină o imagine realistă a problemelor care afectau țara; această gardă pretoriană a făcut imposibilă, prin eforturile sale, recunoașterea nevoii de schimbare în domeniul economic și în altele. Corupția prevalentă și apariția unei elite "roșii" care s-a reprodus a înfuriat și alienat elitele
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
care au un număr de slăbiciuni evidente. Statele est-europene au făcut față problemelor diverse asociate procesului de integrare europeană, România fiind unul dintre cazurile de succes. În același timp este clar că a rămâne în afara "Europei" nu era o opțiune realistă, dată fiind locația României în colțul sudestic al continentului. Cu cine să interacționeze economic românii, dacă nu cu restul Europei? Prin urmare, procesul integrativ condus de UE este necesar, iar apartenența la o comunitate lărgită, fie formal, fie prin intermediul unor
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
economist, tânăr și radical, spunând că nimeni nu știa cât va mai rezista Uniunea Sovietică. Am crezut că această poziție era greu de susținut, pentru că Uniunea Sovietică era o realitate politică, cu interese de securitate în regiune. Era mult mai realist să spui că o a treia alternativă, mai democrată, îi va lua locul. Mai mult, în 1989 nu se vorbea încă despre extinderea UE și a NATO. Din punct de vedere politic, China a urmat un alt drum decât fosta
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
printre alții, au dreptate să se simtă trași în piept și dezamăgiți. Dar costurile potențiale ale lui "1989", atât în ceea ce privește viețile umane cât și dezvoltarea materială, ar fi putut fi mult mai ridicate. Este timpul să fim un pic mai realiști când ne uităm la 1989 și efectele lui. Un asemenea realism ar include recunoașterea faptului că România nu a fost niciodată capabilă să devină "Elveția Balcanilor". Mai mult decât alte forme de comunism, ceaușismul nu a permis modernizarea continuă și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
sfârșit prin a subdezvolta țara. Dacă la această condiție mai adăugăm izolarea geografică comparativă a României în centrul "Balcanilor" (o regiune, trebuie să adăugăm, care este privită în mod nefaorabil de fosta Europă Occidentală) începem să avem o imagine mai realistă a punctului de plecare al dezvoltării postcomuniste românești. Prin urmare, judecată în comparație cu ceea ce putea să fie și cu condiția reală a societății și economiei românești de atunci, România a înregistrat progrese considerabile în ultimii 20 de ani chiar dacă acest progres
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
calitatea acestor reportaje, stilul lor direct, inițial au surprins publicul pentru ca apoi să îl atragă. Optimismul informațiilor sale politice, în particular legate de momentul München, a contribuit la liniștirea opiniei publice atunci cînd gravitatea situației politice cerea o atitudine mai realistă. Succesul său a acaparat piața presei franceze unde, pentru prima dată, un ziar de după-amiază ajunge să atingă un mare tiraj. Jean Prouvost preia Match în 1938 pe care îl transformă într-un magazin ilustrat de informații generale: un an
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
progres în gândirea filosofică, în opinia lui Paulescu, a fost filosofia creștină medievală pentru că „îmbină ceea ce este adevărat, bun și frumos la Aristotel cu sublimele învățături ale lui lisus Hristos zidind grandiosul edificiu al filosofiei creștine”, realizând sistemul cel mai realist, coerent și profund în ceea ce privește omul și natura sa, reprezentând în același timp culmea atinsă de înțelepciunea omenească. Renașterea, consacrată istoric ca o etapă importantă în progresul civilizației umane, este considerată totuși de V. Cousin ca o epocă mediocră, datorită zguduirilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pavăză împotriva acestui tăvălug doctrinar este morala creștină pentru că «morala creștină ține seama atât de nevoile spiritului care râvnește spre transcendent, cât și de nevoile conviețuirii oamenilor în societate. Soluția? - Înapoi ia morala creștină» afirmă Gr. T. Popa. Aceste afirmații realiste aveau să-l coste cariera, viața și uitarea impusă de autoritățile comuniste. Dar cum întotdeauna adevărurile mari, oamenii de excepție și ideile lor răzbat prin timp, această șansă peste timp avea să-l aducă și pe Gr. T. Popa în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
alt oraș decât Bucureștiul și într-o altă țară decât România. Mă uit, pur și simplu, cu mare atenție la ce se întâmplă în centrul urbei, la felul cum sunt îmbrăcați oamenii, la mișcările și gesturile lor. Ca un romancier realist, poți vedea categoriile sociale și profesionale, tipologiile ilustrate aproape didactic. Fie eleva de liceu înțolită mai șui (să moară colegele de invidieă, fie mama elegantă și preocupată, care vorbește la mobil și-i trasează soțului obișnuitele indicații, fie pensionarul mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
evacuații din casele naționalizate și acum restituite? Preluând un caz din cartier, reprezentația a generat identificarea între spectatori (în marea lor majoritate romi din cartier, copii și bunici) și situație. Reacțiile au dovedit că scopul social al momentului (jucat foarte realist, în optica zonei, de către actori) a fost atins. Un alt experiment destul de reușit a fost momentul Live, propus și regizat de Bogdan Georgescu. Simularea unei ședințe a Parlamentului fix în parc, alături de grupurile discriminate. Utilizând tehnologiile actuale ale reprezentării (o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]