6,667 matches
-
soție și mamă. În ciuda tuturor acestor aspecte, situația persoanelor căsătorite, bărbați sau femei, se apropie uneori în mod straniu de cea a domnișoarelor. Adesea, adulții sunt, ca și fetele tinere, măcinați de contradicții. Prinși ca într-o menghină între dorințele, regretele, fantasmele lor nedomolite, constrângerile morale și imperativul, de data aceasta nu al virginității, ci al fidelității. În perioada Belle Époque, acesta din urmă este mult mai constrângător în cazul femeilor decât în cel al bărbaților. Atât legea, cât și opinia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ministerului, așa că nu-l poate refuza. Dar baronul se teme că se va plictisi. Ajuns la hotel, se grăbește să studieze lista de oaspeți. Tânărul aristocrat se simte dezamăgit. Nici un singur nume cunoscut printre toți oamenii aceștia, gândește el cu regret. Dorea să se ivească măcar câteva femei, ocazia unui mic flirt la nevoie chiar nevinovat pentru a nu fi nevoit să-și petreacă săptămâna într-o asemenea dezolare". Din întâmplare, prilejul unei aventuri se ivește foarte curând. Tânărul remarcă o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era conștientă de agitația care pusese stăpânire pe ea. Simțea dogoarea spaimei cumplite că bărbatul din spatele ei o va urma, o va prinde în brațe împiedicând-o să fugă, dar în clipa în care fugea de lângă el, o cuprinsese deja regretul că el nu avea s-o facă". Vrea să-i reziste, vrea să-i cedeze? Sentimentele ei sunt bulversate în așa măsură, încât nici ea nu știe sigur. Într-un anumit fel, se bucură de propria-i pierdere. Soția credincioasă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu putea concepe ca fiica lui să se lanseze într-o carieră atât de imprevizibilă și de cunoscută ca favorizând destrăbălarea. "A tratat cea mai mare aventură a mea ca pe o întâmplare care nici măcar nu merita comentată, spune cu regret Dominique Desanti. A fost ca și cum spărsesem un obiect: nu s-a mai pomenit de asta". Dominique nu se lasă totuși descurajată și, după un timp, îi pregătește tatălui său, fără voia ei, o surpriză încă și mai mare. În anul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ori, cel puțin, de soartă. Îi mulțumesc și îl îmbrățișez prietenește ! În arhiva personală păstrez la loc de cinste invitația organizatorilor care de inaugurare pentru miercuri 4 octombrie 1995, ora 19,00 la Casa Oamenilor de Știință, Piața Lahovary, cu regretul că fiind prea ocupat nu a putut fi prezent. După un asemenea succes, dacă ar fi trăit, Despa DanĂSorin ar fi continua alte și alte împliniri, utile omului suferind, în primul rând. Mapele sale de lucru îmi sunt martore. Rămas
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
nu părea că avea să se schimbe pe insula paradisiacă. Nimic nu evoca inevitabilul care avea să urmeze și pe care îl știam cu toții, localnici și vizitatori. Chipurile lor, gesturile lor, vorbele lor nu trădau nici tristețe, nici îngrijorare, nici regrete. Se comportau demn, gazde desăvîrșite, față de noi, cei care le aduceam un ultim omagiu, prin vizita noastră... O mică lume care se sfîrșea în valurile învolburate ale Dunării care numai albastră nu era. Seara, la cină, pe drumul de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Dar sania pentru care venisem? Să fie în pod, să fie în șopron? Pe întuneric, bâjbâind, o găsesc în podul șopronului, o leg cu un capăt de frânghie luat de nu știu unde, mai bocănesc de câteva ori pe la geamuri și, cu regretul lucrului neisprăvit, apuc drumul pe întoarcere, de data asta pentru a scurta, renunț la șosea și o iau de-a dreptul printre vii. Încet, încet, printre nămeți și lac de apă din cauza oboselii și fricii care se strecurase în mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de această nepotrivire între cei doi oameni la care țineam foarte mult. De multe ori ne duceam la lucru spre Mălini, aproape de hotarul nordic, de unde se auzea câteodată huietul tunurilor în Bucovina, unde moartea lucra cu spor. Aproape de toamnă, cu regret, am plecat la sărăcia părinților mei, însă mintea și sufletul meu erau îmbogățite. * Ceva despre Băncilă. Stând și lucrând la Fălticeni, odată ne aducem aminte că nu este departe mănăstirea Agapia, cu opera din tinerețe a lui N. Grigorescu, vorbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de pe malul Jijiei, aproape de Prut, unde m-a găsit mobilizarea și jandarmii care m-au trimis la Iași, sub escortă, pentru a se cerceta ce treabă aveam eu pe lângă Prut. Toamna a început pribegia noastră împotriva curentului. Părăseam Iașul cu regret și cu presimțirea că studiile mele academice s-au terminat pentru totdeauna. Când am ajuns la Huși, orașul începuse să se populeze cu refugiați. Se plătea orice sumă pentru o cameră, cum să găsim amărâții de noi locuințe cu parale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
a ajutat nici cu o centimă. Dacă între anii 1920-1930 aș fi avut o mică bursă cel puțin pe doi ani în străinătate, cât de fericit aș fi fost și ce curs ar fi avut viața mea! Când îmi manifestam regrete de felul acesta, de multe ori mi se răspundea cam așa: dacă ești pictor cu reputație fiind om de talent, ce-ți mai trebuie studii și burse? D-ta ești un om format. Și altele mai rele. Viața unui om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
palatului, privim un sfert de oră priveliștea asupra Adriaticii cu Santa Maria Maggiore în bazinul San Marco și toată întinderea aceea de ape albastre-argintii cu minunile presărate ici-colo. Cu toate că ținta călătoriei noastre era mult visatul Paris, plecăm din Veneția cu regret și cu presimțirea că este pentru totdeauna. Plecăm cam pe la amiază, o zi curată de august, cerul pe unele locuri era acoperit cu întinse perdele albe de nori subțiri, nori cum se văd în tablourile lui Tițian. Intrăm în partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Dacă înainte de a pleca în Franța nu mă îmbolnăveam și nu cheltuiam o bună parte din banii economisiți pentru această călătorie, aș fi avut și norocul de a sta două, trei săptămâni în Spania pentru muzee. Voi închide ochii cu regretul de a nu fi văzut muzeele din Spania și Olanda. Să oftăm și să ne întoarcem la Luvru. Am cercetat cu multă luare-aminte cele două colecții celebre Camando și Chauchard, m-am interesat de Manet "Le Fifre" și "Lola de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și pentru politicieni. Am fost un timid, un îngăduitor, lăsând de multe ori să treacă multe de la mine. Rareori am încercat sentimentul de invidie, care nu s-a manifestat niciodată sub formă agresivă, era de cele mai multe ori un fel de regret că eu nu am sau nu sunt cât un oarecare. Când mi s-a cerut ajutorul și când a stat în puterea mea l-am dat și multora le-am pus pensula în mână, făcându-i pictori, și unora le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
colegul de bancă al Laurei, un băiat înalt, blond, puțin cam buzat, cu alura de sportiv, deosebit de elegant. Era fiul șefului Securității din oraș, era foarte bine educat și, mai ales, învață foarte bine, fiind în permanență competiție cu Lăură. - Regret numai că nu mi-ai dat măcar un telefon. Ea aștepta o reacție la vorbele sale, dar el tăcea. - Lăură, am incercat toată săptămâna să-ți spun ceva, dar nu prea știu cum să o fac, e o problemă cam
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
asta. Deschise gură să mai spună ceva, dar o închise imediat, realizând că de fapt vorbește singură. Urma o pauză lungă. - Am să-l sun pe Emil. O să-i spun că m-a căutat" diavolul " la Universitate. - Va crede că regret ce s-a întâmplat, mai ales că n-am vrut „să-l dau în gât” pe prof. Mai bine renunț, și așa am un gust amar. O clipă nu se mai gândi la absolut nimic. Apoi... - Într-un anume fel
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
foarte bine sistemul pentru a nu gafă niciodată... -În definitiv, isi zise, n-am nicio treabă cu ei! Se întâmplă asta cu foarte puțin timp înainte de căderea regimului comunist. Avea să asiste în curând, la întoarcere chiar, fără niciun regret (regretele aveau să apară mai tarziu) la prăbușirea unui sistem politic draconic, dar care ne marcase copilăria și mai ales adolescență. Dacă în viața publică cei mai mulți dintre noi erau comuniști, membri de partid cu sau fără voia lor, în viața
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
bine sistemul pentru a nu gafă niciodată... -În definitiv, isi zise, n-am nicio treabă cu ei! Se întâmplă asta cu foarte puțin timp înainte de căderea regimului comunist. Avea să asiste în curând, la întoarcere chiar, fără niciun regret (regretele aveau să apară mai tarziu) la prăbușirea unui sistem politic draconic, dar care ne marcase copilăria și mai ales adolescență. Dacă în viața publică cei mai mulți dintre noi erau comuniști, membri de partid cu sau fără voia lor, în viața particulară
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dădea nici cele mai mici bănuieli Laurei, lăsând lucrurile pe seama timpului care le rezolva pe toate. Nu vroia să o silească, dar inevitabil ,trebuia s- o jertfească ,,pentru binele țării". Poate îi trebuie doar un brânci, constată uneori cu oarecare regret. Aștepta adesea că ea să aducă vorba de repartiție, de ceea ce avea să urmeze. Nu vroia că ea să aibă senzația c-o părăsește, c-o alunga din viața lui... Mai erau doar două săptămâni și totul trebuia să se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sprijinind măsurile draconice pe care vrea să le adopte noul guvern împotriva imigranților din Peninsulă. Împotriva lor s-au ridicat europarlamentarii români ai PSD, dar și colegi de-ai lor din grupul socialist. Din păcate, și o spun cu autentic regret, deputații români ai PD-L, membri ai grupului popular, nu numai că nu au luat apărarea românilor din Italia, dar au și lipsit, in corpore, de la dezbateri. Motivul este simplu: ei nu vor să se pună rău cu colegii din
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și I. Tașca sunt alături de familia Al. Tăcu la durerea pricinuita de pierderea unicului sau fiu și frate, Malin, și-i transmite sincere condoleanțe”. ,,Cătălin Ducu, Monica, Criști, Crina, Dan, Oana, Radu, Bogdan, Ginei, Ioanid, Florin, Bobu, Crusoe Își exprimă regretul pentru moartea fulgerătoare a prietenului lor Malin Tăcu. Condoleanțe familiei Îndurerate!” ,,Copleșiți de tristă și neașteptată veste a dispariției bunului prieten și fostului coleg Malin Tăcu, elevii clasei a XI-a A, Liceul ,,M. Eminescu”, Împreună cu dirigintele, transmit familiei Îndoliate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sacru”. Stan Diana ,,... Am pus mâna pe stilou și lacrimile nu-mi dau pace. Lăsați-mă, acum trebuie sa-i scriu ceva lui Malin, n-am timp de voi! Primul lucru cu care aș Începe este acela, să spun, ca regret faptul că te-am cunoscut atât de târziu. După cum știi și tu, am venit În această clasă doar anul acesta și, de ce n-aș recunoaște, mă simțeam tare Însingurata printre colegii mei. Tu ai fost primul care mi-ai Întins
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prieten, cu suflet și inima de aur. Nu știu dacă Îți amintești când am mers la Belcești să pescuim, si apoi am Început să ne bălăcim În loc să ne batem cu nămol. Ce păcat că firul vieții nu a mai rezistat, regret enorm de mult. Tot timpul mă gândesc la tine, iar când trec prin fața porții tale dau să strig, Maline!... dar cineva, parcă, mă oprește, si eu stau și aștept, aștept, dar Malin nu mai vine. Apoi mă Întreb, Maline, unde
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
universală a preluat apoi porecla folosind-o ca nume. La 20 de ani devine discipol al lui Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului manifestate evident le-a înăbușit fără regrete și s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. Condamnarea nedreaptă a maestrului l-a îndemnat să-l reabiliteze într-o scriere celebră, Apologia lui Socrate, și în dialogurile
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
mă tem, dar o implor - Tristele, I 11), între spaima de a fi înmormântat departe de casă (Îmi cer adese moartea și iar nu vreau să vie,/ Spre-a nu-mi rămâne trupul în geticul pământ - Ponticele, I 2) și regretul de a nu fi murit la timp pentru a fi scutit de o experiență tragică (Ieri fără nicio vină puteam închide ochii,/ Azi viața-mi este dată, dar ca să mor pribeag - Tristele, III 3). Locul unde e alungat se află
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
două voințe tari, întemeiată pe două planuri de gândire și de valori ireductibile, fiecare rămânând cu orice preț consecvent cu sine (p. 112). Situată foarte sus pe scara evoluției eroului tragic, Antigona optează pentru cele eterne și se rupe fără regret de lume : în deplină libertate, ea alege moartea (p. 113). Dăruirea de sine a fetei semnifică o putere nouă a voinței omenești, o depășire certă a condiției feminine și umane și marchează totodată o nouă etapă în viziunea poeților tragici
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]