6,309 matches
-
germanist, fără egal astăzi - scriitor și profesor, apreciat atât de mult și peste hotare, merită cu prisosință un asemenea monument. Eu Vă doresc mult succes la această realizare. De asemenea, Întreg planul Dstră de activitate este foarte interesant și ademenitor. Regret că obârșia mea moldovenească foarte Îndepărtată (prin bunica ei mama mea se trage din fabulistul Donici) nu-mi dă dreptul să visez o participare la ampla istorie a culturii pe care o aveți În vedere. Vă mulțumesc totuși pentru cinstea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Din păcate, intrând din plin În regim de economii, manuscrisele lui Simion Kirileanu n-au putut fi achiziționate, deși interesau direct zona Fălticenilor. Nu ne rămânea decât să apreciem bunăvoința colegului și scriitorului D. Văcariu de la Casa Pogor și să regretăm pierderea ocaziei de a Îmbogăți fondurile documentare ale „Galeriei”. Bine Înțeles, am făcut un drum la Piatra-Neamț, dar fără folos. Suma era cerută urgent, iar la „achiziții” nu aveam fonduri. 1055 VICOVEANU, Agurița 722 1 Iași, 23 febr. 977 Stimate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu sunt răspunzători decât cei care le-au adus efectiv în țara dvs. în ceea ce privește transportarea clandestină a Bibliilor, frații noștri întru credință au fost cu totul depășiți, datorită necunoașterii modului real de comportare până la urmă a statului ateu și comunist. Regretăm foarte mult că în țara dvs. libertatea activității religioase este îngrădită și prin aceea că justiția califică și urmărește penal distribuirea pe ascuns a Bibliilor, văzută ca o complicitate la contrabandă, și răspândirea de tipărituri în domeniul informării publice. Suntem
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
România pe cele mai înalte culmi ale civilizației și prosperității? Și când se vor întâmpla toate aceste minuni? Noi, deocamdată, vedem ce am ajuns în cei 38 de ani de așa zis socialism, în care cu fiecare an ce trece regretăm anul, lunile și zilele care au trecut, căci cele ce vin sunt tot mai rele. Toate orânduirile prin care a trecut omenirea s-au dezvoltat într-un mod ascendent, de la greu la mai ușor, de la rău la bine, de la înapoiat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
difuzată la 21 octombrie 1984 Stimate domnule profesor [Vlad Georgescu], Vă scriu în grabă, neprotocolar, cu plaivasul pentru a vă mulțumi în primul rând pentru tot ceea ce faceți cu sacrificiul timpului pierdut pentru amărâții de noi. Vedeți: am început să regretăm și să privim cu nostalgie la epoca Dej; atunci eram nenorociți, persecutați, eram bătuți la cap și chiar omorâți să zicem, un milion de români , dar restul douăzeci de milioane erau lăsați în pace; nu făceam cozi pentru un sul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
zgârie-nori și de fantasticul spectacol al străzii. A ezitat, a amânat, dar paharul s-a umplut repede din nou. Cum bănuiam, diplomații români se tot roteau, curând s-ar fi aranjat, probabil, lucrurile. Din păcate, Liviu plecase și avea să regrete profund, cum menționează și Într-o scrisoare, decizia de a părăsi New York-ul. Speranțele sale de revenire nu s-au Împlinit. L-am revăzut În primăvara 1997, la Cluj. Venisem În România să Însoțesc pe Leon Botstein, președintele Colegiului Bard
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În sensul acesta. Dragă Nicki, am unele vești - aș spune nu lipsite de interes- În ceea ce te privește; am tratat cu doamna Bedrosian chestiunea unei noi ediții din Plicul negru. Este absolut Încântată de perspectivă! În altă ordine de idei, regretă că nu a putut să-ți răspundă la cele două misive ale tale; justificarea (oarecum copilărească, dar perfect plauzibilă, să zicem, În cazul unei cucoane) ar fi că ți-a rătăcit adresa. Acum o are; mi-a promis că-ți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai ales că și Adrian Dohotaru avea să dispară curând, În urma unui stupid accident de mașină. În clipa de față, se pare că Bucureștiul are cu totul alte planuri cu privire la Centrul Cultural de la New York. Ce pot să spun, decât că regret decizia mea din 1993, care mi se pare acum mult prea pripită; iată Însă că destinului nu-i place să facă retușuri... Dragă Nicki, am Înțeles de la Cella că În luna octombrie a fost lansată traducerea În limba germană la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
voastră călătorie estivală. În așteptarea unui semn din partea voastră și Îmbrățișându-vă fratern pe amândoi, Îi urez, Încă o dată, lui Nicki, sănătate și multă fericire. La Mulți Ani! Al vostru, L. Petrescu (Familia, nr. 6/2000) Negația NEGOtc "Negația NEGO" Regret că nu m-am numărat printre prietenii apropiați ai lui Ion Negoițescu și că am menținut o relație mai curând fragmentară și Întâmplătoare, cum regret că nu mi-au rămas decât câteva epistole dintre cele, nu prea multe, pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La Mulți Ani! Al vostru, L. Petrescu (Familia, nr. 6/2000) Negația NEGOtc "Negația NEGO" Regret că nu m-am numărat printre prietenii apropiați ai lui Ion Negoițescu și că am menținut o relație mai curând fragmentară și Întâmplătoare, cum regret că nu mi-au rămas decât câteva epistole dintre cele, nu prea multe, pe care mi le-a adresat. Ne-am văzut doar de câteva ori În București, mi-l amintesc În modestul său bârlog cărturăresc din Germania oferindu-mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unei piedici și mi-am rupt o coastă, apoi a urmat o criză de sciatică prelungită, din care abia acum sper să ies. Între cele două frumoase evenimente (aventurile mele!), m-a vizitat Nemoianu. E inutil să-ți spun cât regret că s-a ratat ocazia cu articolul tău despre Eliade. Oricum, nu sunt eu de vină că colaborarea ta la Dialog-ul meu capotează mereu. N-ai oare un fragment de proză românească (Îmi Închipui că scrii literatură tot În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Levys Mendelovici), caz la care nu aplicase dreptul sacru la „intimitatea” opțiunilor dintr-un anumit segment al biografiei, care nu l-ar fi privit decât pe cel În cauză și numai pe el. * Terminând de citit interviul din Tribuna am regretat că Mircea Zaciu nu continuase, după 1994, dialogul nostru. Unele dintre exagerări, neînțelegeri și neadevăruri s-ar fi lămurit, poate. Răspuns la interviul său ultim, i-aș fi citit, probabil, un text apărut În revista studenților Universității din Chicago, Chicago
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vedea, apoi, de ale sale. Când Începuseră să-i apară primele cărți de proză, obișnuia să spună că din tot ce a scris nu va rămâne mare lucru, dar din ce a vorbit vor rămâne, cu siguranță, poreclele și calambururile. Regret că mi-am notat prea puține din jocurile sale verbale și din convorbirile În care, nu o dată, izbucnea cu o vervă veninoasă contra vreunui prieten care uita să-l mai sune la telefon sau să-i trimită ultima carte. „Hoașca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să reiau, oricât de sporadic, colaborarea. N-aș fi putut promite nimic, mi se părea că greșelile publice trebuie corectate public. Aveam să aflu, imediat după aceea, Încă la Viena fiind, că Gabriela Adameșteanu, căci tot despre ea era vorba, regreta publicarea, fără avizul autorului, a textului din ’92, neglijențele cu care operase redacția, consecințele neplăcute și prelungite. Nu părea o complezență față de un fost prieten, ci rezultatul, mai curând, al regândirii Însăși premisei scandalului, ca și a efectelor pozitive, pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
validitate enumerării... Într-adevăr, domnul Steinberg căuta, s-ar zice, o ieșire onorabilă din impas. „Se poate, se poate. Sunt mulți ani de atunci. Nu sunt la curent cu România.” Acesta a fost, probabil, paradoxal, Începutul amiciției noastre. Saul a regretat, se pare, mojicia din acea seară. Mi-a dat a Înțelege, apoi, În mai multe rânduri, că jignirea cu care mă Întâmpinase era una dintre stupidele trucuri ale mondenității pe care, de fapt, o disprețuia, deși continua să-i plătească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și un regim alimentar auster. Mi-aduc aminte că, după o seară În care ne văzusem cu vechiul său prieten, Saul Bellow, și cu soția acestuia, Jenice, mi-a telefonat să explice comportarea sa oarecum bizară, cu intervenții retorice exagerate. Regreta. Depresia nervoasă Îl domina Încă, nu ar fi trebuit să iasă din izolare nici chiar pentru a Întâlni prieteni. Momentul când m-am apropiat de Saul Steinberg fusese, bănuiesc, dimineața când, telefonându-mi și Întrebându-mă ce mai fac, mi-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des În acești ultimi ani. Nu doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de exil” (cum scrie În epistola către Eugen Campus, vechiul său coleg
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vor uita cât vor trăi. Și eu m-am reîntors de la Văleni, dar trist și decepționat. Până în ziua de azi, de câte ori îmi aduc aminte de acest fapt, îmi dau seama că e una dintre puținele mele atitudini pe care le regret și singura ispravă de care mă rușinez. În lunile Mai și Iunie din anul 1929, am cunoscut bine pe Horia Sima. La liceul din Făgăraș era cu un an înainte și n-am avut cu el raporturi camaraderești. Întâlnirea în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Cei care erau surprinși drept în față nu ne mai puteau evita și de rușine dau câțiva lei. Când auzeau că e vorba de căminul de la Iași și de lupta studențească, le părea oamenilor bine de ceea ce au dat și regretând mutra acră de la început, ne urau noroc în lupta noastră. Cei mai mulți trecători aveau chipuri neplăcute și obosite. Nici unul dintre noi nu era prea îndrăzneț, așa că atunci când cineva nu era prea dispus să dea banul, nu mai insistam și-l lăsam
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cicatricele, zise Paznicul în timp ce punea cuțitul și tava la locul lor. Dispar de la sine. Asemenea cicatrice sunt pecețile Cititorului-de-vise. Dar atâta vreme cât ele există, trebuie să te ferești de lumină. Ochii tăi nu mai văd lumina zilei. Dacă privești soarele, vei regreta amarnic. Deci n-ai voie să ieși din casă decât noaptea sau în zile înnorate. Când e senin, fă-ți întuneric în cameră și stai frumos acasă. Paznicul mi-a dat apoi o pereche de ochelari de soare. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vreme orașul acesta. Am trăit tot timpul cu impresia că dacă plecam de aici, viața mea își pierdea tot rostul. Acum nu mai contează. — Vă pare rău că ați renunțat la umbră? — Nu, spuse Colonelul clătinând vehement din cap. Nu regret niciodată nimic. Oricum regretele nu-și au rostul. I-am luat Regina ca să-mi pot urni Regele. — Frumoasă mișcare! exclamă bătrânul. Ți-ai eliberat Regele, dar îmi pot deplasa și eu Calul. În timp ce bătrânul se gândea la următoarea mișcare, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai putea face. — Vreți să spuneți că voi rămâne pe veșnicie cuplat la al treilea circuit și că nu am șanse de revenire la normal? — Cam așa ceva. Va trebui să trăiești „la capătul lumii“. Te rog să mă crezi că regret din tot sufletul că s-a întâmplat așa ceva. — E tot ce puteți spune? am întrebat eu uimit la culme. Nu cred că se rezolvă nimic cu regretele. Dumneavoastră regretați... dar eu ce mă fac? Ați pus la cale toată tărășenia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să trăiești „la capătul lumii“. Te rog să mă crezi că regret din tot sufletul că s-a întâmplat așa ceva. — E tot ce puteți spune? am întrebat eu uimit la culme. Nu cred că se rezolvă nimic cu regretele. Dumneavoastră regretați... dar eu ce mă fac? Ați pus la cale toată tărășenia asta și acum vă exprimați regretele... N-am mai auzit așa ceva! Zău că nu-i de glumă! E totuși vorba de viața mea! Nu m-am gândit nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încă o dată să mă scuzi pentru ceea ce s-a întâmplat, a zis el întorcându-se spre mine. Dacă ți-aș putea lua locul, aș face-o cu plăcere. Am avut parte de multe bucurii în viață și n-am ce regreta. Pentru tine momentul a sosit puțin cam prea devreme. Nici nu ești pregătit sufletește, și lași o grămadă de lucruri pe lumea asta... Am încuviințat fără să scot un cuvânt. — Să nu-ți fie frică. Nu ai nici un motiv. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că o mulțime de lucruri din orașul acesta ți se par ciudate, dar pentru noi sunt absolut normale. Logice, pure, simple. Tare aș vrea să le iei așa cum sunt. Eu am dus multă vreme viață de militar, dar nu o regret deloc. Mi-a plăcut chiar. Mai am și-acum în nări mirosul prafului de pușcă și al sângelui, sclipirea sabiei în fața ochilor și sunetul cornului de vânătoare în urechi. Dar nu-mi amintesc ce anume m-a îndemnat să pornesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]