6,450 matches
-
nu a dus la nici o colaborare între albanezi și greci, cu toate că ambii aveau un dușman comun. Practic, a devenit nu peste mult timp clar că dorința grecilor de a anexa sudul Albaniei era la fel de mare; totodată, naționaliștii albanezi continuau să revendice o parte a Epirului grecesc. În mai 1941, după ocuparea Iugoslaviei și a Greciei, Albaniei, deși, firește, încă sub stăpînire italiană, i s-a atribuit controlul asupra regiunii Kosovo. Asemeni Bulgariei și Croației, Albania a urmărit în timpul ocupației puterilor Axei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-și pericliteze interesele din alte părți doar ca să-i facă pe plac Belgradului. Soarta acestui oraș juca un rol important în politica Italiei și trebuia să se țină cont și de poziția comuniștilor italieni. În cadrul negocierilor de pace, Iugoslavia a revendicat inițial toată fosta provincie italiană Venezia Giulia. În mai 1945 forțele partizanilor ocupau cea mai mare parte a acestei regiuni. În urma puternicei presiuni a Statelor Unite și Marii Britanii, ele au fost nevoite să se retragă din Istria apuseană pe o linie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a resurselor; nu fusese atins un nivel de industrializare destul de ridicat pentru absorbirea excesului populației rurale. Înainte de 1945 fuseseră înființate partide socialiste și agrariene care căutau să rezolve chestiunile interne arzătoare prin reforme radicale, cea mai mare parte a lor revendicînd un anumit grad de intervenție a statului în problemele economice, ceea ce constituia o derogare de la programele liberale de pînă atunci. Dintre toate planurile alternative de regenerare politică, socială și economică, programul comunist era cu siguranță unul dintre cele mai radicale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
călăuzindu-i pe direcții sau domenii deficitare ale istoriei relațiilor internaționale din perspectivă românească: Veniamin Ciobanu, pentru raporturile româno-polone; Gemil Tahsin, pentru relațiile româno-otomane; Stela Mărieș, pentru relațiile româno-germane și, mai târziu, Gabriel Bădărău, pentru raporturile româno-austriece. Nu și-a revendicat însă, vreodată, rolul formativ de șef de școală, deși a fost ! Și nu doar pentru colegii de Institut mai sus citați. Dezbaterea oricărei lucrări, a oricărui studiu, articol sau comunicare, într-un cadru restrâns ori mai larg, în ședințele de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să facă lege altora; este ceea ce se cheamă balanța forțelor sau echilibrul european; așadar, „echilibrul nu este deci nici un principiu de ordine, nici o garanție a dreptului”, deși fiecare stat conservă în arhivele sale acte, pe care le folosește pentru a revendica teritorii, când o poate face, de unde și tratatele de împărțiri (cazul Poloniei, cel al Bucovinei în 1775 etc.); domină însă rațiunea de stat, invocarea „drepturilor” căzând în rangul subsidiar, chiar al pretextelor insidioase. Depozitarul rațiunii de stat este suveranul - un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
autonomia țării sub scutul Rusiei, a cărei stăpânire părea preferabilă celei turcești. Dar aceasta nu era decât soluția cea din urmă, pentru cazul când nu se putea obține alta mai bună”; dealtminteri, tot atunci vor fi „plăsmuite” capitulațiile, va fi revendicată autonomia sub garanția Austriei, Rusiei și Prusiei, va fi revendicat un domn național etc. Precizarea lui Filitti ne-o putem însuși ca o concluzie la analiza întreprinsă de noi mai sus. * * * Referindu-se la diferendele din Occidentul continentului, Friedrich al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
celei turcești. Dar aceasta nu era decât soluția cea din urmă, pentru cazul când nu se putea obține alta mai bună”; dealtminteri, tot atunci vor fi „plăsmuite” capitulațiile, va fi revendicată autonomia sub garanția Austriei, Rusiei și Prusiei, va fi revendicat un domn național etc. Precizarea lui Filitti ne-o putem însuși ca o concluzie la analiza întreprinsă de noi mai sus. * * * Referindu-se la diferendele din Occidentul continentului, Friedrich al II-lea nota: „dar tot ceea ce se întîmpla în această
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fi conservat „drepturile și privileghiile”. O lună mai târziu, deci în iulie, când plenipotențiarii s-au întrunit la Kuciuk Kainardji, boierii munteni reluau vechile eforturi și idei, apelând la Rumianțev, Obreskov, Panin, Potemkin, Cernîșev, moștenitorul tronului (Pavel) și la țarină, revendicând un statut ca al Curlandei sau Raguzei, fără imixtiuni otomane, iar Mihai Cantacuzino postula din nou independența sub protecția Rusiei, Austriei și Prusiei. Arzul locuitorilor Moldovei, în frunte cu mitropolitul și boierii, din 30 august 1774, trimis la Poartă prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să-și impună planurile, ceea ce era și foarte greu în condițiile când - nota Desprez - la Praga cereau să le fie cedat teritoriul locuit de slovaci, la Zagreb se cerea Croația, Slavonia și Banatul sârbesc, iar la București și Iași erau revendicate teritoriile românești de peste munți - cereri drepte - la care, însă, maghiarii, împinși de o vanitate regretabilă ce domina liberalismul, declarau că nu cunosc nici cehi, nici slovaci, nici croați, nici români: „nu există în Ungaria [...] decât maghiari și supuși maghiari” pretindeau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
justificare, se poate spune că prima victorie a principiului naționalităților, după războiul Crimeii, s-a petrecut în Principatele Române, ceea ce completează șirul datelor virtual înzestrate să dea gir importanței anului 1859 și dincolo de fruntariile românești. Afirmația Barbarei Jelavich nu se revendică drept un primat al unei idei concluzive exclusiv personale, ci exprimă lapidar o convingere istoriografică astăzi generalizată, după ce oamenii politici ai epocii și publiciștii au emis doar previziuni și „opiniuni” nu întotdeauna, ce-i drept, conjuncturale. Dacă înșiși adversarii Unirii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
presus de toate, spre a nu cădea sau, poate, urca ?! într-o dizertație erudită și obositoare, să riscăm o concluzie parțială: revoluțiile secolelor XVIII și XIX au fost înfăptuite de poporul analfabet, dirijat însă, condus de „mințile luminate” ce se revendicau nu prin aspirații, calcule meschine și stări materiale, ci prin idei și năzuințe care coincideau cu viitorul ameliorat (cuvântul de ordine era fericit, deci utopic) al patriei. S-a întâmplat întocmai și în 1859 la noi. Fapt este că într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
emancipative naționale, însă două popoare, italian și român, îi conferă atunci elementele unui moment de cezură. În acest proces, italienii se află înaintea românilor „cu câteva lungimi” în parcurs, pentru că, asemenea grecilor, ei sunt purtătorii unei civilizații din care se revendică lumea modernă, ei au o cultură strălucitoare, relații economice omniprezente, o viață politică tumultuoasă, de avangardă, cu tentacule înfipte în marile centre europene. În sfârșit, ei au un stat independent, Sardinia, apt să încheie juridic atestat alianțe puse în slujba
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
română ca problemă internațională. Conferința de la Viena avea însă să eșueze în punctul al treilea al condițiilor, de pace: neutralizarea Mării Negre. În ședința din 16/28 noiembrie 1854, Bourqueney a dat citire unui memoriu preparat de Westmoreland și Buol care revendica: revizuirea tratatului din 13 iulie 1841, în scopul atașării mai complete a existenței Imperiului Otoman de echilibrul european; încetarea preponderenței ruse în Marea Neagră. Gorceakov admite primul punct și-l respinge pe al doilea, care lega suveranitatea Rusiei prin măsurile de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mărginesc să protesteze. Speră că prin tăcerea lor vor reuși să mențină pacea în Europa. Însă nimic nu-i poate sta în cale lui Hitler. După Austria, cancelarul german se îndreaptă spre Cehoslovacia. În septembrie 1938, într-un discurs virulent, revendică regiunea sudetă, cu trei milioane de locuitori de cultură "germană". În aceste condiții, războiul părea iminent: în Cehoslovacia are loc mobilizarea generală, în vreme ce Franța, Italia, URSS și Germania îi cheamă din nou la ordine pe rezerviști. Însă chiar și acum
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cheamă din nou la ordine pe rezerviști. Însă chiar și acum, în ultimul ceas, democrațiile, îndoliate și traumatizate de Primul Război Mondial, dau înapoi. La sfârșitul lui septembrie, în timpul conferinței de la München, Adolf Hitler obține toate teritoriile pe care le revendicase. Pentru o vreme, amenințarea războiului a părut așadar să se îndepărteze. În timp ce Léon Blum condamnă "lașa ușurare" obținută la München, francezii, ca și englezii, trăiesc cu iluzia păcii. Continuă să râdă, să petreacă, să se amețească. Însă dansează pe un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sfârșit dreptul să-și spună cuvântul și că trebuiau s-o facă. Însă ce-i șochează încă și mai mult pe cei cu gândire convențională este faptul că o parte dintre acești tineri se prevalează, fără măcar s-o fi revendicat, de o mare libertate sexuală. Că aceștia au transformat, potrivit expresiei scriitorului Jean-Louis Bory, faimosul "triunghi sacru" Lipp, cafeneaua Flore și Les Deux Magots unde spiritul respiră din nou, în "triunghiul lui Venus". Juliette Gréco, Simone de Beauvoir Multe fete
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu numai c? aveau propriile lor organe de difuzare, dar credeau c? acoperiser? deja c�mpul atribuit ?tiin?ei sociale. Niciodat? descurajat de obstacolele ridicate �n calea să, Small a devenit un fel de comis-voiajor al sociologiei pentru care a revendicat o autonomie intelectual? ?i academic? total?. C�?iva ani mai ț�rziu, �l vom afla la originea American Sociological Society, care a v?zut lumina zilei la Baltimore �n 1907 ?i care �l va avea �n frunte pe Sumner. Cu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
secolului nostru, Niceforo a enun?at c�teva propozi?îi foarte clare privind problema m?sur?rîi �n sociologie ?i �n psihologie. El a f?cut un str?lucit expozeu �n cartea să asupra m?sur?rîi progresului. Germanii pot revendică un anumit num?r de p?rin?i fondatori: Max Weber a fost, �n anumite perioade, un entuziasmat al cuantific?rîi ?i a f?cut el �nsu?i numeroase calcule; Ț�nnies a inventat un coeficient de corela?ie inedit
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pune de asemenea amprenta; că teoretician al legitim?rîi, �n primul caz, ca teoretician al orient?rilor culturale ale ac?iunii, �n al doilea caz. Dac? M. Crozier �i datoreaz? materialul conceptual al criticii sale la adresa birocra?iei, Boudon �l revendic? �n mod expres � at�ț pentru premisele individualiste pe care le-a decelat la acestă, pentru nominalismul s?u fundamental, c�ț ?i pentru demersul �comprehensiv� replasat �n cadrul utilitarismului anglo-saxon. �Individualismul metodologic� reanim? de asemenea pe Tarde antisociologistul, afl
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
vechi devin bunuri imobile din momentul în care au dobândit această destinație". Bunurile imobile prin obiectul la care se aplică cuprind toate drepturile al căror obiect este un imobil. Aceste bunuri vizează: uzufructul lucrurilor imobile, servituțile, acțiunile care tind a revendica un imobil (art. 471 din Codul civil de la 1864). Se includ aici, de exemplu: acțiunile privind valorificarea drepturilor imobiliare (acțiunea în revendicare a unui imobil, acțiunea confesorie a unui uzufruct privind imobilul, acțiunea ipotecară, acțiunea în reclamație a unei servituți
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
credință, în condițiile art. 485 din Codul civil de la 1864. Articolul menționat preciza că "posesorul nu câștigă proprietatea fructelor decât, când posedă cu bună credință, în cazul contrariu, el este dator de a înapoia productele împreună cu lucrul, proprietarului care-l revendică". În acest sens s-a exprimat constant și practica judiciară anterioară noului Cod civil. Constatarea nulității convenției translative de proprietate, se arăta într-o decizie a fostului T. S., "nu justifică obligația cumpărătorului la restituirea fructelor culese, decât începând cu
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
de apărare, uzurpatorul continuând să posede bunul și bucurându-se în mod nejustificat de ocrotire legală 577. De aceea, literatura de specialitate a propus ca într-o viitoare legislație civilă să fie consacrat expres principiul potrivit căruia dreptul de a revendica proprietatea nu se stinge decât odată cu proprietatea, prin efectul dobândirii lucrului pe baza prescripției achizitive. Inspirat de doctrina și de practica din acest domeniu, noul Cod civil pentru prima oară în legislația românească, consacră legal acțiunea în revendicare, calificând-o
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
domeniu, noul Cod civil pentru prima oară în legislația românească, consacră legal acțiunea în revendicare, calificând-o ca mijloc de apărare a dreptului de proprietate privată, în art. 563. Articolul menționat prevede că, " Proprietarul unui bun are dreptul să-l revendice de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept". El are, de asemenea ,dreptul la despăgubiri dacă este cazul. Același articol prin alineatul 3 adaugă că, "Dreptul la acțiune în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor prevăzute de lege
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
formulată în cazul avulsiunii. Codul civil de la 1864 prin articolul 498 definește avulsiunea ca fiind "adăugarea la pământul unui proprietar a unei mari părți de pământ ruptă din pământul altui proprietar și care poate fi recunoscută". Această parte poate fi revendicată de fostul proprietar în termen de 1 an, în caz contrar ea devine proprietatea celui la pământul căruia s-a alipit. Revendicarea este imprescriptibilă dacă acea bucată de pământ aparține domeniului public, întrucât lucrurile scoase din comerț aflate în afara circuitului
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
nu se poate pune în condițiile al. 1 al art. 1909 din Codul civil de la 1864. La alineatul 2, însă, același articol adaugă că: "Cel ce a pierdut sau cel căruia i s-a furat un lucru poate să-l revendice, în curs de 3 ani din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat de la cel la care-l găsește, rămânând acestuia recurs în contra celui de la care-l are". Prezumția de proprietate, în favoarea posesorului unui bun mobil
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]