15,122 matches
-
zi să i se tranșeze cazul dacă e cu speranță sau fără, dacă încearcă să o trateze sau fără. Fiecare are o viață, până și Bush doar una de președinte, în rest nu contează decât ca oricare dintre noi. I. rezistă. Noi avem cultura țărănească a plângerii, ei pe cea domnească a evaziunii. Naiba știe care e mai bună aici. 19 septembrie Mi-am reluat dialogul cu rutina și cu plictiseala. Parolă pentru Internet continuu să nu am, citesc despre putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
necesară, cum fac acum - și-i înmânai cartea -, or de atunci nu v-am mai văzut până azi. Țin să vă spun, însă, că nu a fost inutil cum crezusem în primul moment, pentru că - asta e foarte important - n-am rezistat tentației și am recitit-o, am regăsit bucuria timpului de adolescență și vă mulțumesc cu adevărat. Aș avea, totuși, o întrebare... În momentul acela doamna Pavel plecă să ne aducă dulceață și cafele. O simplă întrebare, repetai. - Care anume? făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ea, pentru mine era esențial. Plecarăm. Nu mai eram om. Semnai la tribunal niște acte, apoi am rătăcit pe străzi, uitând de toate. Eram din nou elev de liceu, lucrările de sinteză de peste an. Seara, târziu, era la mijlocul lui mai, nemairezistând, m-am întors la casa muribundei, convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene în locul rochiei cu care ne întâmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru Keti, pentru părinții ei. Keti nu mai era lângă mine, nu mai venise din noaptea aceea de apoteoză. Acum se împlineau patruzeci de zile de la moartea mamei ei Era duminică, și după-amiaza, târziu, strălucea încă lumina de vară, - nemaiputând rezista tentației, mă dusei acasă la ea unde mă primi doamna aceea mică și grasă, noua stăpână a locuinței; zâmbi bucurată de venirea mea, eu-i sărutai mâna, și când intrai în casă observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimeni din cei ai puterii nu erau pe măsura ideii, fiind prea înaltă, dovedindu-se în practică a nu fi, ca sistem social, decât expresia unei aberații pe care n-o poate susține decât silnicia unei dictaturi, atât cât poate rezista. O imensă mașinărie a disoluției. Asta e, domnule învățător. Dar noi cei mulți, cei adevărați vreau să spun, nu vom muri toți, unii din noi tot vom mai trăi la ceasul învierii care vrând-nevrând va veni. Amândoi însă, și dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Era la început, se spera, speram. Acum nu mai e nici o speranță; totul s-a șters, valurile au venit, au trecut, înotătorii de excepție de altădată au murit înecați deoarece s-au văzut nevoiți să înoate în mocirlă, n-au rezistat. Se nasc și acum dar nu se mai încumetă, iar cei care păzesc malul așteaptă, vicleni, făcând pe salvatorii, ziua când nu se vor mai naște înotători. Și eu mă aflu mai departe în slujba unei aberații pentru că e una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
loc special în istoria țării mele pentru că a permis populației evreiești să-și păstreze religia și cultura, dar le-a permis și emigrarea, nu a creat nici un fel de obiecții față de călătoriile rabinului-șef între Israel și România. România a rezistat presiunilor de a rupe relațiile diplomatice cu Israelul în 1967, jucând cel mai important și crucial rol în procesul care a dus la semnarea în 1979 a Tratatului de pace între Israel și Egipt". Această apreciere a fost publicată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aceștia aveau să se constituie într-o perioadă distinctă, chiar unică, în politica externă și diplomația României postbelice. Desprinderea de Moscova se bucura de o largă susținere populară. Apropierea României de Occident depășea condițiile celorlalte state est și central-europene; România rezista și presiunilor sovietice de integrare supranațională în cadrul C.A.E.R.; România devenise, în acest timp, membră G.A.T.T., era acceptată la Fondul Monetar Internațional, precum și la Grupul celor 77. România avea o diplomație activă, atât la nivel înalt, cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de respingere a hegemoniei sovietice avea ca o primă consecință creșterea prestigiului țării la cancelariile principale din Vest; România a reușit, totodată, prin acțiuni diverse, să depășească, prin amploare, alte state membre ale Tratatului de la Varșovia și C.A.E.R., rezistând inițiativelor U.R.S.S. de a integra supranațional statele membre ale C.A.E.R. România primise statutul de membră G.A.T.T. și fusese acceptată la Fondul Monetar Internațional. România, prin diplomația sa, se exprima frecvent pentru creșterea rolului O.N.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
securitate și dezvoltare. După mine, acesta este un proces aflat încă în stare incipientă, de acomodare a practicii legăturilor bilaterale la un sistem integrat de relații multilaterale, precum și de cuprindere a tuturor țărilor europene. Încă nu se știe cum vor rezista aceste structuri la șocuri și mai puternice decât actuala criză economică, resimțită în mod diferit de statele membre, direct proporțional cu imunitatea lor economică. Va interveni și testul istoriei pentru un asemenea conglomerat de națiuni, un adevărat Turn Babel modern
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse și se așeză. — Ha-ha! a strigat Ieronim Dragu, cine spune că-i bolnav Culi? De ce poate să fie bolnav Culi? Am fost greu bolnav, domnule doctor, a răspuns cu voce ostenită Ursake. Micu îi pipăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăteam în Manhattan. Nu ne propuneam să petrecem prea mult timp pe acasă- aveam doar un acoperiș deasupra capului și o adresă, un prim pas în orașul străin. Din fericire, eu și Jacqui ne-am înțeles foarte bine și am rezistat amândouă la un loc într-un spațiu așa de mic, deși Jacqui mergea uneori prin baruri și agăța bărbați doar ca să poată să doarmă o noapte într-un apartament normal. De îndată, m-am înscris la mai multe agenții selecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În regulă. E oribilă. —Ooh, a oftat Dana și și-a ventilat decolteul. Hai să circulăm, i-a spus lui Leon. Cu cât începem mai repede, cu atât mai repede putem să plecăm. Scuzați-ne. —Tăiați-o de îndată ce nu mai rezistați, i-a spus Leon lui Aidan, apoi am rămas iar singuri. Să fi fost cei doi tipi care au fugit la baie cu o punguță de plastic chicotind ca două școlărițe sau momentul în care niște biete fete cu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
jurat să nu mai am de-a face cu bărbații din New York — Oh, e în regulă. Eu sunt din Boston. Deci ce s-a întâmplat? — Am avut cea mai bizară săptămână, cu cele mai bizare întâlniri. Nu cred că mai rezist la încă una. Încă o întâlnire sau încă o întâlnire bizară? M-am gândit puțin. — Încă o întâlnire bizară. —OK. Ce-ai zice dacă am ieși să bem un singur pahar? E destul de nebizar? — Depinde. Unde îl bem? Un salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
odată revenită la lucru, dar am spus: — Sunt gata de acțiune, Lauryn. —Bun! Pentru că, știi, se întâmplă o mulțime de lucruri în momentul de față. — Doar pune-mă la curent. — Sigur. Și, Anna, să-mi spui dacă nu poți să reziști. Nu o spunea din bunătate. Voia să zică să o anunț dacă e nevoie să mă dea afară. Și, când o să... se vindece... chestia aia... de pe fața ta? Oamenii de aici detestă imperfecțiunile fizice. —Și mâna? Când o s-o poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să mă agăț de realitate. De normalitate. —Di cum ai ÎNTRAT în crâșmă! Mi-am dat ZEAMA că ești un BĂRBAAAT extins, DE-A TREPTUL un barrrosan! —O, Doamne, iar începe. Neliniștită, Rachel și-a ridicat privirea spre tavan. Nu știu cum reziști, eu una nu pot. Am dat din umeri. Mie chiar îmi plăcea. Îmi ținea de urât fără a trebui să-l văd la față. Îmi tot bătea la ușă, dar eu nu-i deschideam niciodată și, când ne întâlneam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acolo, cum de nu te-am văzut până acum? Oricum, mergem la un club de biliard de pe strada Gardner, unde cel mai puternic om din crima organizată din Dublin vrea să-ți vorbească. Ei bine, cine ar fi putut să reziste la o invitație ca asta? M-am oprit din citit. Asta era pe bune? Suna exact ca scenariul efemer al lui Helen. Ei bine, de fapt, mult mai bun. I-am trimis un mail. Către: Lucky Star PI@yahoo.ie De la: Magiciansgirl1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu eram sigură câtă logică era în asta, dar instrucțiunile pe care mi le trimisese Nicholas fuseseră foarte explicite - înregistrarea nu trebuie să înceapă decât „după apusul soarelui“. Muream de nerăbdare să vorbesc cu Aidan, dar mi-am impus să rezist până după zece; în împrejurări normale, fără furtună, soarele ar fi apus cu siguranță până la ora aceea. Am pus casetofonul în dormitor pentru că era mult mai liniștit decât camera de zi, care dădea înspre stradă. Rafalele de tunet încetaseră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
De ce s-ar întâmpla așa? —Joey Ciufutul nu vrea să-și asume responsabilități. Dar... — E prea curând. De-abia dacă ne cunoaștem. Poate, dacă s-ar fi întâmplat peste șase luni, relația noastră ar fi putut fi destul de sigură să reziste, dar acum e prea curând. Vorbește cu el despre asta, s-ar putea ca totul să fie bine. Poate. M-am forțat s-o spun, dar, ciudat, nu voiam s-o spun. —Ai și alte opțiuni. —Știu. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Vă mulțumim pentru interesul arătat față de Neris Hemming. —Nu mă interesează, i-am spus monitorului. Neris Hemming poate să se ducă dracului. Două secunde mai târziu, îmi notam data și ora în agendă. Mă uram pentru asta, dar nu puteam rezista. —Anna! Hei, Anna! Mergeam de-a lungul străzii 55, grăbindu-mă să ajung la restaurant, ca să iau prânzul cu redactorul de beauty de la Ladies Lounge, când am auzit că mă strigă cineva. M-am întors. Cineva venea în fugă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nopții. Din a treia seară începând, cei din familie deja nu mai aveau lacrimi să plângă, uitau uneori de ei ajungând să zâmbească sau să râdă, lucru pe care cei de față nu scăpau prilejul să-l critice. Singurele care rezistau erau bocitoarele, care credeau că vor primi plată mai consistentă dacă se tânguiau mai tare. La patruzeci de zile de la deces, condoleanțele reîncepură după același ceremonial, vreme de trei zile. Săptămânile astea de doliu au fost prilejul nimerit pentru tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suveranilor, adăugând în chip insidios că ar putea scăpa doar cei care s-ar fi convertit la creștinism. Străzi întregi din populația Granadei s-au lăsat atunci botezate. În unele sate din munții Alpujarras, țăranii s-au răzvrătit; au putut rezista doar câteva săptămâni; s-a spus chiar că izbutiseră să-l omoare pe seniorul din Córdoba care conducea expediția împotriva lor. Dar, nici acolo, rezistența nu putea să țină la nesfârșit. Sătenii s-au văzut nevoiți să cadă la învoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
piept înfruntărilor și în sfârșit, dacă Cel-de-Sus se arăta înțelegător față de mine, pentru a avea câștig de cauză. Mii de răspunsuri mi s-au tot alcătuit în minte, de la cele mai iscusite la cele mai seci, dar nici unul n-a rezistat până în zori, astfel că a trebuit să-l înfrunt pe tata a doua zi fără să am nici o idee, nici un început de argument. — Aș vrea să-ți spun ceva ce s-ar putea să nu-ți placă. Tocmai înghițea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceeași direcție, să înfrunte aceleași primejdii, să trăiască, să mănânce, să se roage, să se distreze, să sufere, să moară uneori împreună, ei încetează de a mai fi străini unii de alții; nici un cusur nu rămâne ascuns, nici un șiretlic nu rezistă. Văzută de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întâlnit pe Barbă Roșie, așa cum am scris în Descrierea Africii. Avea cu adevărat o barbă foarte roșcată, de culoare naturală, dar și din pricina henei, căci omul trecuse de cincizeci de ani, arăta și mai bătrân încă și nu părea să reziste decât datorită furiei de a învinge. Șchiopăta tare și avea mâna stângă din argint. Își pierduse brațul chiar la Bougie, la un asediu mai vechi care se isprăvise printr-un dezastru. De data asta, bătălia părea mai bine pornită. Ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]