6,798 matches
-
servesc exclusiv ca decor al scenelor istorice, cum este, de pildă, cazul tabloului ""Procesiune în Piața San Marco"", pe care Gentile Bellini l-a pictat în anul 1496. Treptat, vederea urbană își pierde poziția secundară care îi fusese rezervată. Studiul ruinelor antice îi va determina pe mulți artiști - mai ales pe cei de la Roma și, mai târziu, pe cei din Veneția - să se intereseze de arta vedutelor. Tocmai în timpul șederii la Roma, în anul 1719, pictorul venețian Canaletto se hotărăște să
Arta vedutelor () [Corola-website/Science/310572_a_311901]
-
nepot al lui Canaletto). Unii dintre ei au lucrat în alte orașe europene, Canaletto la Londra, Bellotto la Dresda și Varșovia. În alte părți ale Italiei secolului al XVIII-lea se remarcă ca pictori vedutiști Giovanni Paolo Panini, pictor al ruinilor, Giovanni Battista Piranesi, realizator de gravuri cu vedute zise "ideate" (""Vedute di Roma""), Domenico Quaglio, Michele Marieschi. În afara Italiei sunt de menționat Rudolf Wiegmann și scoțianul David Roberts. La sfârșitul secolului al XIX-lea, reprezentărilor personale ale peisajelor urbane s-
Arta vedutelor () [Corola-website/Science/310572_a_311901]
-
În 1968, a revenit, în alcătuirea actuală, la județul Iași, reînființat. În comuna Cotnari se află cinci monumente istorice de interes național, dintre care două sunt monumente de arhitectură: (secolul al XV-lea); (secolul al XV-lea), ansamblu alcătuit din ruinele palatului domnesc (sfârșitul secolului al XV-lea) și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1493), ambele în satul Cotnari. Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
-lea); (secolul al XV-lea), ansamblu alcătuit din ruinele palatului domnesc (sfârșitul secolului al XV-lea) și biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1493), ambele în satul Cotnari. Celelalte două monumente de interes național sunt situri arheologice: o altă biserică catolică aflată în ruină, în vatra satului Cotnari și datând din secolul al XV-lea; situl din jurul curții domnești (secolele al XV-lea-al XVII-lea) și situl arheologic „Cetatea de la Cotnari”, care cuprinde vestigii de la începutul secolului al IV-lea î.e.n. (perioada Halstatt
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
Moldova, ""(...) și la Bărboiu au făcut turn și au acoperit-o."" Ctitoria vornicului Bărboi a fost grav avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire ajungând într-o stare de ruină. Printre stareții mănăstirii este de amintit arhimandritul Neonil Buzilă (1789-1853), care a condus obștea mănăstirii între anii 1832-1834 și s-a îngrijit de reînnoirea acestui sfânt lăcaș. Ulterior, acesta a fost mutat la Mănăstirea Neamț, unde a fost stareț în
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Cernești. Celelalte zece sunt clasificate ca monumente de arhitectură: casele Anghel Ciocea, Alexandru Ciurilă și Gheorghe O. Ene (sfârșitul secolului al XIX-lea), casa Dumitru Ionescu (prima jumătate a secolului al XIX-lea, astăzi Muzeu Sătesc), toate patru din Homorâciu; ruinele conacului Nae Gaftoi (sfârșitul secolului al XIX-lea); casele Eufrosina Săcuiu (1898), Constantin N. Manolică (începutul secolului al XX-lea), Maria Ciobanu (sfârșitul secolului al XIX-lea), Sevasta Zârnă și Ana Onea (începutul secolului al XX-lea), ultimele șase din
Comuna Izvoarele, Prahova () [Corola-website/Science/310699_a_312028]
-
un iaz din Teleajen, o biserică construită în 1885 de Cantitili, proprietarul moșiei, și o școală din 1866, cu 52 de elevi (dintre care 13 fete). În comună se aflau și o biserică mai veche, părăsită deja la 1901, și ruinele unei alte biserici despre care se zicea că ar fi fost centrul unui oraș numit Bereasca și fondat de coloniști bulgari veniți din Rusia, unde se refugiaseră în timpul Războiului Ruso-Turc din 1711. În 1925, Anuarul Socec menționează comuna Blejoi în
Comuna Blejoi, Prahova () [Corola-website/Science/310698_a_312027]
-
monumente istorice de arhitectură de interes național: (secolul al XIX-lea), strămutată din satul Olari și aflată acum în cimitirul din Bordenii Mici; (1730, reconstruită în 1820) din Scorțeni; și (secolul al XVI-lea), ansamblu alcătuit din beciurile casei domnești, ruinele chiliilor de pe latura de est a incintei și din zidurile celor două incinte.
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
Tei) găsită la 500 m vest de fosta moară din Târgșoru Vechi. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae” a mănăstirii Turnu a lui Antonie-Vodă (1669-1672, reconstruită pe ruine în 1997), ruinele Bisericii Albe (1570) și ruinele Bisericii Roșii a lui Mihnea Turcitul (sfârșitul secolului al XVI-lea), toate trei aflate în situl arheologic Târgșoru Vechi. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, îl constituie cele două pisanii
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
500 m vest de fosta moară din Târgșoru Vechi. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae” a mănăstirii Turnu a lui Antonie-Vodă (1669-1672, reconstruită pe ruine în 1997), ruinele Bisericii Albe (1570) și ruinele Bisericii Roșii a lui Mihnea Turcitul (sfârșitul secolului al XVI-lea), toate trei aflate în situl arheologic Târgșoru Vechi. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, îl constituie cele două pisanii ale bisericii vechi
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
moară din Târgșoru Vechi. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfântul Ierarh Nicolae” a mănăstirii Turnu a lui Antonie-Vodă (1669-1672, reconstruită pe ruine în 1997), ruinele Bisericii Albe (1570) și ruinele Bisericii Roșii a lui Mihnea Turcitul (sfârșitul secolului al XVI-lea), toate trei aflate în situl arheologic Târgșoru Vechi. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, îl constituie cele două pisanii ale bisericii vechi din Stăncești (secolul al XVI
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
astfel de biserică în acea perioadă, pare greu de acceptat din următoarelor motive: Epoca în care s-a edificat biserica este cunoscută pentru construirea unor biserici în sudul Transilvaniei cu sprijin direct de peste munți: Conform unor fotografii din 1930 ale ruinelor bisericii, edificiul era o construcție zveltă ce acoperea o suprafață de circa 219 stânjeni pătrați. Soclul ei, care se poate observa și astăzi, era construit din piatră brută de râu, peste care alternau în registre bine proporționate rânduri de cărămizi
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
versanții ei împăduriți și abrubți este socotit printre cele mai frumoase văi cu regiune muntoasă din Austria. Inălțimea cea mai mare este alcătută din punct de vedere geologic din gnaisuri. Pe teritoriul parcului se află Burg Hardegg (Cetatea Hardegg) și Ruine Kaja (Ruina Kaja).
Parcul Național Thayatal () [Corola-website/Science/310761_a_312090]
-
împăduriți și abrubți este socotit printre cele mai frumoase văi cu regiune muntoasă din Austria. Inălțimea cea mai mare este alcătută din punct de vedere geologic din gnaisuri. Pe teritoriul parcului se află Burg Hardegg (Cetatea Hardegg) și Ruine Kaja (Ruina Kaja).
Parcul Național Thayatal () [Corola-website/Science/310761_a_312090]
-
malefic al problemei, reversul nedor it al medaliei, în care prietenul se transformă într-un dușman nemilos. Mesajul metaforic este unul transparent: pe de o parte există binefacerile se asigură progresul civilizației, pe de altă parte pot apărea distrugerea și ruina aduse de războaie sau de incendii devastatoare. Avem de-a face cu un alt memento gândit și grafiat de către artistul implicat în devenirea lumii din care face parte. Începând cu planșa a șaptea, intitulată „Meditația”, trecem în segmentul transpunerii artistice
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
pe moșia acestora. Târnosirea edificiului are loc pe data de 15 august, așa cum rezultă din vechea pisanie, scrisă în alfabetul de tranziție, care se poate vedea în tindă, desupra intrării în nartex. La începutul secolului XX, biserica se află în ruină astfel încât proprietarii de atunci ai moșiei, soții Dumitru I. și Polixenia Athanasiu o refac aproape din temelie. Lucrările de reparație se termină în luna iunie a anului 1903 când pun noua pisanie, lângă cea veche, pentru a aminti posterității de
Biserica Sfânta Treime din Brătia () [Corola-website/Science/308791_a_310120]
-
de cult printre care două biserici ortodoxe: una ctitorită de către Ștefan cel Mare () și alta ctitorită de Petru Rareș (Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia), precum și o catedrală catolică construită de Alexandru cel Bun (Catedrala Catolică din Baia, ale cărei ruine se mai văd și astăzi). Cu timpul, pe măsura dezvoltării altor orașe, Baia a început să decadă. Dacă în 1599 un călător apusean scria că în Baia erau 3.000 case (adică circa 15.000 locuitori), peste aproape un secol
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
călătorie prin Principatul Moldovei. El a descris această călătorie în volumul de memorialistică ""Călătorii în Moldova"" (1859). În drumul de la Târgu Neamț (unde vizitase mănăstirile din apropiere) la Iași, poetului îi vine ideea să meargă la Baia pentru a vizita ""ruinele cetăței Baia, unde Ștefan cel Mare învinse armia lui Matei Corvin"". El este primit cu amabilitate de un bătrân patriot ce se îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
îi vine ideea să meargă la Baia pentru a vizita ""ruinele cetăței Baia, unde Ștefan cel Mare învinse armia lui Matei Corvin"". El este primit cu amabilitate de un bătrân patriot ce se îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei sunt mai multe ruine"". Poetul prezintă lupta de la Baia din 1467. Pe atunci, pe ruinele cetății era ""un sat de țărani nefericiți
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
El este primit cu amabilitate de un bătrân patriot ce se îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei sunt mai multe ruine"". Poetul prezintă lupta de la Baia din 1467. Pe atunci, pe ruinele cetății era ""un sat de țărani nefericiți, amestecați cu evrei (...) Ei abia știu că aceste ruine sunt din timpul lui Ștefan."" Printre cei care au descris Biserica Albă din
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei sunt mai multe ruine"". Poetul prezintă lupta de la Baia din 1467. Pe atunci, pe ruinele cetății era ""un sat de țărani nefericiți, amestecați cu evrei (...) Ei abia știu că aceste ruine sunt din timpul lui Ștefan."" Printre cei care au descris Biserica Albă din Baia se află și scriitorul Alexandru Vlahuță. După cum scrie în povestirea
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei sunt mai multe ruine"". Poetul prezintă lupta de la Baia din 1467. Pe atunci, pe ruinele cetății era ""un sat de țărani nefericiți, amestecați cu evrei (...) Ei abia știu că aceste ruine sunt din timpul lui Ștefan."" Printre cei care au descris Biserica Albă din Baia se află și scriitorul Alexandru Vlahuță. După cum scrie în povestirea "" În munții Sucevii"" din volumul "România pitorească" (1901), în drumul său prin Ținutul Suceava, ""cel din
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
valea de vaiete, armele scăpărau fulgere-n beznă, pâlcuri întregi se abăteau stropșite-n picioarele cailor, și oriîncotro fugeau bieții unguri, tot de Ștefan dădeau"". După cum relatează scriitorul, ""pentru amintirea acelei biruinți, Ștefan a ridicat în Baia Biserica Albă — la ruinele ei, țăranii cu dare de mână, păzitori unei sfinte datine strămoșești, duc în toți anii, în ziua de Sfântu Gheorghe, mâncări, băuturi, în vase nouă, împodobite cu flori, și fac praznice pentru săraci"".
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana. Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]