KorAP: Find »[drukola/base=săgeată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...231 232 233 ...286 >

7,127 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

spuse Ion Moț. - Așa e, răspunse Pietro, sărind În șa. Din depărtare se auziră tropote grăbite, acoperite Încă de zăpada moale. Apărătorii ieșiră În fața cetății și văzură că un mic grup de călăreți În mantii albe purtând semnul scutului și săgeții se apropiau Într-un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ieșiră În fața cetății și văzură că un mic grup de călăreți În mantii albe purtând semnul scutului și săgeții se apropiau Într-un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord. Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trecerea pe gheață. Ienicerii rămăseseră pe mal, așteptând Întoarcerea celorlalți spahii angajați În luptele de hărțuială cu micul grup de Apărători. Ali văzuse că luptele se prelungesc și preferase să se retragă. Ciocnirile erau scurte, căci Apărătorii loveau, dispăreau, lansau săgeți, apăreau din nou În alt loc, ucideau tot ce găseau pe flancuri, fără a intra În adâncimea dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o sută de arcași ai Hanatului Crimeii. Rezulta că la prinderea căpitanului Oană colaboraseră serviciile de informații ale imperiului și cele ale hanatului, și, din semnele descrise de Simion, mai rezulta că operațiunea fusese condusă de ordinul Cuceritorilor. Șarpele și săgeata fuseseră văzute pe echipamentul comandantului spahiilor, dar nu și pe veșmintele tătarului. Simion relatase și despre o discuție Între căpitanul Oană și cei doi șefi ai agresorilor, dintre care unul, anume tătarul, părea a-i fi cunoscut, căci Oană i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
a-i fi cunoscut, căci Oană i se adresase direct și chiar scosese spada, avansând spre el. La distanța la care se afla, Simion nu putuse desluși cuvintele căpitanului, dar putuse auzi strigătul tătarului care comandase, de două ori, lansarea săgeților. Între timp, la cetate sosiseră membrii Sfatului de taină al domniei, chemați Încă din după-amiaza zilei de 27. Logofătul Toma Cânde, vornicul Vlaicu, pârcălabul Șendre al Cetății Albe, spătarul Albu, stolnicul Zbierea, comisul Groza, Ioan Țamblac, vechi sol al Moldovei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
asta. A preferat să moară doar el. - În luptă?... - Nu. A fost Încercuit de două mii de războinici de elită, cavalerie și infanterie, plus o sută de arcași. N-a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi o rugăminte... - Oricare, Erina. Orice Îmi stă În putință. - Lasă-mă să rămân În preajma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apărare a țării. Dregătorii plecară capetele, așteptând continuarea. Aflaseră deja ce se Întâmplase, dar totul se vedea altfel din perspectiva domnitorului. Observaseră prezența Erinei, iar asta Îi tulbura și mai mult. - Ieri, În jurul prânzului, căpitanul Oană a căzut răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și mai mult. - Ieri, În jurul prânzului, căpitanul Oană a căzut răpus de săgeți. A fost o ambuscadă a forțelor aliate turcești și tătare. Nu știm dacă se mai află În viață sau nu. Arcașul Simion l-a văzut căzând, cu săgeți În umeri, brațe și picioare și tăiat de un iatagan Într-un moment În care nu se mai putea apăra. Nimeni nu privi spre Erina, dar toți simțiră liniștea de după aceste cuvinte ca o ghilotină. Pietro, care se așezase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
chiar acum. Ai o jumătate de ceas să-ți pregătești trusa și leacurile. - Dar nu aveți aprobarea șefului garnizoanei, Ahmed Pașa! - Șeful garnizoanei se va Înclina În fața acestui semn, spuse Ali arâtând pe partea dreaptă a platoșei semnul șarpelui și săgeții. Doctorul rămase Încremenit. Alah Îl trimitea, În toiul iernii, alături de cei mai cruzi luptători ai imperiului. Începu să-și strângă În grabă lucrurile, În timp ce Ali se duse, neliniștit, la fereastră. Auzise un tropot de cal dincolo de ziduri. Curând, pe poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
singurul lucru limpede din tot ce se Întâmplase era acela că Andà preluase puterea. Se aplecă și luă de pe jos sabia Cuceritorilor, care căzuse din panoplia de pe perete. Sabia cu mânerul Încrustat cu perle ce desenau semnul șarpelui și al săgeții. Simbolul puterii absolute asupra ordinului secret. Puse un genunchi În podea, Înclină privirile și spuse: - Prin puterile tale și prin voia lui Tengri, ești stăpânul de drept al ordinului Cuceritorilor. Ești singurul muritor care va purta această sabie. Luptătorii șarpelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
absolute asupra ordinului secret. Puse un genunchi În podea, Înclină privirile și spuse: - Prin puterile tale și prin voia lui Tengri, ești stăpânul de drept al ordinului Cuceritorilor. Ești singurul muritor care va purta această sabie. Luptătorii șarpelui și ai săgeții te vor urma până la moarte. Ștefănel luă sabia și o puse la centură, așa cum cerea tradiția. Apoi puse mâinile pe umerii lui Amir și Îl ridică. - Andà... Nu ne-am văzut de o viață... Mongolul ridică privirile spre fratele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
provocă o nouă aglomerare atât În piață cât și pe străduțele care duceau spre ea. O patrulă de ieniceri sosi de la palatul Topkapî pentru a vedea ce se Întâmplă. Patrula fu oprită Însă de mongoli, iar semnul șarpelui și al săgeții, pe care aceștia Îl purtau În colțul din dreapta al platoșelor de piele, impunea suficient respect pentru ca patrula să se retragă. Dar rumoarea cu privire la un atac asupra palatului se răspândi cu repeziciune. Fără nici un ordin special, Cuceritorii aflați În garnizoană În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
toți Cuceritorii se Întorc cu fața spre palat și cum primul rând, urmat de al doilea și al treilea Îngenunchează și duc pumnul stâng În partea dreaptă a pieptului, acolo unde toți aveau Încrustat pe platoșe semnul șarpelui și al săgeții. Încet, pe poartă ieșiră doi oameni. Așa cum Alexandru bănuia, oricât de nebunească ar fi fost această bănuială, cel care apăru primul În fața mulțimii fu tânărul cu ochi albaștri. Penelul se mișcă, din reflex, cu rapiditate. Conturul feței, fruntea, părul, ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
golfului. De aici putem scăpa, dar din strâmtoare nu. Adunați pe punte, Apărătorii și Îngerii lor priveau manevrele navale. Corabia lor se apropia vertiginos de cele două galere, care Începeau să vireze greoi, Închizând drumul. - Trireme sub pavilionul șarpelui și săgeții se desprind de chei! strigă marinarul de cart. - Iată că se poate și mai rău... spuse Gabriel. Cuceritorii au intrat În alertă. Avem două opțiuni. Luptăm aici, În Cornul de Aur, fără nici o șansă de a trimite mesajele spre Moldova

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
poate și mai rău... spuse Gabriel. Cuceritorii au intrat În alertă. Avem două opțiuni. Luptăm aici, În Cornul de Aur, fără nici o șansă de a trimite mesajele spre Moldova. Sau cifrăm esențialul, ne apropiem de țărm și trimitem răvaș cu săgeată la primul loc de primire a mesajelor din rețeaua noastră de la Istanbul. Apoi, dacă altă ieșire decât moartea nu e, ridicăm pavilionul Moldovei. Asta va alerta iscoadele noastre, iar mesajul va fi trimis imediat spre Suceava. Nici Apărătorii, nici căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie! Nu ei ne sabordează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie! Nu ei ne sabordează pe noi, ci noi pe ei! Atacul e singura noastră apărare! - Cuceritorii la o săgeată de pupa și continuă să se apropie! strigă marinarul de cart. Gabriel se Întoarse și Își dădu seama că vor trebui să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să se apropie! strigă marinarul de cart. Gabriel se Întoarse și Își dădu seama că vor trebui să angajeze lupta la prova și la pupa. Dar deodată Îl străbătu o Întrebare fără răspuns. „Dacă sunt la mai puțin de o săgeată, de ce nu trag?!” * - Am mai văzut undeva flamura aceea cu cap de zimbru... murmură Ștefănel. - E flamura Moldovei, stăpâne, răspunse Amir, mirat și el că folosește termenul protocolar În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cele patru trireme, acum la doar o sută de pași de corabie, Încadrară nava moldoveană și Îndreptară arbaletele lateral, spre galerele turcești. - Cuceritorii intră În formație de escortă!! exclamă Morovan, parcă nevenindu-i să creadă. -Galioanele cu semnul șarpelui și săgeții au ridicat ancora și se Îndreapta spre flota sultanului! Pe punte se pregătește artileria! - Ce naiba se Întâmplă pe marea asta?! Întrebă Gabriel, neștiind ce ordine să mai dea și cine este acum adevăratul adversar. Pricepe cineva? Poate eu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă ceva ciudat. Într-adevăr, tunurile de pe galere nu mai trăgeau. La cincizeci de pași de babord și de tribord, triremele Cuceritorilor deschideau drumul spre strâmtoarea Bosfor. Galioanele aflate sub pavilionul șarpelui și săgeții țineau În raza de foc galerele sultanului. „Un meci de șah... ” gândi Alexandru. „Cineva ține În șah flota imperiului pentru ca noi să ieșim din strâmtoare... Cine?!” Luă din nou luneta și privi spre palat. Acoperișul aproape că nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tot. Ascult. Amir rămase În genunchi fără să Îndrăznească să-și privească fratele de sânge. - Cu ani În urmă... am primit o misiune din partea Celor Patru. Am plecat la Veneția, cu un grup de războinici. Trebuia să trag o singură săgeată și apoi să mă Întorc. Atât. O săgeată Într-o umbră care ar fi apărut pe fereastra unui palat. Palatul Frassetti. Privirea lui Ștefănel deveni aspră, trăsăturile i se Încordară ușor. Dar continuă să asculte, fără nici o mișcare. Un Ninja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îndrăznească să-și privească fratele de sânge. - Cu ani În urmă... am primit o misiune din partea Celor Patru. Am plecat la Veneția, cu un grup de războinici. Trebuia să trag o singură săgeată și apoi să mă Întorc. Atât. O săgeată Într-o umbră care ar fi apărut pe fereastra unui palat. Palatul Frassetti. Privirea lui Ștefănel deveni aspră, trăsăturile i se Încordară ușor. Dar continuă să asculte, fără nici o mișcare. Un Ninja nu-și trăda emoțiile În fața nimănui. - Am tras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o umbră care ar fi apărut pe fereastra unui palat. Palatul Frassetti. Privirea lui Ștefănel deveni aspră, trăsăturile i se Încordară ușor. Dar continuă să asculte, fără nici o mișcare. Un Ninja nu-și trăda emoțiile În fața nimănui. - Am tras acea săgeată. Dar Înăuntru se mai afla cineva. Cineva care a simțit că voi trage cu o clipă mai devreme. Acel cineva a sărit asupra umbrei și a salvat-o. Săgeata și-a greșit ținta. Trebuia să ucidă un tânăr pictor. Alexandru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Un Ninja nu-și trăda emoțiile În fața nimănui. - Am tras acea săgeată. Dar Înăuntru se mai afla cineva. Cineva care a simțit că voi trage cu o clipă mai devreme. Acel cineva a sărit asupra umbrei și a salvat-o. Săgeata și-a greșit ținta. Trebuia să ucidă un tânăr pictor. Alexandru Frassetti. Mâna lui Ștefănel strânse mânerul fotoliului, trupul Îi deveni ca un arc. Simțea inima bătându-i nebunește. Alexandru. Amir. Frații lui. Săgeata lui Amir Îndreptată spre Alexandru. Sultanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]