6,994 matches
-
în mai multe părți deodată. Cunosc foarte bine locurile astea și cam bănuiesc pe unde ar putea fi comoara. Unde? Unde? întrebară cu toții, curioși. Ei, unde, unde, se strîmbă Virgil. Ce strigați așa? Păi dacă aș fi știut exact, nu săpam eu pînă acum? V-am spus doar că bănuiesc, nu că știu! Și... cam pe unde bănuiți dumneavoastră? întrebă ironic Ilinca, privindu-l dintr-o parte. Uite, de pildă aici. Și înfipse cazmaua într-o movilă care se contura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tomiță, cu un singur săpător. Virgil voia cu orice preț să fie în echipă cu Ilinca. Dar și Vlad voia același lucru. Ilinca s-a arătat încă de la început grozav de indiferentă la organizarea echipelor. Tu cu cine vrei să sapi? o întrebă direct Vlad, fiind sigur că va zice ,,cu tine". Ilinca însă dădu din umeri și le întoarse spatele la toți, apucîndu-se singură de săpat la prima movilă. Hai să tragem la sorți, propuse Virgil. Hai! se amestecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încă de la început grozav de indiferentă la organizarea echipelor. Tu cu cine vrei să sapi? o întrebă direct Vlad, fiind sigur că va zice ,,cu tine". Ilinca însă dădu din umeri și le întoarse spatele la toți, apucîndu-se singură de săpat la prima movilă. Hai să tragem la sorți, propuse Virgil. Hai! se amestecă și Bărzăunul, numai să poată începe odată treaba. Întrucît nu aveau nici creion, nici hîrtie la ei pentru a face bilețele, Vlad luă o pietricică și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dar, nenorocire! Vlad îi arătă palma dreaptă goală. Nu se mai putea face nimic. Deci Vlad va lucra împreună cu Ilinca, iar Virgil cu Bărzăunul. Dar mie nu-mi dați s-aleg? se miră Bărzăunul. Tu? pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe Vlad din hotărîre. La drept vorbind nu-l interesa cu cine sapă. Îl rodea însă ciuda că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe Vlad din hotărîre. La drept vorbind nu-l interesa cu cine sapă. Îl rodea însă ciuda că nu-i luat în seamă așa cum trebuie, de cei mai mari. Și, mai ales, aici era buba cea mare, că nu-i tratat de la egal la egal. Dar, de, ce să faci? Fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în mînă un pachet cu biscuiți. După ce rîse din belșug, fericit că se află și el acolo, spunînd cîte o vorbă potrivită fiecăruia, oferi biscuiții, cu multă dărnicie, Ilincăi. Toți ochii rămaseră pironiți pe pachetul atît de frumos colorat. Eu sap în echipă cu Tomiță! spuse Ilinca, nemaidînd nici o importanță faptului că fusese trasă la sorți. Lui Virgil îi mai veni puțin inima la loc. Nimeni n-a comentat hotărîrea Ilincăi, iar ea, în fața unei astfel de atitudini, desfăcu pachetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să scoată șapte rînduri de sudori de pe vajnicii căutători. Dar treaba începută trebuia dusă la capăt fără doar și poate. Nedescoperirea comorii ar fi însemnat o înfrîngere prea dureroasă pentru întreaga echipă și orice participant era perfect conștient de urmări. Săpa deci fiecare cum putea, icnind, gemînd, scuipînd în palme, scoțînd exclamații de mirare cînd săreau scîntei la loviturile cazmalelor, îndemnîndu-se unul pe altul, mă rog, se cunoștea că te afli printre niște adevărați căutători de comori și nu printre șoricari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
găsit acolo, Bărzăune? îl întrebă Ilinca, foarte atentă la ceea ce făcea fiecare. Bărzăunul se opri o clipă și răspunse foarte serios: O coroană de aur cu pietre scumpe, o piramidă și doisprezece castraveți murați. Ei, bravo, înseamnă că n-ai săpat degeaba! Da' de ce nu-ți vezi tu de treaba ta? Uite-așa mi-a venit mie să mă uit la tine. Credeam c-ai adormit cu lopata în mînă și-am vrut să te trezesc. Vai, ce inimă bună ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în loc de răspuns la bună ziua. Da, domnule secretar, eu sînt. Aha ! Și-acum spune-mi repede unde-ați fost cu lopeți și cazmale! Dar să-mi spui drept, auzi? Păi... Fără nici un "păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui, oferind tuturor o soluție salvatoare. Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-mi repede unde-ați fost cu lopeți și cazmale! Dar să-mi spui drept, auzi? Păi... Fără nici un "păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui, oferind tuturor o soluție salvatoare. Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spui drept, auzi? Păi... Fără nici un "păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui, oferind tuturor o soluție salvatoare. Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui, oferind tuturor o soluție salvatoare. Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de fotografiat nu s-ar fi grăbit. Să mergem, domnule secretar, spuse acesta, că ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
găsi pentru moment un răspuns potrivit și, zdrobit sub greutatea privirilor domnului Nicanor, nu fu în stare decît să rupă o bucată mare de ciocolată și s-o vîre toată în gură. Păi eu de ce nu le dădeam voie să sape acolo? se adresă străinilor Nicanor. Nu știu eu de ce-s în stare popîndăii ăștia? Parcă o dată le-am spus să-și vadă de învățătură și să nu mai scurme în ruine? De asta am îngrădit zidurile și așteptam să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de Gropniță, că doar nu ești picat în satul nostru dintr-o farfurie zburătoare. Toți vorbesc de ea. Dar ce-i aceea și unde se află? Păi... ce să fie? Dacă-i zice gropniță... e un fel de groapă nesfîrșită, săpată-n piatra muntelui și poți vîrî în ea șapte sate. Dar nimeni nu știe precis unde se află. Moș Vasile Iracle mi-a spus c-a fost o dată în ea, dar că nu s-ar mai duce a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Adică de ce să nu luăm și fete? îl întrerupse Virgil cu ton de harțag. Tu ești într-o ureche? ripostă Bărzăunul îndărătnic. Cum să luăm fete?... Nu-ți mai aduci aminte cîte ponoase ne-a făcut Ilinca atunci cînd am săpat la cetatea din deal? Eu unul... Ce ponoase, dom'le? Tu nu vezi că mesteci urzici?... Ce ți-a făcut Ilinca?... Ce dacă-i fată? Nu ține pasul cu noi la greu? Dacă vrea să meargă, să meargă! Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai ales cu o poezie de debut a unui atît de tînâr condei. Iată, de pildă, cum arăta strofa I scrisă de Bărzăun: Îți voi culege nuferi albi din constelații Să-ți jac din ei cununi, frumoasa mea, Și voi săpa comorile din lutul veșniciei Să-mpodobesc potecile-așteptării Pe care vei veni tu, Mireasă a zorilor din primăvara mea... Și iată cum arăta aceeași strofă publicată în revistă: Îți voi culege flori din constelații Să-ți fac din ele cununi, comuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
veni tu, Mireasă a zorilor din primăvara mea... Și iată cum arăta aceeași strofă publicată în revistă: Îți voi culege flori din constelații Să-ți fac din ele cununi, comuna mea, Că-n lutul tău găsesc comori de soare Cînd sap cu mama pe tarla... Ei, ce să mai zici?... Modificările redacției sînt destul de vizibile și nu degeaba s-a înfuriat Bărzăunul. Drept e și faptul că redactorul de la revista respectivă arăta într-o notă care introducea pe cititor în poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu poate sări așa din senin, adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel de semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
versus In Nomine Domini. Don Álvaro De La Mota versus o cohortă de blițuri fotografice. Dezbaterea publică nu mai e, de mult, o dezbatere publică. E o coridă în toată regula. O cavalcadă în care o să se lase cu sânge. Să sape mai departe, sau să-nchidă ochii și să creadă c-au visat urât? Rădăcinile coboară adânc, adânc printre ziduri și pavilioane. Inima Sevilliei de sub Sevilla e chiar sub Santa María de la Sede. Sub Patio de los naranjos. Mama e bine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un minut, lui Gosseyn îi fu clar că în casă, chiar dacă era luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
așezat pe pământurile aistea românești, izgoniți fiind de samavolniciile țarului Petru din ținuturile noastre. Nu o dată am plătit cu sângele multor vieți priceperea asta a noastră în ale copcăritului. Numai la Fântâna Albă au fost executați toți cei care au săpat gropile comune pentru miile de români secerați de kalașnikoavele Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asta a noastră în ale copcăritului. Numai la Fântâna Albă au fost executați toți cei care au săpat gropile comune pentru miile de români secerați de kalașnikoavele Armiei Roșii. S-au prăpădit destui și în timpul războiului, că-i duceau la săpat decuncuri, apoi la copca de la Canal, prin Bărăgan la irigații și la stăvilarele de pe Bistrița. Și lucrau lipovenii noștri de numa-numa, încât de la o vreme, cu zavistie, dar și cu iubire, îi porecleau escavatoare cu barbă. Un așa escavator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la niște tunuri părăsite pentru activitățile lui pașnice de morărit pe care le-a ridicat la cote destul de performante. Și valțurile erau acționate de-acum de motoare Diesel, recuperate de la două motorizate aducătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fi foarte greu să le contracareze cu răspunsuri facile. * Alex și Ina porniră pe străzile orașului, fără nici o țintă, mâhniți, debusolați. De câte ori aveau să mai facă oare acest drum al neștiutului...!? se întrebară fiecare dintre ei. O durere fără glas săpând necontenit în sufletele lor ca într-o rocă care nu putea să-și strige neputința. Procesul prin care urma stabilirea drepturilor parentale privind minorul Vișinel de către familia Georgescu mergea anevoie, ca un râu de șes care nu se grăbește să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
clipă, doar pentru o clipă, în mintea ei se cristaliză o năstrușnicie: Dacă acestea nu sunt boabe de rouă, ci lacrimile Rafirei, în așteptarea lui Vișinel!? Pașii o purtau pe Ina spre locul de muncă, învălmășită încă de gândurile ce săpau în sufletul ei atâtea îngrijorări. Scena din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi mai stăruia încă în minte. Era convinsă că femeia aceasta îl iubește nespus de mult pe băiat. Era și ea mamă și încă una
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]