6,803 matches
-
închiși, râd și eu, acum tu de ce râzi? da’ tu de ce râzi? 10 centimetri distanță și parcă tot corpul e la radiografie, mă culc pe brațul lui și ne liniștim doar 1 secundă în îmbrățișare, sărutându-ne și el gustând sărutul cu limba atunci când trage aer, vezi... acum nu mai suntem într-un scurtmetraj prost. Ești în formă... oarecum, mă faci, îmi trimite el mesaj de la mare, când eu, beată, am avut tupeul să-l sun, dar deja lucrurile se stinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ne prinde bine, i-am spus că a 2-a zi nu mă va mai cunoaște, ei vezi? vezi că-ți dau bună dimineața, spune el, dar normal, ești în pat cu mine, și eu ți-am văzut ochii de după sărut și zâmbetul a ce bine că ești, de aproape, din răsuflarea mea, aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu mine, și eu ți-am văzut ochii de după sărut și zâmbetul a ce bine că ești, de aproape, din răsuflarea mea, aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot corpul și mă muști de burtă, de spate, de sâni, ah, de pernă, nu te mai poți opri din foame, te simt, te am, mă ai, la limita ființei tale, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
toate licorile care curg și fac buzele moi și mari și multe în aerul furat în grabă și contra timpului, ajungi din ce în ce mai adânc, mai adânc, în carne, în tine, în mine, în altceva, ahh, nu mă mai pot opri din sărut și din disperarea asta a noastră care ne vrem acum, amândoi, în același timp, ahh?! te-am tras de păr? iartă-mă... nu ne mai putem opri din sărut, din foame, din carne și de ce așa?! De ce așa?! De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în mine, în altceva, ahh, nu mă mai pot opri din sărut și din disperarea asta a noastră care ne vrem acum, amândoi, în același timp, ahh?! te-am tras de păr? iartă-mă... nu ne mai putem opri din sărut, din foame, din carne și de ce așa?! De ce așa?! De ce nu se pune și de ce nu durează ne-carnea și carnea și transpirația ta și mirosul tău și de ce tricoul tău l-am lăsat tot acolo unde l-ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sărută în pragul ușii, așa cum mai făcuse, dar mai cuprinde camera o dată și eu știu ce înseamnă privirea lui serioasă, nu mai era pa-pa... în șoaptă, să nu ne audă Vlaicu, care caută liftul prin imobil, și nici încă un sărut furat, tot în șoaptă, și eu care mă simțeam mare din cauza șoaptei și a mersului lui cu spatele, pe scări în jos, sprijinit de perete pe dibuite, ochi în ochi, până la colț, unde nu l-am mai văzut, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vii la mine? Da! în cât timp? în jumătate de oră, eu acceptasem iubita care venea din Maroc și el acceptase să mai vină și eu am știut că ne îndepărtăm, la loc, cum fusesem înainte de a vorbi vreodată, din sărut în spate în spate, și nu mă mai caută noaptea, și nu mă mai mângâie pe spate, și nu mai râde în râsul meu, după uimirea din sărutări repetate și rapide ca de copil, și el se va ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o îmbrățișare de ajuns, o mângâiere pe obraz de care m-ai îmbolnăvit tu, tata, scriu și propria mea scriere se unește cu mine ca și cum m-aș întregi după o lungă pierdere, cuvinte nenumărate, fără punctuație, mare, nisip, plajă, Păianjen, sărut, să nu te-ndrăgostești, am venit pentru că m-ai chemat, buf! Poveștile se înșurubează în capul meu și scrise îmi ies din cap și îmi eliberează tensiunea ca și cum mi-aș tăia venele, scriu și mă scurg în ecran prin degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
salvare, iubirea care nu are curaj și sadismul vorbei din gură care râde tot poate să piară, tot ce pare și nu e, dacă este, și ceea ce nu este nu este, negrul devine negru și albul alb și zâmbetul de după sărut văzut cu ochii mei în ochii tăi nu are rădăcină în celălalt și trebuie rupt, și venirea la București a dragostei care se simte chemată trebuie oprită la Galați în accident feroviar și anii stați cu un om în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ca orice artă, iubirea avea nevoie de înnoiri. Știau și asta. Se străduiau să i le ofere. Numai că oricând, oricând se putea ivi și... neprevăzutul. PAGINĂ NOUĂ 11 Degetele se desprindeau cu greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe ministrul de război drept spre Malet. Încet-încet, caii prințului porniră prin mulțimea dislocată care, după arestarea generalului evadat, se destrăma în grupuri din ce în ce mai firave, topindu-se pe străduțele laterale. În interiorul trăsurii, pe pernele de catifea roșie, îngemănate într-un sărut total, ardeau două trupuri detașate de restul universului ca însăși nemurirea. Și martori nu erau decât un joben, un baston și... două pistoale. Abandonate toate. Mute. PAGINĂ NOUĂ 33 Domnița Ecaterina și clucereasa Elenca pășeau alături pe alee. Veneau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a lungul anilor acest simțământ. Sunt impresionante obiectele de care s-a servit cu o zi înainte cadavrul de azi, când cugeți că omul de ieri nu va mai întinde mâna după ele, niciodată. O singură dată i-am primit sărutul rece la poarta casei părintești, când, cu coburii îndesați cu rufărie de harnicele mâni ale mamei m-am despărțit de el, ca să intru în vâltoarea războiului De ce oare nu ne-am aruncat atunci unul în brațele celuilalt, să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din grifel, susținu că niciodată nu i-am arătat atâta sentiment, demonstră, martorei calitatea inferioară a sărutului meu rar, rece și convențional. Își șterse apoi nasul, clipind din pleoape, scurt și pripit, ca pentru a rostogoli din ochii ei verzi și frumoși două lacrimi gata să se răzgândească și să înapoieze la izvorul lor. Nu putui plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rămas până în ziua de azi. Degeaba îi bagă în cap neamurile că e tânără încă, și că scăpată de o haimana, și-ar mai putea face un rost în viață. Trec pe la dânsa numai pentru rufărie și la plecare o sărut pe frunte ca pe mama...” ...„Afară se făcuse ziuă, cu zarea fumurie și cerul verde spălăcit”, încheie povestea pe neașteptate domnul Ferdinand Sinidis, aprinzându-și o țigară de mucul celeilalte, și sorbindu-și dintr-o dată cafeaua răcită. „Cred, începu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat, blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare bruscă a căpșorului neastâmpărat. O sărut pe umărul rotund cu reflexe roze. Eva se întinde cu spinarea pe masă și așteaptă. Carnea ei are optsprezece ani și miroase a fân cu floare și a grajd de escadron. Îi adulmec subsuoara, îngenunchind apoi, ca să-i ling degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu dispreț de către tânărul locotenent și în seara aceea, sentinela mă conduse la pușcărie pentru ultima oară. Sunt douăzeci de ani de atunci, urmă îngândurat Ferdinand Sinidis, - și pentru sufletele copiilor ce am fost amândoi, eu și Ada, aștern acum sărutul de recunoștință pe inima ei de adorabilă fecioară. Copleșit de tristețe, la gândul că sufletele noastre nu se vor mai regăsi niciodată, împletite și crescute către cer, risipesc pentru dânsa mănunchiul acesta de vorbe albe, galbene și roșii. Le doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că sunt tracasat la serviciu cât e ziua de lungă. Credeam că ți-am descris suficient de bine ororile pe care trebuie să le înfrunt zilnic. Tu știi că te apreciez, puiule, se smiorcăi doamna Reilly. Hai, dă-mi un sărut de plecare, ca un băiat bun ce ești. Ignatius se aplecă și o pupă ușor pe obraz. — O, Doamne, spuse el, scuipând pudră. Îmi va scrâșni între dinți toată noaptea. — Mi-am pus prea multă pudră? — Nu, e foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de stridii. — Biata maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor sicilieni priveau aproape însuflețiți la Santa. Singura poză a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rămăseseră amândoi fără slujbă. Lana Lee ieșise din circulație. Să pozeze pentru ilustrate franțuzești! Orice, ca să câștige un gologan. Darlene privea cercelul de aur pe care papagalul îl adusese acasă. Lana avusese dreptate afirmând că nebunul acela mătăhălos era ca sărutul morții. Ce rău se purta cu mama lui! Sărmana doamnă! Darlene se așeză pe sofa ca să reflecteze la posibilitățile de a-și găsi o slujbă. Papagalul cârâi și fâlfâi din aripi până când îi puse în cioc cercelul de aur, jucăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te bucuri? --Și cât ține bucuria asta, scumpule? Odată cu aceste vorbe și-a îndreptat privirea spre nicăiri. A oftat și mi-a strâns mai tare brațul. Îi simțeam fierbințeala trupului. Ardea toată. Am strâns-o lângă mine, încercând s-o sărut... S-a opus cu moliciune... --Ca să nu ne întristăm peste măsură, spune-mi ce mai știi despre acest loc. --Mai știu că la 2 mai 1740 (7248) Grigorie Ghica voievod spune că “de acum înainte poslușnicii sfintei Mitropolii se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Goliți până la fund ciubărul, Chiar dacă-n el e mătrăgună: În vin se află adevărul, Iar în femeie doar minciună. Goliți paharele cu sete, Femeia s-o iubiți fierbinte; Dar numai vinul să vă-mbete, Nu și minciuna din cuvinte. Decât sărutul cel de Iudă, Mai bine să goliți o cramă; Deși, dacă iau bine seamă, E bună și-o femeie crudă. Oricâte am gândi și-am spune, Un adevăr nu poți a șterge: Femeia fără vin nu merge, Fiindcă ambele sunt
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84158_a_85483]
-
aranjează o partidă cu tânărul Hambell de la firma Cambell & Hambell, care se crede, prostul, primul ei iubit. Iar Între logodne F. P. (aleasă prin sistemul eliminării de la balurile dansante, care Încurajează supraviețuirea celei mai tari) mai savurează și alte ultime săruturi sentimentale În lumina lunii sau a focului din cămin sau În bezna de afară. Amory a văzut fete făcând lucruri care până și În mintea sa ar fi fost imposibile: mâncând la trei dimineața, după dans, În bistrouri compromițătoare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu se Îngrijorează și nu se schimbă. Dar orice critică a lui ROSALIND Încetează În fața frumuseții ei. Cosițele Îi strălucesc cu luciul acela auriu a cărui imitare stă la baza industriei de vopsele de păr. Gura ei, oricând Îmbietoare la sărut, este mică, ușor senzuală, tulburătoare. Are ochii cenușii și tenul imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică, cu corpul dezvoltat armonioș și e o Încântare s-o urmărești cum pășește Într-o cameră, cum umblă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pasărea zboară și ea moare.“ EL (râzând): Nu, nu În stilul ăsta. EA (brusc): Îmi placi. EL: Nu spune asta. EA: Mai e și modest. EL: Mi-e frică de tine. Întotdeauna Îmi e frică de o fată până o sărut. EA (didactic): Dragă băiete, războiul s-a sfârșit. EL: Prin urmare Îmi va fi mereu frică de tine. EA (destul de Întristată): Presupun că așa e. (O ușoare ezitare de ambele părți.) EL (după ce s-a gândit bine): Ascultă. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a fost stimulată. (Așa și arată.) EA (visătoare): Am sărutat o duzină de bărbați. Presupun că voi mai săruta câteva duzini. EL (dus pe gânduri): Da, presupun că o vei face - doar așa În joacă. EA: Celor mai mulți le place cum sărut. EL (revenindu-și În fire): Dumnezeule mare, da! Sărută-mă Încă o dată, Rosalind. EA: Nu. De regulă, curiozitatea mi-e satisfăcută cu un singur sărut. EL (descurajat): Este o regulă? EA: Formulez regulile după caz. EL. Tu și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]