6,540 matches
-
de alegere, al rațiunii. George Manu evidențiază adevărurile, dar și limitele cunoașterii științifice, pronunțându-se împotriva dialecticii și a tuturor idealismelor care au marcat istoria gândirii umane, din perspectiva unui realism lucid, care ne permite să întrezărim poziția tragică a savantului creștin care știe că, dincolo de adevărurile relative la care știința poate ajunge, stă nedezlegată marea taină a Adevărului. George Manu a înțeles mai bine decât oricare altul că sensibilitatea religioasă existentă în structura interioară a personalității nu poate modifica datele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cu cea de ordin experimental. La George Manu, raportul dintre știință și credință este revelator la nivelul identificării unei omologii structurale între rafinamentul și scrupulozitatea cercetătorului de vocație și experiența sa fundamentală de homo religiosus. Prin urmare, George Manu rămâne savantul par excellence care nu și-a atrofiat ochiul teologic în planul rigorii științifice, reușind să acomodeze datele științifice cu datele a priori de ordin divin. El nu este decât expresia elocventă a unei practici a elitei creștine interbelice a se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ediția a II-a, Rm. Vâlcea, Editura Conphys, 2010), moștenirea teologică, filosofică și apologetică a operelor lui N. P. Rojdestvenski (1840-1882), V. D. Kudreavțev-Platonov (1828-1891) și S. S. Glagolev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse. V. D. Kudreavțev-Platonov, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, dublată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea unui sistem metafizic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
una indeniabilă. Comunismul a distrus învățământul românesc interbelic, fundat pe modelul european haretian, substituindu-l cu un surogat sovietic. Mutilarea se produce într-o perioadă ce a debutat cu îndepărtarea, și nu de puține ori, cu întemnițarea sau exilarea adevăraților savanți, profesori și înlocuirea lor cu impostori de toate spețele (bravi propagatori ai dogmatismului sovietic, direct de la sursă), la care s-a asociat masacrarea bibliotecilor de tot ce provenea din geniu românesc și desființarea editurilor, pentru ca apoi să urmeze, așa cum a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
anticomuniste este prefațată de un text exemplar al Profesorului Mircea Nicolau, unul dintre elevii lui Nae Ionescu, Un om printre oameni ce încearcă să reveleze fațeta esențială a omeniei (G. Racoveanu) lui George Manu, interpretând foarte bine rolul major al savantului român în contextul postbelic al constituirii Mișcării Naționale de Rezistență Anticomunistă. Această monografie esențială realizată de Gheorghe Jijie abordează multiplele aspecte definitorii ale savantului și rezistentului anticomunist George Manu, de la istoricul și genealogia nobiliară a familiei Manu până la prodigioasa activitate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prodigioasa activitate științifică și civică a lui George Manu, insistând și pe dimensiunea activității sale politice, a procesului și perioadei recluzionare bolșevice, a mărturisirii și jertfei sale pentru Hristos, la care se adaugă un consistent dosar de mărturii despre personalitatea savantului român, un model din elita creștină interbelică. 3 Gheorghe Jijie, George Manu. Monografie, București, Fundația Profesor George Manu, Editura Elisavaros, f.a., p. 60: "Valorile empirice ale lui E pentru H2 și He diferă puțin de valorile teoretice ale lui Bethe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
1988, un Apel către Biroul CC al PCM, Prezidiului Suprem al RSS Moldovenești și Consiliului de Miniștri, cerând revenirea limbii moldovenești, care este o limbă romanică, la grafia latină. La 28 decembrie Comisia interparlamentară hotăra să ia în considerare recomandarea savanților de a face demersurile pentru proclamarea limbii moldovenești ca limbă de stat. În ce privește identitatea sa cu limba română, s-a ținut cont de raportul întocmit de S. Berejan, directorul Institutului de Limbă și Literatură, în care se arăta că identitatea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
publicațiile de profil, apar și numeroși așa-ziși cititori „dezinteresați”, care susțin identitatea moldovenească și găsesc elementele specifice ale spiritului și culturii moldovenești. Iată câteva exemple: Nicolae Leucă, pensionar, ex-redactor și om emerit al culturii din Republica Moldova, afirmă că „savanții au demonstrat că limba moldovenească este mai veche decât româna. Însă ambiția și interesele personale și de grup sunt puse mai presus decât realitatea obiectivă, decât adevărul istoric”, și insistă asupra necesității eliminării din școală a „limbii române”, „limba unui
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
țăran șerb (vezi mai sus Tudor Chifian). Autorul insistă pe deosebirile dintre români și moldoveni și nu face nici un fel de referire la deportările, exterminările și foametea din 1945-1965. Nu citează, în analiza specificului limbii moldovenești, autori români, ci doar „savanți notorii” sovietici (ruși) din anii ‘50 și ’60: „știința universală, însăși istoria au demonstrat ... că denumirea de limbă moldovenească este creată, ocrotită folosită de moldoveni”. La acea vreme, cartea lui Vasile Stati - Petre P. Moldovan s-a bucurat de aprecierea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
a 650 de ani de la constituirea statului moldovenesc este o simplă speculație politică. Ca un răspuns la discursul respectiv, istoricul Ion Varta susținea că anul 1359, ca an al constituirii statului moldovenesc, este unul contestat încă din secolul XIX de savanți. „Dacă ar fi consultați istorici și savanți medieviști notorii s-ar vedea că, de fapt, este o altă dată. Spre deosebire de Țara Românească, anul întemeierii Moldovei rămâne o enigmă pentru istorici, deoarece nu avem dovezi concludente. Există trei documente de origine
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
critică. Stilul de gândire al Junimii va fi deci discriminativ, disociind valorile, identificând domeniile și separândule cu limpezime. Nevoia de ade văr implică în fine modestia. Și de unde, printre înaintași sau contimporani nu lipseau visătorii romantici, naturile gigantice, gânditori și savanți urmărind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre și desigur propriilor puteri, Junimea provoacă o reacțiune, rechemând spiritele la conștiința limitelor și a condițiilor de fapt. Sarcina modestă, bine împlinită, li se pare superioară marilor năzuințe, condamnate în
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de a subordona funcționarea mașinilor unor principii noi, analoage celor ce guvernează activitatea organismelor vii, în particular a omului și în special a creierului omenesc, forma cea mai organizată a materiei. Cibernetica a fost fundamentată ca știință, relativ recent, de către savantul american Norbert Wiener, odată cu publicarea în 1949, a cărții sale: „Cybernetics”, Ed.J.Wiley, New York, 1949. Cibernetica poate fi împărțită în două mari părți: cibernetica analitică și cibernetica tehnică. Cibernetica analitică se ocupă de analiza proceselor informaționale din economie , biologie, tehnică
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
pun în contradicție cu aproape toți ceilalți constructiviști, și anume: se concentrează asupra nivelului sistemic, tratează statul ca pe un actor unitar și adoptă o poziție epistemologică numită "realism științific" (Wendt și Shapiro 1997). Deși acestea reprezintă înclinațiile unui singur savant, locul important dobândit de Wendt în dezvoltarea constructivismului le face surse importante de diviziuni și dezacorduri în cadrul noii școli de gândire. Lucrarea sa Social Theory of International Politics (1999) este cea mai solid elaborată teorie constructivistă, și pentru mulți din
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cei ce rămân conștienți de originile lor critice și de potențialul critic al explorărilor lor sociologice, și aceia care au îmbrățișat constructivismul pur și simplu ca pe un instrument explicativ sau interpretativ. Ambele puncte de vedere sunt justificabile, iar munca savanților de pe ambele părți ale acestei diviziuni poate fi exploatată pentru proiectul critic, indiferent de angajamentele lor individuale. Este neapărat necesar, totuși, ca primul grup de savanți să lucreze pentru a pune cercetarea constructivistă în dialog cu argumentația filozofică și morală
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe un instrument explicativ sau interpretativ. Ambele puncte de vedere sunt justificabile, iar munca savanților de pe ambele părți ale acestei diviziuni poate fi exploatată pentru proiectul critic, indiferent de angajamentele lor individuale. Este neapărat necesar, totuși, ca primul grup de savanți să lucreze pentru a pune cercetarea constructivistă în dialog cu argumentația filozofică și morală, căci altfel constructivismul își va pierde autenticitatea etică, iar teoria critică internațională unul dintre potențialii săi piloni. Este tentant să explicăm aceste nemulțumiri în termeni de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cerut o formă "eclectică" de teoretizare, care începe de la puzzle-uri empirice concrete și se inspiră din diverse teorii pentru a construi explicații convingătoare (Katzenstein și Okawara 2001/2 ; Suh, Katzenstein și Carlsen 2004). Constructivismul devine astfel unul dintre instrumentele savanților, iar convenționalismul metodologic este luat drept o normă. Paralel cu aceste evoluții, alți cercetători au încercat să rețină latura critică a constructivismului, forțând o legătură cu teoria normativă și etică (Kratochwil 2000; Reus-Smit 2000, 2002a; Shapcott 2000a). Constructivismul, în viziunea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
biblic). Prin urmare: „ardere” fără „curiozitate”; „contemplație” fără „apreciere”; „respect” fără „Îndoială” etc. Principiul de față este greu de Înțeles pentru simțul comun, deoarece noi, oamenii, ne-am obișnuit să ne Întreținem pasiunile prin convingeri, formate pe bază de cunoaștere. Savantul francez H. Poicaré vedea chiar În acest principiu o limită a credinței ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
față este greu de Înțeles pentru simțul comun, deoarece noi, oamenii, ne-am obișnuit să ne Întreținem pasiunile prin convingeri, formate pe bază de cunoaștere. Savantul francez H. Poicaré vedea chiar În acest principiu o limită a credinței ortodoxiste: „Credința savantului nu se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit”. Μ Nici cea mai savantă disertație nu poate convinge mai mult decât naturalețea derivată din
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe care, chiar dacă o va da cu Întârziere, nu o vom putea uita foarte mult timp. Μ Există un numitor psihologic interesant, care ne egalizează oarecum: nevoia pe care o resimțim fiecare dintre noi (copil sau adult, sărac sau bogat, savant sau un simplu om, adaptat social sau infractor etc.) de a fi respectat de către ceilalți din jur. Atentatul la ceea ce unii numesc mândrie, alții demnitate, respect de sine sau pur și simplu onoare este cel mai violent condamnat de către fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
copil nu le-ar fi putut găsi). Μ Se produc uneori prăbușiri incredibile ale condiției umane, pe care omul, negăsindu-le o explicație rațională, le pune pe seama ingratitudinii unui destin absurd: ne este greu să Înțelegem, de exemplu, de ce un savant care o viață Întreagă s-a dedicat celor mai nobile idei ale științei sau un ascet care a trăit numai prin valori morale și spirituale superioare și-au sfârșit viața În chinurile degradante, dezumanizante chiar ale unei suferințe canceroase prelungite
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Mommsen și istoria Greciei a lui Grote. Cea de-a doua categorie, la fel de Întinsă, ar cuprinde cărțile care merită să fie recitite, ca Platon și Keats. În „domeniul poeziei”, Wilde adaugă „maeștrii, nu menestreii”, În cel al filozofiei, „cercetătorii, nu savanții”. Acestor două categorii-cumul foarte banale, Wilde adaugă o a treia, mai surprinzătoare. Ea cuprinde cărțile pe care publicul e important de convins să le citească. Pentru Wilde, o asemenea activitate de persuasiune este esențială și ar trebui chiar să figureze
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cea greacă, nu se sprijină nici pe sacriciu, nici pe vină. Pe de lată parte, e drept că așa-numitele minuni săvîrșite de mai marii sectei sînt falsuri, dar păcăleala este motivată de intenții bune. Atunci cînd Profetul este ucis, Savantul și Polițistul, aghiotanții lui, decid, Împreuna cu fiul Profetului, să-l Înscauneze pe acesta ca reîncarnarea tatălui pentru a-i convinge pe adepți că metamorfoza este posibilă acum. Planul cronologic secund al romanului, cel ai cărui eroi sînt neo-umanii, confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
puțin asimilate. Limba română ea Însăși e plină de franțuzisme, iar studiul folclorului românesc este o idee și ea preluată din setul de reprezentări romantice despre lume pe care nu limba română le-a emis prin vocea sau pana unor savanți. Dacă lumea aceasta are o coerență, atunci ea nu poate fi considerată o sumă aleatorie de individualități legate prin jocul Întîmplărilor inaccesibile intelectului. La fel, literatura are paradigme și, În interiorul acestora, sintagme. Romantismul este o astfel de sintagmă În interiorul paradigmei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Temându-se că și lui îi este rezervată soarta tuturor bărbaților, Arnolphe hotărăște să facă o experiență la capătul căreia să aibă parte de o logodnică într-adevăr credincioasă, incapabilă să cadă în păcat, la adăpost de greșeală. Aidoma unui savant nemilos, Arnolphe cumpără o fetiță de patru anișori, Agnès, o închide mai întâi într-o mănăstire, apoi într-o casă la țară, departe de lume și chiar și de cea mai elementară educație. Un demn predecesor al lui Rousseau, în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de a fi pedepsite. „Iată o galerie care se întinde de-a lungul întregii clădiri, de unde vom putea să-i vedem și să-i auzim, indiferent pe ce latură vor ieși din încăperile lor”, spune prințul, făcând elogiul construcției spațiale savant elaborate. Aici, supravegherea se apropie mai degrabă de observarea în laborator a unor cobai: prințul și prințesa adoptă obiectivitatea rece a savanților. La sfârșit, însă, resimt ei înșiși cruzimea operațiunii atât de îndelung gândită și atât de minuțios pregătită. Patrice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]